Într-un sport care a acaparat rapid lumea, dar care la noi în ţară a fost acaparat de personaje rupte parcă din literatura absurdă, s-a înălţat din sudul Moldovei o echipă care a refuzat să se complacă şi acum, la jumătatea sezonului, se află pe prima poziţie a clasamentului. În timp ce la alte echipe jucătorii şi conducătorii sunt preocupaţi cu apariţiile la televizor, cu declaraţiile fără logică„demne“ de prima pagină a cotidianelor sportive, cu luptele pentru/cu femei, la Galaţi, Dorinel Munteanuşi echipa sa au un singur gând care le preocupă minţile: performanţa. Despre realizarea gălăţenilor, starea fotbalului românesc şi visul pe care Dorinel Munteanu îl are, am stat de vorbă laPoiana Braşov, chiar cu cel care deţine recordul de apariţii în tricoul „naţionalei“.
Jucători de top, mentalitate de top
Chiar dacă „Neamţul“ şi majoritatea jucătorilor sunt pentru prima dată „campioni de toamnă“, atmosfera din cantonamentul Galaţiului nu este una euforică, seriozitatea şi puterea de muncă pe care Dorinel le-a căpătat în mare parte în Germania regăsindu-se printre lecţiile pe care le predă jucătorilor săi.
„Deşi e un titlu neoficial, este un merit al echipei care trebuie respectat. Chiar dacă unii vor sau nu vor, acest titlu ne onorează pe toţi şi ne dă în continuare speranţe pentru viitor fiindcă aceste rezultate n-au venit întâmplător. Indiferent de ce spune lumea, noi ne vedem de treabă. Jucătorii n-au motive să fie euforici. Euforiaeste bună, dar trebuie să fie de scurtă durată, fiindcă în fotbal este destul de uşor să ajungi sus, dar este foarte greu să te menţii. Şi asta sunt băieţii pregătiţi să facă, să ţină cât mai mult de această poziţie“.
Dar şi puterea de sacrificiu este un capitol important pe care jucătorii Oţelului l-au învăţat de la antrenorul lor, o lecţie care, în vremurile de astăzi, pare a fi vitală, fără sacrificiu reuşita devenind o himeră.
„În orice domeniu, fără sacrificii nu se poate. Eu consider că, în primul rând, a fost foarte multă muncă, dar în primele şase luni băieţii au făcut sacrificii foarte mari, neprimind salariul trei-patru luni. Au fost perioade grele la noi, la Galaţi, dar domnul preşedinte a făcut tot posibilul să ieşim din acea problemă. Toată lumea a găsit înţelegere din partea jucătorilor, fiindcă este clar că performanţa nu se face fără bani şi ei au înţeles, ba chiar s-au pregătit foarte bine din punctul meu de vedere“.
De asemenea, echipa nu-şi apleacă urechea asupra declaraţiilor celorlalţi oameni din fotbal care critică Oţelul. Dorinel Munteanu le întăreşte nu doar calităţile fizice jucătorilor săi, ci şi caracterele.
„Răutăţile vin foarte uşor şi mai ales cu intenţia de a ne destabiliza sau de a ne distrage atenţia. Nu cred că se va întâmpla asta la noi pentru că băieţii n-au obţinut decât prin joc această poziţie şi acum ne pregătim pentru a ne menţine pe primul loc, indiferent dacă unii nu vor“.
Profesionistul ajuns la maturitate
Legat de cariera sa de antrenor, Dorinel Munteanu este destul de împăcat cu sine. Consideră că şi-a făcut bine treaba pe la echipele pe care le-a antrenat, cu excepţia Piteştiului.
„Personal pot să-mi reproşez doar parcursul de la Piteşti, dar nu pot să-mi reproşez absolut nimic la CFR, la Vaslui şi aşa mai departe. Steaua a fost un episod trist, de scurtă durată, pe care nici nu vreau să-l comentez. Îmi pare rău că pe unde am antrenat, nu am fost lăsat să-mi duc proiectele la capăt. Îmi place să termin ceea ce încep şi tocmai de aceea investesc foarte mult în proiectul Oţelul Galaţi, care îmi doresc să facă lumea fericită“.
Dar antrenoratul oferă şi satisfacţii şi, dintre acestea, cea mai mare este…
„să văd cum câştigă echipa. De când am preluat Oţelul am avut la dispoziţie jucători foarte tineri, crescuţi la Galaţi, care îşi doresc performanţa. Mă bucur foarte mult când ei câştigă şi conştientizează că pentru toate aceste rezultate trebuie să faci sacrificii şi ei le fac“.
Şi Oţelul a câştigat de multe ori în tur, chiar şi împotriva candidatelor la titlu. Cu toate acestea, „neamţul“ nu are o victorie preferată care să-i fi oferit o satisfacţie mai mare decât celelalte, singurele care contează fiind punctele.
„Toate partidele câştigate au fost dulci. Cea mai dulce victorie este când obţii cele trei puncte. Chiar nu m-am gândit prea mult la adversarul împotriva căruia jucam, ci la rezultat“.
Dorinel Munteanu a fost întotdeauna apreciat pentru capacitatea de efort pe care o avea, pentru cât de mult alerga într-un meci şi pentru seriozitatea de care dădea dovadă ca jucător. Şi-a păstrat aceste atribute şi ca antrenor, tot ce-şi doreşte de la un club fiind linişte, încredere şi continuitate.
„Am avut rezultate şi la alte echipe, dar n-am găsit încrederea şi răbdarea patronilor sau a preşedinţilor respectivi. La Galaţi am linişte, domnul Stan mi-a dat încredere şicontinuitate, care sunt foarte importante în fotbal, şi mi-a pus la dispoziţie o echipă tânără, dornică de performanţă“.
Aşadar, Munteanu are parte la Galaţi cam de tot ceea ce consideră că este necesar pentru a realiza performanţe notabile: un proiect întins pe o perioadă mai lungă, cu obiective îndrăzneţe şi jucători dornici de afirmare.
„De la bun început am discutat cu domnul Stan despre proiectul Oţelul Galaţi, obiectivul nostru fiind să participăm într-o cupă europeană, dar randamentul echipei ne obligă să mergem în curs cu evenimentele. Până acum a funcţionat totul foarte bine şi sper să fie aşa şi-n continuare. N-am nici un motiv să plec la vară. Asta să fie ultima problemă pe care s-o avem… De un an şi jumătate, de când sunt la echipă, relaţia mea cu domnul Stan a fost mai mult decât corectă şi mergem pe principiul că un cuvânt dat valorează mai mult decât o semnătură. Nu voi pleca de la Galaţi, îmi doresc performanţa maximă. La noi nu au ieşit în evidenţă vorbele, ci faptele. Băieţii se pregătesc foarte bine, trebuie să ne concentrăm doar la joc şi putem să terminăm pe primul loc. Sigur, este greu, dar ce este uşor înviaţă?“.
Dacă pe termen scurt, Dorinel Munteanu îşi doreşte maximum posibil cu Oţelul Galaţi, pe termen lung şi-ar dori să ajungă în Bundesliga, locul care a spus cuvântul cel mai greu asupra dezvoltării sale sportive.
„Nu prea visez, îmi place să iau lucrurile pas cu pas şi să mă gândesc la ce fac aici, fiindcă este o şansă care ni s-a ivit, datorită muncii şi trebuie să fim consecvenţi cu ceea ce facem. Îmi doresc să ajung să antrenez o echipă din Germania, unde mi-am petrecut foarte mult timp ca jucător, dar este un vis îndepărtat. Eu cred că un contract cu germanii este un pas înainte, mai ales dacă e în prima ligă, dar încă nu mă gândesc să plec în Germania fiindcă nu pot face asta dacă n-am rezultate în România. Şi rezultatele în România mi le doresc şi fac tot posibilul să le obţin cu Oţelul“.
Boala fotbalului românesc
Cu toate că discuţia despre rezultatele obţinute la Galaţi, trecutul şi viitorul antrenorului Dorinel Munteanu şi proiectul Oţelul au decurs într-o notă optimistă, chiar veselă pe alocuri, când l-am întrebat pe tehnicianul Oţelului despre starea actuală a fotbalului românesc, acesta a început cu un oftat greu şi o privire înfiptă adânc în pământ.
„Nu putem să ne comparăm cu campionatele puternice… Din punctul de vedere al rezultatelor echipei naţionale şi ale echipelor de club, suntem într-o vizibilă scădere, trebuie să recunoaştem. Asta se datorează mai multor factori pe care îi cunoaştem foarte bine precum problemele financiare sau scandalurile zilnice“.
Am adus vorba şi de ceilalţi antrenori din generaţia lui Dorinel, despre care acesta consideră că sunt valoroşi, dar se confruntă cu o maladie tipic românească.
„Meseria de antrenor se face numai dacă îţi place şi mulţi din jucătorii din generaţia mea au jucat afară, văzând acolo lucruri pe care acum le pun în practică. Şi sunt convins că în generaţia mea sunt antrenori foarte buni, dar mulţi duc lipsă de încrederea patronilor sau a conducătorilor cluburilor. Eu cred că este oboală a fotbalului românesc. Fără să jignesc pe cineva, eu zic că asta e realitatea. Dacă un patron are încredere în antrenorul clubului său, se pot realiza obiective mari“.
Acesta este Dorinel Munteanu, un om de fotbal atipic României, un antrenor calculat, căruia îi place să ia totul pas cu pas, care ştie că aceasta este calea sigură spre împlinirea visului de a se întoarce în Germania ca antrenor, un personaj pe care mizeria în care se scufundă fotbalul mioritic nu îl atinge şi care are ca unic scop obţinerea performanţei.
Leave a Reply