Ştefan Cristian Săndulache: „Să privim viitorul sportului românesc cu optimism!“

Fostul antrenor al loturilor naţionale de baschet U17 feminin şi U16 masculin, Ştefan Săndulache, a revenit în funcţia de Director Executiv al Direcţiei pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti după o perioadă de peste un an şi jumătate, timp în care a ocupat funcţia de Secretar General al ANST.
Sport Revolution mar­chea­ză revenirea lui Ştefan Săn­du­lache la cârma sportului bu­cureş­tean cu un interviu rea­lizat în biroul „protagonistului“.
S.R.: Domnule Săndulache, felicitări pentru revenirea la DSTMB! Care sunt obiectivele dumneavoastră în noul mandat?
Ş.S.: Obiectivele rămân ace­leaşi, pentru că avem res­ponsabilitatea unui oraş foar­te mare, cu un număr mare de locuitori şi aceste com­pe­tiţii pe care le organizăm în cadrul unei direcţii municipale de sport şi tineret. Acestea sunt destinate atât sportului de performanţă, cât şi spor­­tului de masă. Sportul de performanţă este reglementat în anumite categorii, dar sportul de masă nu este reglementat. Avem competiţii destinate sportului de masă ce cu­prind toate categoriile de vârstă, mergând până la vete­rani. Vom continua să spriji­nim sportul bucureştean în mă­sura posibilităţilor atât bu­getare, cât şi prin ceea ce putem noi să facem încheind diverse parteneriate. Am re­ve­nit abia de o lună la şefia DSTMB, este şi final de an, iar proiectele pe anul 2013 vor ţine mai mult de bugetul care va fi alocat. Însă în mă­su­ra acelui buget, vom vedea ce parteneriate vom putea încheia ca să putem aduce o dezvoltare care să se simtă aşa cum s-a simţit cea din 2010 când am fost director al DSTMB.
S.R.: Trebuie să vă felicit şi pentru site-ul direcţiei, pentru că este actualizat, un lucru cu care nu multe alte instituţii se pot lăuda.
Ş.S.: Da, în 2010 am muncit aproape trei luni, mai ales noap­tea, ca să punem la punct acest site şi să îl aducem la un concept cât de cât uşor de di­gerat de către vizitatori. Noi am mers pe această idee şi mă bucur că s-a continuat munca la site, pentru că eu ţin foarte mult la informare. Fără informare, lumea nu află de com­pe­­tiţiile organizate de ­DSTMB. Aşa cum şi dum­nea­voas­tră, cei de la Sport Revolution, dacă nu aţi pu­blica această revistă, nici lu­mea nu ar afla câte lucruri se în­tâmplă în celelalte ramuri sportive în afara fotbalului, şi sunt 66 de alte sporturi. Aşa­dar, cred că am reuşit prin acest site să păs­trăm un minim de trans­pa­renţă al activităţilor DSTMB.
S.R.: Sportul de masă bene­ficiază de programul naţional „Sportul pentru toţi“. Cum im­plementează DSTMB acest program la nivelul municipiului Bu­cureşti?
Ş.S.: DSTMB este o in­sti­tuţie publică care primeşte so­licitări din teritoriu. În baza acestor solicitări apar şi com­petiţii destinate atât sportului de performanţă, cât şi sportului de masă. În baza parteneriatelor vechi sau a celor durabile pentru competiţii precum crosuri, competiţii de fotbal, baschet, handbal, care sunt de­dicate sportului de masă sau sportului şcolar şi universitar, noi încercăm să le dez­voltăm discutând cu partenerii noştri despre crearea de noi competiţii. Noi sprijinim orice idei, pentru că iniţiativa este a structurii sportive din teritoriu. Fie că aceasta este o federaţie, o asociaţie sportivă sau un club, asta nu mai este o problemă a noastră, este o problemă a celor care regle­men­tează prin lege aceste com­petiţii. Sportul de masă se bazează pe aceste regulamente ale federaţiilor şi al competiţiei în sine. Lumea trebuie să ştie că, atunci când vorbim despre sportul de ma­sa, nu vorbim doar despre ti­neri, discutăm şi despre persoane cu handicap. Aşadar, sunt mai multe activităţi destinate sportului de masă, pe care noi putem să le sprijinim conform bugetului, dar ele se pot face doar la solicitările celor din teritoriu.
S.R.: Am remarcat că sunt multe competiţii destinate juni­orilor. Cum este aria de selecţie a cluburilor bucureştene?
Ş.S.: Aşa este, stăm foarte bine la acest capitol. Având o medie de 30-40 de activităţi în fiecare weekend, eu zic că Bucu­reştiul stă bine. Noi ne bucurăm că interesul este vizibil. Chiar eu constat pre­zenţa copiilor în săli pentru că fie mă duc singur în fiecare weekend să fac un tur al sălilor de sport, fie îmi iau şi familia la o plimbare şi văd copii mici care în ziua de sâmbătă sunt acolo alături de părinţii lor. Aria de selecţie este mare. Credeţi-mă că pen­tru federaţii şi pentru asociaţiile municipale care au cluburi afiliate este o arie de selecţie mare şi poate fi şi mai mare, pentru că dacă ne ra­por­tăm strict la sportivii le­gi­timaţi, uităm sportul de masă unde la un singur cros de weekend vin 1.500-3.000, poa­te chiar 8.000 de oameni; deci este o arie de selecţie mare. Trebuie să privim vii­torul sportului românesc cu optimism.

„Am încredere că la Rio, în 2016, o să dansăm Samba!“

S.R.: Ce rol credeţi că are mass-media în dezvoltarea spor­­turilor mai puţin populare de­cât fotbalul?
Ş.S.: Este un lucru clar că mass-media va fi întotdeauna importantă. În ultimii ani avem acces la informaţie mult mai uşor, mult mai repede şi atunci automat presa online, presa scrisă sau televiziunea aduc un plus, pentru că şi acele ştiri răutăcioase cu privire la un club, la un sportiv tot aduc un plus pentru că este prezentat sportul respectiv. Dacă vorbim despre ceasul de la mână al unui fotba­list, despre pumnii din club sau despre ce mai fac sportivii în afara competiţiilor, aceste lucruri sigur că dăunează. Fap­tul că majoritatea mass-media este concentrată pe ast­fel de lucruri este o pro­blemă pe care noi o avem şi schimbarea mentalităţii este destul de greu de făcut. Să ştiţi că marii sportivi ca Nadia Comăneci, Hagi sau Ilie Năs­tase, la vremea lor, au făcut sport din plăcere. Uitaţi-vă la Nadia, pe care eu o apreciez cel mai mult. Ea a ajuns la acel nivel extraordinar fără in­fluenţa presei asupra men­talităţii ei. Asta trebuie să înţeleagă fiecare copil, că în primul rând face sport pentru sănătate, nu pentru a fi o vedetă. Abia după aceea o fa­ce pentru mândria perso­nală de a fi învingător într-un meci sau o competiţie. Eu am fost mândru că am avut 103 spor­tivi români la Jocurile Olimpice. Faptul că rezultatele ne‑au situat pe locul 27, asta este cu totul altă problemă. Re­zultatele nu se mai com­pa­ră cu cele de la ultimele olimpiade, dar întotdeauna există şi o cădere, nu ai cum să men­ţii acelaşi nivel foarte ridicat la care a fost delegaţia Ro­mâ­niei la olimpiadele precedente. Totuşi, eu am încredere că la Rio, în 2016, o să dansăm Samba!

„În ţara noastră se nasc copii cu posibilităţi mari de a fi campioni“

S.R.: Apropo de Jocurile Olim­pice, după ediţia de la Lon­­dra s-a creat o opinie ge­ne­ra­lă în rândul specialiştilor con­form căreia marile naţiuni, ce continuă să pompeze bani mulţi în sport, se vor distanţa de aşa-zisele „naţiuni mici“ ca Ro­mânia, cărora le va fi din ce în ce mai greu să obţină meda­lii. Cum comentaţi această idee?
Ş.S.: Discutam mai devre­me de mentalitate. Nu îmi spu­­neţi mie că Republica Chi­neză a investit milioane de euro. Dar dacă vă uitaţi la programele lor educaţionale, pornind de la şcoli, puteţi con­stata că zece milioane de oameni din populaţia lor de un miliard fac gimnastică şi atunci mi se pare normal ca un individ să iasă campion olimpic dintr-un asemenea pro­gram. Trebuie luate în cal­cul mai multe lucruri, nu nu­mai aspectul financiar. Spre exemplu, oraşul New York are peste 70 de mili­oa­ne de locuitori, deci trebuie luată în calcul şi aria de se­lec­ţie şi absolut tot ceea ce in­flu­enţează performanţa. Ca antrenor, din punctul meu de vedere, în ţara noastră se nasc copii cu posibilităţi mari de a fi campioni. Noi nu am mai descoperit urmaşii Nadiei, lui Ilie Năstase sau Hagi. În trecut exista un sistem bine pus la punct, exista „Daciada“ care garanta cluburilor o arie de selecţie pe lângă munca antrenorilor de a merge din şcoală în şcoală. Aşadar, nu putem compara sistemul de dinainte de ’89 cu sistemul din 2012. Cred că avem nevoie de un pachet legislativ mai eficient, adaptat la vre­murile în care trăim, pentru că au trecut deja 12 ani de la for­marea legii sportului.
S.R.: Aţi fost de curând invitat la deschiderea centrului spor­tiv „Ciprian Sora“ din interiorul Sălii Polivalente. Cum apreciaţi ce aţi văzut acolo?
Ş.S.: Sincer, am rămas uimit de ce s-a reuşit acolo. Clu­­bul este foarte bine dotat, se întinde pe tot etajul întâi al Sălii Polivalente, un spaţiu care, în sfârşit, este folosit pen­tru sport, pentru sănătate şi asta datorită unui om extra­or­dinar, Ciprian Sora. Vă spun cu sinceritate că ceea ce s-a întâmplat acolo este un lucru foarte bun şi cred că ar trebui să fie o regulă pentru sălile polivalente ca în loc de showroom-uri, spaţiile adiacente să fie folosite pentru crearea de facilităţi sportive pentru că cetăţenii au nevoie de săli de sport.
S.R.: Ca antrenor de baschet, cum apreciaţi activitatea clubului de baschet CSM Târgovişte, care evoluează, în premieră pen­tru un club din România, în Euroligă şi a început, iată, să aibă şi rezultate?
Ş.S.: Este o participare ex­tra­ordinară, am fost pre­zent în sală la meciul cu Nadezhda Orenburg (n.r. – câştigat de CSM Târgovişte, scor 79-76) şi evoluţia fetelor mi s-a părut ex­traordinară. M-am bucurat, în special, pen­tru evoluţia ro­mân­celor noastre, Gabriela Măr­ginean şi Florina Diaco­nu, care au demonstrat că şi ro­mâ­nii pot să evolueze într‑o echi­pă de baschet în Euroligă.