Gustul victorieI! Sportivii ştiu cel mai bine cât de dulce este, mai ales după o perioadă îndelungată în care ai muncit, te-ai implicat, te-ai străduit să faci totul pentru a ajunge învingător. De nenumărate ori, deşi tu eşti constant, munceşti şi te dăruieşti la fel de mult, există factori externi care stau în calea realizărilor, care te împiedică să fii victorios. Accidentările, finanţările, susţinerea, omogenitatea echipei, uneori chiar şi norocul/ghinionul, toate acestea contribuie la rezultatele obţinute. Important este să fii mereu puternic, curajos, optimist, să te focalizezi pe ceea ce ai de făcut şi indiferent de greutăţile întâmpinate, să nu uiţi niciodată că „Victoria aparţine celui care crede cu adevărat în ea!“.
Clubul Sportiv Dinamo București a revenit în fruntea handbalului masculin românesc după o pauză de 11 ani. Pe 30 mai, în faţa unei săli fantastice, „câinii“ antrenaţi de Eliodor Voica și Sebastian Bota au câștigat cel de-al treilea meci al finalei cu CSM București, scor 25-23 (2-1 la general), și şi-au adjudecat unul dintre cele mai râvnite trofee interne ale sportului românesc. Dinamoviștii au fost încurajaţi de sute de suporteri, care, după fluierul final al arbitrilor, au sărbătorit titlul alături de favoriţi. Jucătorii au primit tricourile (albastre) de campioni și trofeul în uralele spectatorilor. Lotul echipei Dinamo în acest sezon i-a avut în componenţă pe următorii jucători: Darius Makaria, Rareș Ștefan Grigoraș, Ionuţ Irimuș – portari; Alexandru Asoltanei, Adrian Băluţ, Liviu Mironescu, Flavius Câmpan, Muhamed Zulfic, Andrei Dan Savenco, Marius Mocanu, Alireza Mousavi, Răzvan Răpciugă, Ciprian Șandru, Ciprian Vancea, Pierre-Yves Ragot, Ibrahima Diaw, Jakov Vrankovic. Antrenorii echipei au fost Eliodor Voica (principal) și Sebastian Bota (secund). O victorie frumoasă, născută însă din durere și frustrări adunate în ani de restriște.
Timpuri noi şi vremuri grele
Povestea titlului câștigat de Dinamo în 2016 nu poate începe decât cu momentul în care handbalul dinamovist a fost la un pas de desfiinţare. În vara lui 2009, „alb-roșiii“ urcau pe cea de-a treia treaptă a podiumului de premiere în Liga Naţională, ratând de puţin argintul. Antrenor principal era Eliodor Voica, dirijorul din spatele titlului naţional de acum. Dar să nu anticipăm. A venit criza, iar sponsorii au plecat de la Dinamo. „În acel sezon, 2008-2009, am rămas doar cu Baumit lângă noi, până la final. Gaz Sud și ALRO Slatina au renunţat la contract. Chiar și așa, am dus campionatul la bun sfârșit și am ratat la mustaţă locul al doilea, într-un duel cu Reșiţa“, povestește Ovidiu Semen. Actualul manager al echipei este omul care s-a confundat cu istoria recentă a hanbdalului dinamovist, fiind în staff-ul administrativ la ultimele patru titluri cucerite (1995, 1997, 2005 și 2016).
Sezonul următor, Dinamo a rezistat cu greu, fiind la un pas de retrogradare. A încheiat anul pe locul 12 din 14 competitoare și doar 10 puncte în 24 de etape! De la înălţimea podiumului, pe care l-a adulmecat în ultimii ani, Dinamo s-a prăbușit la marasmul speranţelor deșarte. „Am crezut că ne desfiinţăm în acei ani. A fost teribil. Situaţia ne-a obligat să căutăm soluţii de compromis și am început să batem pe la ușile tuturor primăriilor. Trebuia să salvez Dinamo, să ţin în viaţă această echipă cu tradiţie până când vor veni vremuri mai bune. Știam că vor veni“, spune Ovidiu Semen.
Handbalul dinamovist a ajuns astfel să joace trei ani în deplasare. În 2010-2011, a evoluat la Brașov (locul 10 la finalul sezonului), în 2011‑2012, la Călărași (locul 9) și în 2012-2013, la Buzău (locul 10 din 12). Din sezonul următor, exilul s-a terminat. Elisabeta Lipă, președinta CS Dinamo, a ordonat întoarcerea acasă. S-au găsit soluţiile financiare pentru ca echipa să se prezinte într-un mod cât mai decent, iar alb-roșiii au ajuns să joace în play-off, fiind la un pas de turneul final de trei. Dinamo a încheiat sezonul regulat pe locul 5, apoi a avut un duel cu Turda pentru „podium“, fiind eliminată cu scorul general 2-1 pentru Potaissa. În grupa 4-6, alb-roșiii au încheiat pe ultimul loc.
Cu paşi mici, dar siguri, Dinamo şi-a reîntregit echipa
Între timp, echipei i s-a alăturat și un fost handbalist dinamovist, om de afaceri, implicat în managementul sportiv, Daniel Georgescu. Împreună cu acesta, Elisabeta Lipă a pus bazele echipei care acum a dat lovitura. În vara anului 2014 au fost aduși mai mulţi jucători de valoare, care s-au alăturat grupului rămas din anul anterior. Ragot și Diaw (Franţa), Vrankovic și Sandrk (Croaţia), Rydergard (Suedia), Irimuș și Asoltanei (România) au întărit puternic echipa, iar Dinamo a început să conteze din nou în lupta pentru titlu. În campionatul 2014-2015, alb-roșiii antrenaţi de Constantin Ștefan au ajuns până în semifinale, pentru o dispută de zile mari cu Minaur Baia Mare. Au fost trei meciuri pe muchie de cuţit, la finele cărora Minaur avea să ajungă în finală. Meciul al treilea s-a decis la loviturile de departajare, iar pivotul dinamovist Marius Mocanu a avut în mână șansa calificării în ultimul act. A ratat, iar băimărenii au avut șansa de a câștiga titlul naţional. Pentru bronz, Dinamo nu a avut niciun fel de probleme, 2-0 la general cu Potaissa Turda. Trupa din Ștefan cel Mare revenea după șase ani pe podiumul naţional și își anunţa deja pretenţiile pentru sezonul următor.
În anul competiţional 2015-2016, Dinamo nu a mai făcut prea mulţi pași greșiţi. Au mai venit Mousavi (Iran), pe postul de pivot, Câmpan și Zulfic (Bosnia Herţegovina) pe extremă, Grigoraș – în poartă, s-a schimbat și colectivul de antrenori, cu Eliodor Voica și Sebastian Bota, iar alb-roșiii au dominat sezonul regulat, la finele căruia s-au clasat pe locul întâi. Sezonul recent încheiat a marcat și revenirea „câinilor“ în cupele europene, cu o prezenţă consistentă în grupele Cupei EHF. Dinamo a acumulat 5 puncte și a făcut meciuri spectaculoase în cea mai echilibrată grupă, ratând de puţin ieșirea din grupă. „Cred că un mare avantaj al nostru, și nu mă feresc să o recunosc, este faptul că echipa era deja cristalizată atunci când am preluat-o. Băieţii aveau deja un an împreună și existau relaţiile de joc formate“, spune antrenorul Eliodor Voica.
„Răbdarea este arta de a spera“ – Luc de Clapiers
Lucrurile nu au curs însă lin pe drumul dinamoviștilor. „Efectul Colectiv“ a dus la închiderea sălii de jocuri din Complexul sportiv Dinamo, care nu beneficia de autorizaţie de incendiu emisă de ISU. Luni întregi, dinamoviştii au jucat fie cu sala goală, fără spectatori, fie în deplasare, situaţie înregistrată în Cupa EHF. Dinamo a jucat la Buzău și la Sala Polivalentă din Capitală, tocmai pentru a-i avea alături pe suporterii săi înfocaţi. „Au fost cele mai grele luni. Este foarte dificil să motivezi o echipă să joace în faţa unor tribune goale, era greu să se facă diferenţa între un antrenament și un meci oficial. Din acest motiv, de multe ori băieţii și-au intrat în ritm abia din repriza a doua“, a declarat Eliodor Voica.
Antrenorul principal al echipei Dinamo consideră că momentul cel mai greu al sezonului a fost ratarea calificării în turneul Final 4 al Cupei României. „Pentru toţi a fost un șoc. Nu ne așteptam să ratăm calificarea (n.r. – eșec în deplasare, la Călărași), mai ales că abia reveniserăm de la un turneu din Franţa, unde câștigasem trofeul. Am luat meciul prea ușor, am fost prea siguri pe noi și ne-a costat. După acel moment ne-am revenit și nu am mai avut slăbiciuni de-a lungul sezonului. Am avut stabilitate financiară, ceea ce contează enorm, și am fost feriţi de accidentări. Din acest punct de vedere, mă pot considera un antrenor norocos, pentru că nu am avut un lot foarte numeros. Nu e ușor de gestionat o astfel de situaţie, mai ales atunci când ești obligat să faci o pregătire fizică mai intensă. Dar am avut șansa de a colabora pe această parte cu Florin Vasilcan, un bun prieten de-al meu din Franţa, care a fost un mentor al meu pe partea de pregătire fizică“, punctează Eliodor Voica.
Dinamo și-a trecut în palmares al 13-lea titlu de campioană naţională
În finala Ligii Naţionale, Dinamo a întâlnit pe CSM București, așa cum anticipau specialiștii încă de la jumătatea sezonului. „Eram sigur că vom juca cu CSM București. Primul meci al nostru (scor 34-20) a fost unul de excepţie. La finele lui, cel mai greu a fost să-i reașez pe băieţi cu picioarele pe pământ, să-i conștientizez că nu aceea este diferenţa reală între noi și CSM București. Că acel rezultat poate fi o capcană. Ceea ce s-a și întâmplat. În meciul al doilea (scor 27-25 pentru CSMB) nu am fost la parametri normali, dar, ca o încununare, a venit jocul al treilea. Ce poate fi mai frumos decât să câștigi titlul în sala proprie, cu suporterii tăi? Am adus titlul mult râvnit, iar pentru mine a avut o încărcătură deosebită. În 2005, la ultimul titlu, eram jucător la Dinamo, acum am câștigat primul titlu din postura de antrenor. Am avut plăcerea să revăd în tribună oameni care și în urmă cu 11 ani au fost alături de noi, iar acest lucru a contat enorm. La fel şi suportul moral și mă bucur că am putut să materializăm investiţia făcută în noi“, a mai spus Eliodor Voica.
Pentru toţi jucătorii români de la Dinamo, titlul cucerit în 2016 este primul din carieră. „Am fost încrezător încă de la începutul sezonului că vom deveni campioni“, spune Ovidiu Semen. Victoria a fost salutată și de Elisabeta Lipă, actualul ministru al Tineretului și Sportului, cea care a pus bazele acestei echipe. „Echipa de handbal Dinamo a suferit până a ajuns să lupte din nou pentru titlul de campioană. A fost nevoită să se plimbe câţiva ani prin ţară, căutând sprijin pentru a supravieţui. În urmă cu trei ani am reușit să o salvez, iar acum, cu un buget mediu, a dat lovitura, câștigând al 13-lea titlu de campioană din istoria secţiei. Felicitări tuturor și succes în Liga Campionilor“, a fost mesajul cvintuplei campioane olimpice la canotaj.
George Cosac, actualul președinte al CS Dinamo, i-a felicitat la rându-i pe jucători și pe antrenori. „Este un titlu pe cât de frumos, pe atât de muncit, pe care l-am așteptat de 11 ani. Victoria echipei noastre nu este întâmplătoare. Am avut un colectiv omogen și valoros, care a dominat clar sezonul de la un capăt la celălalt. Handbalul este cel de-al doilea sport ca vizibilitate în România, după fotbal, și cred că acest titlu este un prilej de mândrie pentru întreaga familie dinamovistă“, a declarat George Cosac.
Cortina a căzut peste sezonul 2015-2016 al handbalului masculin românesc. Dinamo a încheiat en-fanfare, dar deja se gândește la ce va urma. Din toamnă, în Ștefan cel Mare poposește Liga Campionilor.
Articol publicat în nr. 60 al revistei Sport Revolution
Fotografii: Mihai Neacşu (CS Dinamo)
Leave a Reply