„Dezbină şi stăpâneşte!”

„Unitate în diversitate”. Acesta este motto-ul Uniunii Europene, care încearcă să demonstreze că europenii sunt uniţi sub aceeaşi umbrelă pentru a promova pacea şi prosperitatea, acceptând totodată să-şi deschidă spiritul către culturile, tradiţiile şi limbile atât de diverse ale bătrânului continent.

Dacă ar fi să extrapolăm, un astfel de motto ar trebui să fie o Biblie nescrisă pentru toţi toţi practicanţii de arte marţiale din România, însă, în acest domeniu funcţionează o lege a junglei, în care fiecare îşi face dreptate în felul său şi în care dezbinarea, ura şi invidia sunt la ordinea zilei. Chiar dacă există o paletă vastă de stiluri şi tehnici de arte marţiale, până la urmă toţi provin din acelaşi sistem şi ar trebui să fie uniţi în această diversitate care duce, în final, la progres.

Totuşi, această diversitate este uneori prost înţeleasă şi în niciun caz nu conduce la progres. De pildă, în România există karateul, o artă marţială veritabilă care a devenit, odată cu trecerea timpului, un sport şi care are mii şi mii de practicanţi. Numai că acest stil de luptă şi-a divizat adepţii atât de mult încât, în acest moment, este un haos greu de imaginat în lumea karateului românesc. Pentru a exemplifica această situaţie este suficient să precizăm că există şapte federaţii de specialitate în România, unele acceptate şi recunoscute de forurile de conducere ale sportului mondial, altele nu. Cele din urmă, chiar dacă nu sunt recunoscute, continuă să-şi desfăşoare activitatea, fiind finanţate cu banii din bugetul statului. O astfel de situaţie se întâlneşte în FRAM, unde există trei departamente de karate, două dintre ele fiind aproape identice. Acestora le adăugăm alte federaţii şi departamente asemănătoare, toate bugetate de la stat. În aceiaşi situaţie se regăseşte şi Federaţia Română de Karate WKC, un organism care a apărut din neant şi care se calcă pe picioare cu Federaţia Română de Karate, singurul for de specialitate din România recunoscut de Sport Accord, care ar trebui să le înglobeze pe toate celelalte. În acest sens, unirea acestor federaţii şi departamente ar fi preferabilă diversificării lor, deoarece o singură entitate sportivă, care le-ar îngloba pe celelalte ar fi mai puternică, mai uşor de identificat şi ar beneficia de mai mulţi bani din partea Ministerului Tineretului şi Sportului (MTS).

„Fiecare vrea să aibă jucăria lui!”

Din nefericire, însă, pentru practicanţi, această uniune este foarte greu, dacă nu imposibil de realizat, deoarece nimeni nu concepe să existe o federaţie mare care să le reunească pe celelalte şi nimeni nu acceptă să împartă cu altcineva felia sa de pâine. Celebrul proverb latin „divide et impera” se potriveşte mănuşă acestei situaţii. „Sunt vreo şapte federaţii de specialitate în România şi multe organizaţii particulare, deşi la toate se folosesc aceleaşi procedee şi tehnici. Noi suntem români. Dacă nu am face aşa, nu am mai fi noi, ne complicăm existenţa. Fiecare vrea să aibă jucăria lui! Speculând hibele din lege, fiecare a început să-şi inventeze federaţia lui”, a spus Lucian Băroiu, preşedintele Federaţiei Române de Karate, reflectând fidel situaţia existentă în karateul românesc.

Consecinţele acestei diversităţi au putut fi observate luna trecută, atunci când România a organizat Campionatul Mondial de Karate WKC, la finalul căruia sportivii noştri au luat medalii cu sacul. Performanţele pe bandă rulantă ale românilor au creat o efervescenţă inimaginabilă în spaţiul public românesc, atacurile la persoană şi denigrările fiind foarte des întâlnite. Cel mai vehement a fost acelaşi Lucian Băroiu, care a declarat: „La Campionatele Mondiale organizate în Bucureşti de WUKF (World Union Karate Federation), România a luat vreo 27 de medalii de aur. Haideţi sa fim realişti! Cum pot românii, din 100 de medalii, să ia un sfert dintre ele? Cu cei care au tradiţie în acest sport ce facem? Cum să cucereşti atâtea medalii? Este o realitate falsificată”, a spus Băroiu.

Care este soluţia pentru a ieşi din acest impas? Această soluţie este cunoscută de toată lumea, dar este greu de acceptat. Însuşi preşedintele FRK a reiterat-o în speranţa că va fi auzit de factorii de decizie din România. „S-a luat decizia în minister (MTS) să se lămurească acest circ din lumea karateului. Nu voi face niciun pas înapoi. Vreau să fie recunoscută doar o federaţie şi nu vreau ca statul să dea bani pentru aceste federaţii. Dacă s-ar renunţa la toate celelalte federaţii de karate, s-ar face o economie cam de 1,35 de milioane de lei, nu e o sumă mare, dar contează. Îmi doresc ca la anul să fie totul încheiat şi bugetată o singură federaţie”, a adăugat Băroiu.

Noi, cei de la „Sport Revolution”, împărtăşim opinia preşedintelui FRK. Aşa cum am scris şi în interiorul revistei, nici noi nu suntem de acord cu multitudinea sistemelor de karate şi cu bugetarea lor de la stat. Considerăm că ar trebui să existe o singură federaţie de karate recunoscută de forurile internaţionale, sub oblăduirea căreia să intre toate celelalte departamente de karate. Dacă acest deziderat nu se va realiza, unitatea în diversitate va rămâne o himeră perpetuă.