La Campionatul Mondial, popicele au cunoscut furia popicarilor români

Campionatul Mondial de popice, care a avut loc la sfârşitul lunii octombrie în Polonia, a reprezentat pentru România un bun prilej pentru reafirmare internaţională. Popicarii români au făcut senzaţie şi s-au întors acasă cu trei medalii mondiale, una de aur, cucerită de Petruţ Mihălcioiu, una de argint, câştigată de Ioana Văidăhăzan şi una de bronz a lui Nicolae Lupu. Cei trei sportivi au demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că România este un izvor nesecat de talente în cele mai nonconformiste sporturi.
Pentru mulţi români, popice înseamnă acelaşi lucru cu bowlingul. Chiar dacă cele două sporturi sunt asemănătoare în aparenţă, există totuşi diferenţe mari între ele. Astfel, popice este un sport în care jucătorii încearcă să doboare nouă ja­loane de lemn, în formă cilindrică, aşe­zate în formă de triunghi echilateral sau isoscel cu unul dintre vârfuri către zona de aruncare. De partea cealaltă, bowlingul este un sport în care jucătorii încearcă să obţină puncte, rostogolind o bilă pe o su­prafaţă plană (de obicei de lemn sau sintetică), fie într-un număr de jaloane, fie în alte bile-ţintă. Există mai multe va­rietăţi de bowling, la fel cum există mai multe tipuri de bile de bowling. Unele au găuri pentru degete, altele au mâner, iar altele nu au nici găuri pentru degete, nici mâner.
În România, ambele sporturi sunt cunoscute şi practicate doar pentru diver­tis­ment, relaxare, motiv pentru care săli de bowling sau popice sunt des întâlnite în cluburi sau baruri de noapte. În ciuda acestor percepţii defectuoase, popicele reprezintă sportul care a făcut ca tricolorul românesc să fluture în sălile unde s-a desfăşurat Campionatul Mondial din Polonia.
Performerii noştri, care au demonstrat că în România se practică popice nu doar la nivel amator, sunt Petruţ Mi­hăl­cioiu – medalie de aur (40 de ani, legitimat la CFR Cluj), Ioana Văidăhăzan – medalie de argint (legitimată la clubul ger­man Victoria Bamberg) şi Nicolae Lupu – medalie de bronz (legitimat tot la clubul german Victoria Bamberg).
Am stat de vorbă cu Petruţ Mihălcioiu, care ne-a dezvăluit în exclusivitate care a fost cheia succesului său la Campionatul Mondial. „Competiţia a fost foarte grea, cei mai buni popicari din lume s-au întâlnit la Mondial. Cu toţii au fost foarte bine pregătiţi. Mă bucur enorm că am reu­şit să fiu pe primul loc. Am avut adversari foarte puternici, unul dintre ei a fost chiar Nicolae Lupu, care a ajuns până în semifinale şi pe care l-am învins. Munca şi antrenamentele intense au re­pre­zentat cheia succesului meu în Polonia. M-am pregătit bine şi am prins încredere. Pentru a reuşi ai nevoie de două antrenamente pe zi la intensitate foarte mare. Am avut noroc cu federaţia care a organizat un cantonament şi acolo ne‑am pregătit pentru acest Mondial. Cele două antrenamente înseamnă pre­gă­tire fizică serioasă şi pregătire speci­fi­că, mai mult tehnică. Dacă ar fi să însumez orele petrecute în sală s-ar aduna pa­tru: două ore şi jumătate dimineaţa şi încă vreo oră jumătate seara“, a spus po­pi­carul român medaliat cu aur la Mondial.

„Nu mă aşteptam să iau medalie!“

Cât despre medalia câştigată, Mihăl­cioiu a precizat că spera la un loc în pri­mii opt popicari ai lumii, nicidecum la cea mai strălucitoare medalie. Cu toate acestea, sportivul român aşteaptă ca per­for­manţa pe care a realizat-o să fie re­com­pensată de factorii de decizie din Ro­mânia. „Nu mă aşteptam să iau me­dalie, mă gândeam să intru în primii opt. Am fost optimist că voi reuşi să depăşesc cât mai mulţi sportivi din cei 64 care au participat la Mondial şi iată că am câş­ti­gat aurul. O medalie la individual pot să zic că este o realizare uriaşă pentru mi­ne. Sper să fiu răsplătit pentru această per­formanţă atât de echipa de club, cât şi de federaţie. Sunt optimist că nu numai echipa de club, ci şi federaţia vor reuşi să-mi recunoască meritele“, a mai spus popicarul, care a recunoscut că ar fi in­teresat de un transfer în străinătate. „Mi-aş dori să prind un contract afară. Am câteva oferte, dar vreau să-mi termin contractul cu CFR Cluj“.

„Avem mare nevoie de săli de popice!“

Medalia de aur cucerită la Mondial îi dă speranţe lui Petruţ Mihălcioiu că po­pi­cele pot avea un viitor în România. Dar pentru asta e nevoie de o infra­struc­tură pe măsură, ceea ce în acest moment lipseşte în ţara noastră. „Avem mare nevoie şi de săli de popice. Nu sunt sufi­ciente cele de la Iaşi, Sibiu, Hunedoara, Ploieşti sau Târgu-Mureş. Acestea s-au modernizat cât de cât şi sunt funcţionale, dar avem nevoie şi de alte săli pentru a pro­gresa. Infrastructura este deficitară, dar avem promisiuni că pe viitor se vor construi şi alte săli. Asta va atrage cât mai mulţi copii către popice. Clubul CFR Cluj are la Câmpia Turzii douăzeci de copii, juniori de perspectivă, pe care i-am adus şi pe care i-am ajutat să se înscrie în campionat. Avem 20 de copii, asta denotă că dacă te interesează, se poa­te practica acest sport la nivel înalt. Cred că nivelul popicelor din România încă se menţine în primele cinci, şase locuri la nivel mondial. Sper să ne audă au­to­rităţile şi să ajute acest sport, care are mare nevoie de ajutor“, a adăugat spor­tivul român.
La finalul interviului, Mihălcioiu şi-a amin­tit momentul în care a decis că poate face popice nu doar pentru diver­tis­ment. „Eu provin din Sinaia. În zona de munte sportul de bază este schiul şi m-am orientat către popice pentru că în pe­rioada de vară nu aveam ce face. Ră­coa­rea sălii de popice m-a atras şi în felul asta m-am apucat de acest sport. Practic popice din 1989, dar de performanţă prac­tic din 1994. Acest sport este chiar ieftin în comparaţie cu alte sporturi la care îţi trebuie echipament mai modern şi mai scump. E nevoie de o pereche de adidaşi, un şort şi un tricou. Celor care practică popice le urez să nu se lase de sportul ăsta pentru că oricând pot să ajungă campioni mondiali ca mine“, a fost mesajul campionului mondial de po­pice pentru iubitorii acestui sport.