Agenţia Naţională Anti-Doping (ANAD) a cunoscut recent două succese majore pe plan internaţional, o dată prin realegerea preşedintei Graziela Vâjială ca membru al Board-ului ANADO (Organizaţia Agenţiilor Naţionale Anti-Doping) în cadrul Congresului de la Denver, SUA. În al doilea rând, prin realegerea doamnei Vâjială în funcţia de preşedinte al Grupului de Lucru pe probleme de educaţie anti-doping al Consiliului Europei, performanţă venită ca o recunoaştere a activităţii ANAD pe plan naţional şi internaţional în sprijinul practicării unui sport curat. Cea de-a doua reuşită a avut loc în cadrul celei de-a 32 ediţii a Reuniunii Grupului de Monitorizare a Convenţiei Anti-Doping, care s-a desfăşurat la Strasbourg în luna noiembrie.
Am stat de vorbă cu preşedintele ANAD, doamna Graziela Văjială, care ne-a dezvăluit cheia succeselor repurtate de instituţia din subordine, dar şi beneficiile de care se va bucura România în urma acestor reuşite. De asemenea, şeful ANAD ne-a vorbit şi despre problemele cu care se confruntă agenţia pe plan intern, cea mai mare dintre acestea fiind schimbarea mentalităţii sportivilor şi conducătorilor federaţiilor sportive privind utilitatea controalelor doping.
S.R.: Ce reprezintă pentru dumneavoastră şi pentru ANAD ultimele succese pe plan internaţional?
G.V.: Pentru mine înseamnă o responsabilitate si o muncă în plus, sper ca pe lângă ce am de făcut pe plan naţional, să pot rezolva şi aceste probleme, care nu sunt puţine. Ei (conducătorii forurilor internaţionale anti-doping, Boardul ANADO) au foarte mari pretenţii de la preşedinţii Grupurilor de Lucru la nivelul Consiliului Europei. Urmează să primim responsabilităţile concrete pentru fiecare membru şi vom afla cum putem ajuta această organizaţie (ANADO), care ar trebui să se despartă de serviciul de testare. WADA (Agenţia Mondială Anti-Doping), care colaborează strâns cu ANADO doreşte ca acest serviciu de testare să se despartă de întreaga organizaţie şi să fie un serviciu separat care să recolteze probele. Pentru România înseamnă foarte mult ca imagine faptul că deţine din noiembrie 2008 preşedinţia acestui grup pe educaţie la nivelul Consiliului Europei, este o recunoaştere a politicii coerente a Guvernului în domeniul anti-doping. Am reuşit prin recunoaşterea noastră pe plan internaţional, chiar prin alegerea aceasta în Board-ul Director al ANADO, să schimbăm mentalitatea celor din Agenţia Mondială Anti-Doping şi a partenerilor noştri, Comitetul Olimpic Internaţional sau alte structuri sportive, că România nu mai este o ţară ca cea de dinainte de 1989, în care se practica un dopaj dirijat şi că acum aplicăm o politică anti-doping. Această politică se concretizează prin crearea unui cadru legislativ armonizat cu reglementările şi cu legislaţia internaţională şi prin implementarea acestor legi la nivel na-ţional. În noiembrie, anul acesta, Agenţia Mondială a prezentat situaţia statelor europene în domeniul armonizării legislaţiei şi România între primele şase state din Europa cu legislaţie armonizată 100% cu prevederile noului cod mondial.
S.R.: Care a fost cheia reuşitei alinierii României la prevederilor impuse de Agenţia Mondiala Anti-Doping?
G.V.: Cheia a fost legată de faptul că mi-am propus să ne comportăm la fel cu cei din vest, adică totdeauna să spunem numai adevărul, chiar şi atunci când am greşit cu ceva, am adus la cunoştinţă organismelor internaţionale situaţia reală. Am reuşit să conving Agenţia Mondială Anti-Doping că suntem corecţi, pentru că e suficient ca o singură dată să greşeşti şi imaginea României are de suferit, se creează un precedent, iar ei nu mai au încredere în partenerii respectivi. Am reuşit în 2007 să îl aduc în România pe directorul WADA, care a văzut la faţa locului ce facem, a vizitat Agenţia şi laboratorul, a văzut că Guvernul a investit foarte mulţi bani în această activitate şi în echipamente de laborator pentru pregătirea profesională şi în felul acesta l-am lămurit că laboratorul din România poate intra în procesul de acreditare internaţională de către WADA, ceea ce s-a şi întâmplat anul trecut, când am obţinut acreditarea internaţională, devenind al 35-lea laborator din lume. România este singura ţară din estul Europei care are un laborator de control doping acreditat. De anul trecut lucrăm cu probe şi din exterior, recoltăm probe din statele est-europene, dar lucrează probe de la marile competiţii internaţionale care se desfăşoară pe teritoriul ţării noastre. De curând am câştigat o licitaţie în Bosnia Herţegovina pentru a trata probe de acolo, acum tratăm şi cu Moldova. Şi asta ca o recunoaştere a meritelor întregii echipe a Agenţiei Naţionale Anti-Doping. Anul acesta vom împlini cinci ani de activitate, cinci ani în slujba unui sport curat, cu oameni tineri, competenţi şi muncitori.
S.R.: Care este roul ANAD-ului pe plan intern şi care ar fi problemele cu care se confruntă agenţia pe care o conduceţi în România?
G.V.: Noi colaborăm foarte bine cu structurile sportive, cu Agenţia Naţională pentru Tineret si Sport şi cu Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. De asemenea, colaborăm foarte bine cu direcţiile judeţene pentru sport, cu federaţiile. Avem şi puncte pe care eu le consider nevralgice, anume relaţia cu Federaţia Română de Fotbal şi cu Liga Profesionistă de Fotbal, pentru că nu am reuşit încă să-i atragem şi pentru asta a trebuit să modificăm legile scriind negru pe alb că fiecare federaţie este obligată să desfăşoare activitatea anti-doping. Aşa că, de la anul, şi fotbalul va trebui să facă mai multe controale. Anul acesta Federaţia de Fotbal nu a făcut niciun control, Liga a avut 72 de controale. Fiecare federaţie dispune de anumite sume prevăzute doar pentru controale doping, nu pot cheltui acele sume exclusiv pentru aceste controale. Acest lucru nu se întâmplă şi cu Federaţia de Fotbal, din motivul că ei nu primesc bani de la bugetul de stat destinaţi unor astfel de controale. Noi, ca să menţinem acreditarea laboratorului, trebuie să facem un minim de 3.000 de controale doping pe an. Din acestea, 2.000 sunt subvenţionate de la bugetul de stat, iar 1.000 se fac cu banii de la structuri sportive. Doar cluburile de fotbal mai solicită controale cu ocazia meciurilor importante pentru a-şi speria adversarii, dar în realitate nu se face niciun control.
Oricum, în fiecare an, din 3.000 de controale, avem aproximativ 30-35 de cazuri de sportivi depistaţi pozitiv. Ceea ce mă doare este faptul că aceste controale pozitive au început să coboare în rândul juniorilor, ceea ce este foarte grav.
S.R.: De ce credeţi că sunt tentaţi juniorii să ia substanţe interzise?
G.V.: Eu nu cred că un copil de 14 ani poate lua substanţe interzise din proprie iniţiativă. S-a şi dovedit lucrul acesta, am avut un caz cu o fetiţă de 14 ani care a luat ea, din proprie iniţiativă Anaposim, o substanţă interzisă. Ne-am şi convins la Comisia de Audiere, unde ne-a spus că ea nu ştia nimic, iar antrenorul îi dădea înaintea fiecărui antrenament. Antrenorul a fost suspendat pe viaţă, a recunoscut fapta, şi-a dat seama de gravitatea faptei sale, dar pe această fetiţă nu o ajută prea mult, ea n-a primit doi ani suspendare, dar un an tot va primi, conform principiului responsabilităţii. Oricum, politica anti-doping s-a modificat un pic odată cu modificarea noului cod, a trecut centrul de greutate de la sportivi pe triunghiul care se află în spatele lor: antrenori-medici-manageri. Pedepsele sunt scrise acum pentru sportivi si personalul asistent. Problema e că în România se menţine vechea mentalitate şi e foarte greu să impui faptul că un antrenor e vinovat. Cazul cu fetiţa a fost un caz fericit pentru că antrenorul a recunoscut, dar în majoritatea cazurilor antrenorii nu recunosc. Şi eu vreau să aflu ce se întâmplă de ce niciun sportiv nu spune, preferă să fie suspendat pe viaţă şi ei nu vor să spună. Noi poate suntem aproape siguri că antrenorii sunt vinovaţi, dar trebuie dovedită treaba aceasta. Cu toate măsurile impuse de noile coduri, care prevăd că dacă sportivii colaborează cu Comisia, pedeapsa poate fi redusă, ei tot nu recunosc nimic.
S.R.: Care federaţii se confruntă cu cele mai mari probleme de dopaj?
G.V.: Federaţia de culturism este şcoală pentru noi (râde), cred că nu există concurs fără cazuri pozitive, sunt destul de multe, câte trei-patru anabolizante, ei sunt o bună şcoală pentru laborator.
S.R.: Sportivii conştientizează că se expun unor riscuri foarte mari atunci când iau substanţe interzise?
G.V.: Da, conştientizează. Cei de la culturism chiar recunosc, vin aici şi spun: „Da, am luat, am luat chiar cu bună ştiinţă pentru că am vrut să obţin această medalie pentru copiii mei!” Le-am explicat că au făcut foarte rău, că au trişat, că sunt exemple negative pentru copiii lor. Ei îşi asumă acest risc. Noi chiar am lansat campanii de informare legate de efectele negative ale consumului de substanţe anabolizante. Menţionez că ANAD pune un accent deosebit pe activitatea de informare şi educare, deci de prevenire a dopajului. Am lansat până acum trei campanii informative naţionale, una dintre ele fiind cea cu Andreea Răducan. Unii chiar mi-au reproşat că de ce am făcut această campania educativă cu Andreea Răducan, care a pierdut medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Sydney pentru dopaj. Eu m-am sfătuit şi cu organismele internaţionale şi le-am spus contestatarilor că cea mai bună educaţie este puterea exemplului. Andreea este un bun exemplu, pentru că ea nu a fost atentă, a înghiţit ce i-a pus medicul în palmă. Mesajul campaniei a fost „Fii în gardă, informează-te!” şi am avut rezultate cu ea, pentru că nu am avut cazuri de dopaj nici la Biejing, nici la Vancouver. Un sprijin deosebit l-am avut de la COSR, care a dat o hotărâre prin care s-a stabilit că niciun sportiv care nu are atestatul de educaţie antidoping să nu poată fi inclus în lotul olimpic. Rezultatele deocamdată sunt bune. Cu toate acestea, dacă pe plan internaţional activitatea ANAD-ului este foarte apreciată, pe plan intern ne e foarte greu, trebuie să ne luptăm cu vechile mentalităţi.
S.R.: Sporturile neolimpice intră sub incidenţa ANAD-ului?
G.V.: Da, toate cele 62 de federaţii sportive sunt controlate, facem teste inclusiv la şah şi la go, chiar dacă sunt mai puţine. Surprinzător, am avut un caz pozitiv şi la bridge, dar accentul este pus, în primul rând, pe federaţiile olimpice. La începutul fiecărui an, ANAD-ul îşi întocmeşte un plan de testare şi, pe baza calendarului sportiv intern şi internaţional, ne întocmim un lot de testare cu sportivi. Anul acesta avem cam 300 de sportivi pe care îi monitorizăm atent, noi trebuie să ştim la un moment dat unde îi putem găsi, este vorba doar de sportivii din acest lot. Aceşti sportivi trebuie să aibă cel puţin trei teste efectuate.
S.R.: Ce oameni care conduc azi federaţii sau deţin funcţii importante în federaţii au avut în cariera lor probleme cu dopajul?
G.V.: La Federaţia de culturism toată conducerea a avut probleme în trecut cu dopajul. Este singura federaţie pentru care m-am luptat ca să-şi modifice statutul, doarece recomandările internaţionale prevăd că o persoană care a fost suspendată pentru dopaj să nu mai poată fi în conducerea unei federaţii. M-am lovit de opoziţii foarte mari şi mi s-a răspuns că şi unul care iese din puşcărie este reabilitat, dar nu e acelaşi lucru. Cum să pui un om care trişează în conducerea unei federaţii? Într-o ţară europeană nu găsim aşa ceva. E foarte greu să suspenzi un antrenor în România, chiar dacă este vinovat.
S.R.: Ce presiuni se exercită din partea federaţiilor la testele antidoping?
G.V.: Cu mine e foarte greu să existe astfel de presiuni, cel puţin cât voi fi în această funcţie, eu nu ţin de scaun. Avem un caz acum la care lucrăm, care sper să se soluţioneze corect, dar nu sunt convinsă, am început să am mari îndoieli. Nu am avut, însă, niciodată parte de vreo presiune politică sau din partea Guvernului sau să mi se impună anumite lucruri. Această Agenţie nu are scopul de a tăia capete, nu asta ne-am propus pentru sportivi, ne-am propus să-i educăm pentru ca ei să fie responsabili şi să conştientizeze că este în folosul lor. Poate, pe moment, se simt bine, prind puteri, dar la fel de bine în clipele următoarea pot pierde medalia. Şi acum e de actualitate binecunoscutul caz de dopaj din ciclism al lui Alberto Contador, despre care am informaţii că va fi suspendat. Şi sunt tot felul de declaraţii de la sportivi care spun că s-au dopat toată viaţa. E normal ca ei să conştientizeze, noi pe asta lucrăm, nu să-i prindem. Sunt cazuri când ne dăm seama că sportivii nu sunt vinovaţi, încercăm să-i ajutăm pe aceştia cumva. Ei au la dispoziţie un instrument al scutirilor de uz terapeutic pe care nu-l folosesc tot din neştiinţa personalului din jurul lor. Ei au dreptul, conform codului mondial şi standardelor internaţionale, că dacă au o afecţiune pe care nu o pot trata decât cu o substanţă, care este şi în lista celor interzise, atunci trebuie să ceară scutire pentru acea substanţă. Există posibilitatea pentru sportivi să solicite chiar o scutire de uz terapeutic retroactivă, asta tot în avantajul lor. Spre exemplu, sunt mulţumită de relaţia ANAD cu anumite federaţii care şi-au schimbat mentalitatea. La Federaţia Română de Haltere, preşedintele Nicu Vlad a ajuns să-şi monitorizeze singur sportivii împotriva cărora are bănuieli şi astfel a reuşit să stăpânească fenomenul. Ei nu au mai avut cazuri pe plan internaţional, înainte aveau mari probleme. De asemenea, colaborăm foarte bine cu Federaţia de Rugby, Federaţia de Baschet sau cu Federaţia de Atletism chiar.
S.R.: Ce vă propuneţi pentru viitor în calitate de preşedinte al ANAD?
G.V.: Probleme stringente nu sunt, dar ne propunem să menţinem acreditarea laboratorului de control doping de către WADA. Aici e vorba de un proces care necesită mulţi bani, numai anul acesta Guvernul a alocat foarte mulţi bani pentru a putea achiziţiona un aparat (spectometru de masă cu raport izotopic) foarte necesar analizării probelor. Mai mult, laboratoarele care nu vor avea acest aparat până la 1 ianuarie anul viitor, îşi pot pierde acreditarea, aparatul acesta e o condiţie obligatorie. În 6 decembrie vine un specialist de la Koln care va face prima perioadă de training. De asemenea, ne mai propunem să ne îmbunătăţim sistemul de testare, care să fie mai inteligent şi eficient, să îmbunătăţim programul educativ, coborând până la nivelul copiilor din şcoli, deoarece am ajuns la concluzia că este foarte greu să schimbi mentaliatea unui sportiv la 20, 25 sau 30 de ani. Şi atunci am pornit de la deviza „Să construim o nouă generaţie de atleţi!”, iar ca să putem construi o nouă generaţie de sportivi trebuie să pornim educaţia de la şcoala generală. Noi facem foarte multe materiale educative în acest sens, folosim unele chiar de la WADA. Facultăţile de sport au fost, de asemenea, obligate să-şi introducă în curicula universitară cursul „Dopingul în sport, prevenire şi combatere”. Îmi propun să fac şi un parteneriat cu Ministerul Sănătăţii pentru informarea medicilor despe acest domeniu ca să nu mai aibă vreo scuză că nu au ştiut medicamentele interzise. Partea cea mai negativă din activitatea mea este că nu am reuşit să combat traficul cu substanţe interzise, de aceea vreau să reuşesc acest lucru, vreau să aflu cine sunt cei care furnizează sportivilor substanţe interzise. De altfel, în Parlament există şi o lege privind prevenirea şi combaterea traficului cu substanţe dopante. Oricum, trebuie să pătrundem în sălile de culturism şi fitness, principalele locuri unde se comercializează în mod ilicit astfel de substanţe. Eu sunt sigură că vom ajunge în sălile despre care vorbeam, măcar pe partea de educaţie, plus că în România ar trebui să avem o lege unitară a regimului suplimentelor alimentare la nivel naţional, de aceea îmi propun să finalizez acest proiect de lege cât mai repede posibil.
Leave a Reply