O instituţie pentru tine

Doar trei săptămâni ne mai despart de sosirea Noului An. La fiecare sfârşit de an, cu toţii avem tendinţa de a analiza cele douăsprezece luni care au trecut peste noi. Cu toţii ne întrebăm dacă am fost buni, dacă am fost răi, dacă am procedat corect în anumite situaţii, dacă am luat decizii bune, dacă am greşit, dacă am muncit suficient, dacă am plâns, am râs, am călătorit, am iubit, am realizat, am fost împliniţi. Acum ne propunem să fim optimişti, căutăm împăcarea, răbdarea, bucuria, dorinţa şi ne focalizăm pe lucrurile pozitive, pe lucrurile care ne fac fericiţi.

În toate domeniile se caută răspunsuri la întrebări, se caută mulţumire, putere şi speranţă. În sport, dacă obiectivele propuse au fost îndeplinite, cu siguranţă a fost un an de succes. Însă mereu contează munca şi eforturile depuse, dorinţele şi realizările fiecăruia. Direcţia pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti a avut un an cu bune şi cu rele, un an în care a reuşit să fie alături de structurile sportive şi de ONG-urile de tineret. Cum, cât şi pe cine au reuşit să sprijine în 2015, ne-a împărtăşit directorul executiv al instituţiei, domnul Ştefan Cristian SĂN­DULACHE.

Direcţia pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti are un rol foarte important în evoluţia sportului bucureştean. An de an susţineţi competiţii de tradiţie, competiţii cu renume. Anul acesta aţi reuşit să le fiţi alături celor care v-au cerut sprijinul ?
Ştefan Săndulache: DSTMB sprijină sportul de performanţă şi doreşte dezvoltarea sportului de masă. Anul acesta, sprijinul a fost solicitat de aproape toate ramurile sportive, cu toate acestea am fost alături de cei care până la urmă au acceptat şi sprijinul nostru financiar, material şi logistic, în funcţie de nevoile lor şi bineînţeles ţinând cont de subfinanţarea instituţiei noastre. Pentru că, de exemplu, la o cupă europeană sau un campionat european, unde este totuşi vorba de o finanţare destul de importantă, nu am putut veni în sprijinul lor decât moral şi, bineînţeles, prin îndrumare. În schimb, ne-am axat mai mult pe sportul de masă şi pe sprijinul acestor activităţi, având în vedere bugetul mic pe care l-am avut la dispoziţie pentru acest an. Aşa cum am mai spus şi până acum, la aproape 120.000 de practicanţi/an câţi avem noi, am vorbi de 0,8 lei/an de practicant în Municipiul Bucureşti. Acum, numărul acestora s-a redus considerabil având în vedere că noi nu am mai putut sprijini la fel de multe competiţii, din cauza subfinanţării instituţiei noastre, când aici vorbim de a conduce aproximativ şapte judeţe. Activităţile sportive care se desfăşoară la nivelul Municipiului Bucureşti în sport de performanţă şi sport de masă sunt mai numeroase, însă noi aici ne raportăm strict la ceea ce sprijinim, nu la un calendar informaţional, ci la un calendar de activitate. Am reuşit să sprijinim în 2015 competiţii de polo, fotbal, tenis de masă, baschet, baschet 3×3, snooker. Cu ajutorul nostru, Cupa Taekwondo Lifestyle a reuşit să se dezvolte în ultimii ani, şi avem toată aprecierea din partea organizatoarei Janina Dincă, o doamnă cu un suflet extraordinar. Acum încercăm să găsim soluţii să sprijinim Festivalul de Judo care se va desfăşura la Sala Polivalentă şi va fi organizat de către Asociaţia Municipală de Judo. Ţin să îi felicit pe organizatori pe această cale, fiindcă este un eveniment de tradiţie şi sper să reuşim să îi sprijinim destul de considerabil faţă de bugetul mic acordat pentru acest an. Suntem lângă ei, îi sprijinim şi reiterez ceea ce spun de aproape trei ani de zile, sprijinul nostru nu înseamnă doar latura financiară. Când vin către statul român, vin către noi cu o problemă, atunci ne identifică cu „am nevoie de bani“. Însă noi nu ajutăm doar financiar. Ce înseamnă logistica? Sprijin acordat structurilor sportive în ceea ce priveşte găsirea unei săli sau a unui teren pentru organizarea competiţiilor. Sunt cluburi sau asociaţii sportive care au venit la noi şi au cerut pur şi simplu îndrumare. Sprijinul nostru nu vine numai în zona materială.

Transparenţa – asul din mâneca Direcţiei

Aţi sfătui structurile sportive să vină să solicite îndrumare şi indicaţii preţioase, nu numai fonduri? Deşi ştim cu toţii că fondurile sunt necesare.
Ştefan Săndulache: Eu vă spun cu sinceritate un lucru, trebuie să înţelegem că statul român, prin guvern, prin ministere şi prin instituţiile pe plan local cum suntem noi, nu facem decât să sprijinim. Sprijinul acesta nu se mai traduce în a susţine întreaga activitate. Acest lucru trebuie să îl înţeleagă structurile sportive, că noi suntem cei care le dăm un imbold, noi suntem cei care îi susţinem an de an pentru a desfăşura o activitate. Dar susţinerea res­pectivă este normal ca uşor, uşor, pe măsură ce trece acest timp, să devină din ce în ce mai mică. Asta facem noi aici, încercăm să te sprijinim pe tine în primă fază. Ulterior, tu îţi identifici alte resurse şi astfel sprijinul de la stat va fi mai scăzut. În momentul în care structura sportivă vine cu o invitaţie în care îi spune acelui om care te-a ajutat din statul român: „Îţi mulţumesc pentru sprijin, astăzi, anul acesta sunteţi invitat la competiţie, nu mai venim să vă solicităm sprijin financiar sau material pentru că ne descurcăm“, înseamnă că ne-am atins scopul. În anul 2000, Legea nr. 69/2000 şi-a propus trecerea structurilor sportive ca federaţii sportive naţionale, cluburi, asociaţii sportive în privat, tocmai pentru a identifica resurse din privat. Diferenţa între vremea lui Ceauşescu şi vremea democratică de acum este că atunci 100% din banii statului circulau la stat şi era decizia statului. Acum sunt taxe care sunt plătite la stat şi din suma respectivă doar o parte merge către cetăţean. Restul se duc în mediul privat.

Anul acesta aţi avut un buget limitat în ceea ce priveşte activitatea sportivă, cum aţi reuşit să vă descurcaţi? Care au fost criteriile?
Ştefan Săndulache: Primul criteriu a fost transparenţa, am purtat o discuţie cu federa­ţiile, cu asociaţiile sportive, municipale, cu cluburile şi, pe măsură ce trecea timpul, cu cei care ne intrau pe uşa instituţiei. Totodată am afişat pe website-ul Direcţiei bugetul pentru anul 2015, cu scuzele noastre că anul acesta va fi o finanţare destul de slabă şi nu putem să mai sprijinim ca la nivelul anului 2013 sau 2014. Omul, dacă discuţi cu el înainte, indiferent că este sportiv, antrenor, preşedinte de club sau simplu cetăţean, va înţelege. Tocmai de aceea am ales comunicarea şi/sau discuţia cu dânşii prin canale oficiale. Chiar vreau să le mulţumesc pe această cale tuturor celor cu care am discutat, pentru sprijinul pe care mi l-au acordat, doar prin faptul că au înţeles. Nu ne-au reproşat ca în alţi ani: „Nu vreţi să ne finanţaţi“. Au înţeles situaţia, acesta a fost bugetul decis de către Ministerului Tineretului şi Sportului pentru instituţia noastră şi mai ales pentru structurile sportive din Municipiul Bucureşti. Automat, am fost înţeleşi prin ce trecem şi încă o dată ţin să menţionez că am apreciat faptul că multe dintre structurile sportive au fost lângă noi. Un exemplu concret este doamna Cornelia Dobre de la Clubul de dans sportiv Contessina, care a fost atât de amabilă şi a spus: „Ştiu că nu mă puteţi sprijini, dar anul acesta sunteţi invitat, invitatul nostru de onoare, pentru că de mult timp ne-aţi sprijinit şi ne sprijiniţi. Vă înţelegem în acest an şi pentru că aţi fost mereu lângă noi, vă apreciem“. Este un lucru extraordinar pentru mine, ca un om să înţeleagă că activitatea aceasta a Direcţiei până la urmă, când este încorsetată de un buget mic să nu vină să spună „nu ne mai interesează de tine“. Încercăm să creăm relaţii bune şi corecte, între noi ca instituţie şi structurile private.

Activitatea de tineret – finanţare bună în 2015

Dacă în anii trecuţi susţineaţi şi peste 300 de compeţii sportive, anul acesta câte au fost?
Ştefan Săndulache: Aproximativ 60 de competiţii până acum, dar o să mai avem şi în luna decembrie. Nu vă pot da o cifră exactă decât la finele anului, deoarece noi avem acţiunile din calendar şi mai sunt şi acţiuni neprevăzute. Acele neprevăzute înseamnă că o structură sportivă identifică posibilităţi financiare, dar nu totale, de a organiza o competiţie în timpul anului fără să fie înscrisă în calendarul nostru, şi vine să ne anunţe că într-o lună vor să o organizeze. Iar noi, dacă avem posibilitatea să îi sprijinim, îi sprjinim, dacă nu, le comunicăm acest lucru, deşi nu ne face deloc plăcere. Şi atunci mai apare o competiţie în plus. Din cauza aceasta, la ora actuală avem doar 60 de competiţii, şi este păcat să regresezi, de la peste 300 la acest număr. Însă, având în vedere subfinanţarea instituţiei noastre prin bugetul acordat de către MTS pentru anul 2015, spun că totuşi am reuşit să facem un lucru bun.

În ceea ce priveşte activitatea de tineret, aici cum au decurs lucrurile?
Ştefan Săndulache: Anul acesta am avut o situaţie bună la tineret, cu o finanţare pe măsură, dacă ar fi să facem o comparaţie, este al doilea an în care finanţarea pe tineret este mai mare decât cea de la sport. La fel ca şi cu structurile sportive, am purtat discuţii cu ONG-urile, fiindcă este foarte important să înţeleagă cei din teritoriu că instituţia noastră a ales un drum transparent. Am analizat greşelile anului 2014 în ceea ce priveşte comunicarea noastră cu ONG-urile, am ieşit puţin din birocraţia şi din tipicul unei instituţii publice şi am purtat discuţii cu aceştia, îndrumându-i transparent din toate punctele de vedere. I-am chemat la întâlniri şi şedinţe înainte de finanţări, le-am explicat ce înseamnă un proiect din punct de vedere al instituţiei noastre privind finanţarea oferită de noi, am analizat fiecare document în parte, ducând o muncă de echipă din punctul meu de vedere nu numai la nivelul instituţiei, ci şi cu ONG-urile. Pentru mine, partea plăcută a fost că aproximativ 100% au şi răspuns pozitiv, ceea ce este extraordinar. Organizaţii Neguvernamentale precum Forumul Tinerilor din România, Consiliul Tinerilor din România, Uniunea Naţională a Studenţilor din România, Uniunea Studenţilor din România, Asociaţia Tinerilor Bucureşteni şi altele, au venit deschişi către noi, iar acest lucru l-am apreciat în ultimii ani. Anul 2015 se închide la Compartimentul Tineret fără nicio problemă din punctul nostru de vedere, şi deşi sună perfect, chiar aşa şi este mulţumită colegilor din instituţie.

Revenind la sportul de masă, consideraţi că mai practică tinerii sport în România?
Ştefan Săndulache: Eu mi-am menţinut opinia şi mi-o menţin vizavi de Municipiul Bucureşti, unde avem 27 de centre universitare, peste 400 de unităţi de învăţământ (grădiniţe, şcoli şi licee) şi anume că se practică sport. Vă rog doar să vă imaginaţi că sălile din Bucureşti sunt arhipline. E foarte greu să găseşti săli li­be­re, astfel încât să poţi să porneşti spre un drum de performanţă, din sportul de masă. Până la urmă, într-o societate democratică, spor­tul este practicat dacă doreşti, eu putând ale­ge să cânt la pian sau să practic un sport. Atunci, ­într-o societate, nu mă duc neapărat spre o oră de educaţie fizică, de data aceasta, discutăm de orele din afara învăţământului, unde părintele are posibilitatea să îşi ducă copilul către o structură sportivă în fiecare zi dacă do­reşte. De aceea vă spun că în Bucureşti se prac­tică sportul, discutând aici de un mod organizat în săli, cu ajutorul structurilor sportive ­ca­re organizează tot felul de antrenamente, selecţii, competiţii, dar şi în parc. Dacă mergeţi în parc, o să vedeţi că sunt oameni care fac sport. Şi acest lucru se întâmplă datorită unor primari ca­re au reuşit să îşi facă treaba şi să pună la punct zone de relaxare şi mişcare pentru cetăţeni.

Director executiv DSTMB: „Maidanul a ajuns să aibă garduri!“

Aveţi dreptate, însă sectorul juvenil, puştii care înainte băteau mingea pe maidan nu prea mai există…
Ştefan Săndulache: Problema este în felul următor, maidanul a ajuns să aibă garduri. Eu, atunci când eram copil, aveam antrenament dimineaţa la ora 06:30, la ora 13:00 terminam şcoala, iar la 14:30 eram pe terenuri în curtea Liceului „Gheorghe Şincai“ şi jucam baschet. Jucam baschet liberi, nu ne oprea nimeni, panourile erau din lemn, inelele erau cum erau, dar jucam baschet. În momentul acesta, acolo este gard sau este închiriat unei firme. O dată cu dispariţia maidanului, normal că dispare şi partea juvenilă a societăţii care nu mai are unde să se ducă. Este un lucru normal să existe structuri sportive, care desfăşoară activitate organizată, eliminând riscuri, accidente, sunt nişte elemente importante. Atunci mă puteam lovi, nu aveam salvare, orice se putea întâmpla, părinţii nu erau lângă, nici profesorii, nu era nimeni. Mai ales că atunci fiind tineri, nu aveam multe cunoştinţe despre primul ajutor. Acum s-a eliminat puţin din acest risc, al accidentărilor şi am trecut pe partea de structuri sportive ca sport organizat, dar a dispărut posibilitatea copilului, tânărului, adultului de a accesa bazele sportive ale statului în mod gratuit, în majoritatea acestora, în timpul disponibil al acestuia.

Aşadar, încă se practică sport în Capitală.
Ştefan Săndulache: Vă pot da un exemplu concret în ceea ce priveşte practicarea sportului în Bucureşti. La jumătatea lunii noiembrie am organizat la iniţiativa Clubului Sportiv Şcolar nr. 4 prezentarea ofertei educaţionale de la patru ramuri sportive: karate, lupte, baschet şi fotbal. Evenimentul s-a desfăşurat în sala unei şcoli din sectorul 3 şi a fost dedicat copiilor de clasa 0 şi copiilor de la grădiniţă – grupa mare. Aceştia vin cu părinţii de mână şi astfel părintele vede beneficiile practicării unui sport, poţi discuta cu el la faţa locului. Au fost aproape 250 de copii prezenţi, dintre care aproape o treime deja şi-au exprimat opinia şi se duc spre trei dintre ramurile sportive. Gândiţi-vă, 150 de copii x 200 unităţi de învăţământ, calculând doar şcolile, sunt 30.000 de copii. Ce ar însemna să le prezinte acestora oferta educaţională fiecare club?! Aceste patru ramuri nu au fost prezentate în trei zile, ci într-o jumătate de zi. O dată pe lună să permiţi unui club privat sau de stat să-şi prezinte oferta educaţională într-o jumătate de zi, într-o sală de şcoală, dintr-odată ai ajuta la efectul de care avem atâta nevoie: să vină ­copiii către sport. Acesta a fost un proiect-pilot, am vrut să vedem dacă răspund pozitiv. Dacă au răspuns la această şcoală, nu visăm că toate şcolile vor răspunde la fel, poate vor fi unele ce vor veni cu copii în număr mai mic sau mai mare, însă important este să înţelegem dorinţa lor de a cunoaşte şi să le prezentăm ce facem.

Zâmbetul copiilor, cel mai important

Ce proiecte de succes/cu tradiţie a sprijinit Direcţia?
Ştefan Săndulache: Noi nu ne-am pus în vedere să avem proiecte de succes pentru că nu sunt ale noastre. Proiectele în primul rând sunt iniţiate de către structurile sportive şi acest lucru este foarte important. Chiar exemplul de mai sus este un proiect de succes, un proiect pilot, care la anul este posibil să se desfăşoare în mai multe şcoli, cu sprijinul nostru prin bugetul acordat de MTS pentru anul 2016 sau prin spon­sorizare. Am luat legătura cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi deja am purtat o discuţie cu inspectorul general, Ionel Flo­rian Lixandru. Acesta a fost foarte deschis în cadrul discuţiei avute şi sperăm să colaborăm foarte bine de la anul. Pentru noi, acesta ar fi un proiect de succes, pentru sufletul nostru, mai ales că acei copii zâmbesc şi până la urmă, zâmbetul lor este mai important pentru noi ca părinţi şi/sau cetăţeni, decât o medalie de campion olimpic. Pentru că zâmbetul acela îl văd în fiecare zi, medalia olimpică o văd o dată la 4 ani. Nu vreau să fiu înţeles că denigrez ideea de medalie olimpică sau de a câştiga o medalie, dar dacă ai succesul de a ţine viu acel zâmbet al copilului de lângă tine, vei avea cu siguranţă o medalie olimpică şi multe alte satisfacţii. Atunci poţi să spui că acela este un proiect de succes. În rest, sunt proiecte organizate de către ei, care au anumite rezultate, cum ar fi Baschet 3×3 organizat de Sport Arena, care de ani de zile este pilonul important al imaginii baschetului la nivel mondial al României. Revin cu drag la Cupa Taekwondo Lifestyle şi de asemenea, la sporturi precum snookerul şi fotbalul care au dezvoltat proiecte de succes, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure.

Ce perspective de viitor se întrevăd în ceea ce priveşte Direcţia pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti?
Ştefan Săndulache: Perspectivele de viitor sunt ale Ministerului de profil. Instituţia noastră este cea care pune în aplicare strategia guvernamentală în teritoriu. Strategia naţională este a MTS-ului. Dacă ministerul va trimite un buget la fel ca anul acesta, va trebui să mă descurc cu el cum am făcut-o şi acum. Din nou să discut cu lumea, să le explic, să îi fac să înţeleagă că acesta este bugetul şi cu toate acestea să reuşească să îşi organizeze competiţiile. Din păcate, au fost şi competiţii care nu s-au mai organizat din pricina faptului că nu au primit de la noi acel procent de stabilitate. Dacă MTS-ul prin bugetare, prin strategia naţională, prin strategia guvernamentală bugetează instituţia noastră într-un mod corect având în vedere că noi conducem şapte judeţe, ca număr de locuitori, atunci într-adevăr putem spune că perspectivele sunt bune, viitorul nostru sună bine. Dar dacă vom primi buget ca anul acesta sau mai mic, de ce nu, nu se ştie niciodată, vom încerca, vom face tot posibilul să satisfacem pe cât se poate dorinţele structurilor sportive, care ne vor înţelege din nou. Însă sincer, nu ştiu cât vor mai putea înţelege o subfinanţare.

Ce aşteptări aveţi de la noua conducere a Ministerului Tineretului şi Sportului?
Ştefan Săndulache: În ceea ce priveşte activitatea DSTMB, îmi doresc o schimbare în bine, vizavi de finanţare în mod special pentru structurile sportive şi mai ales să avem posibilitatea de a pune în funcţiune Baza Sportivă OLTENIŢA pentru cetăţeanul bucureştean şi mai ales pentru a aduce după trei ani noi zâmbete în tenisul bucureştean. Am aşteptarea aceasta, o s-o am indiferent de guvernare, de cine conduce ministerul, indiferent cine este şeful meu ­direct. Eu chiar m-am născut în sport. Dacă unii doar folosesc această expresie pentru a suna bine, eu chiar m-am născut în sport, în sensul că părinţii mei au fost şi sunt profesori de educaţie fizică. Iubesc sportul şi tocmai de aceea îmi doresc să pot să fac cât mai multe pentru ramurile sportive, care există şi au activitate în Municipiul Bucureşti. Aceasta este dorinţa mea, dar nu pot merge mai departe decât cu sprijinul actualei conduceri, care din punctul meu de vedere va avea o luptă grea de dus. Însă eu sunt un om pozitiv şi continui să am încredere că va fi bine.