Eduard Grosu este, fără doar şi poate, ciclistul român al momentului. La doar 21 ani, sportivul din Zărneşti se află sub contract cu o echipă profesionistă din Italia, ţară în care ciclismul este sport naţional. Din palmaresul tânărului fac parte multiple titluri naţionale, dar şi performanţe importante în competiţiile internaţionale. Mai mult, anul acesta, Eduard va reprezenta România la Campioantele Mondiale de seniori, competiţie care adună laolaltă cei mai puternici ciclişti de pe mapamond.
Eduard a urcat prima oară pe bicicletă la trei ani, moştenind pasiunea de la tatăl său, antrenor de ciclism la Torpedo Zărneşti. “Mi-a plăcut nu m-a obligat nimeni. Mai târziu, am început să merg la antrenamente cu tata, chiar şi la concursuri, când încă mai participa”, declară tânărul.
De ciclism s-a apucat serios pe la şapte ani, când a început să se antreze constant cu echipa tatălui său, iar la 11 ani a luat startul la Campionatul Naţional de Ciclocross din Poiana Braşov. “Am concurat la categoria juniori, împotriva unor participanţi care aveau până la 16 ani. Am terminat pe ultimul loc, dar asta nu m-a făcut să mă las. Din contră, m-a ajutat foarte mult”, precizează Eduard.
Ciclistul ne-a explicat şi ce înseamnă să faci performanţă pe bicicletă, precizând că sacrificiile sunt la fel de mari ca şi în cazul celorlalte sporturi. “Ciclismul este unul dintre cele mai grele sporturi de performanţă. Trebuie să fii serios, să ai o alimentaţie bună, o recuperare pe măsură. Trebuie să îţi dedici mult timp antrenamentelor, să îţi sacrifici viaţa de societate. Sunt multe dificultăţi, dar într-un final ştii exact unde vrei să ajungi”, mărturiseşte Eduard.
Drumul spre marea performanţă i-a fost deschis în 2007, când a plecat pentru prima dată în Franţa. “Veneam după un loc patru la Campionatele Balcanice şi mi s-a propus să mă antrenez alături de cadeţii echipei Team Europe, din oraşul Craon. Toate costurile au fost asigurate de ei”, declară ciclistul. În Hexagon a stat doar un an, perioadă despre care spune că a fost una “de practică”. A debutat la concursuri cu un loc trei, după care au urmat două victorii şi alte cinci podiumuri.
S-a întors în ţară, dar doar pentru un an de zile, deoarece în 2009 era cooptat în echipa Centrului Mondial, care avea sediul în Aigle, Elveţia. „Această echipă este înfiinţată de Uniunea Ciclistă Internaţională, din fondurile primite de la federaţii. La acest centru sunt cooptaţi cei mai talentaţi 10 ciclişti din lume la juniori şi U23, proveniţi din ţările în care ciclismul nu este foarte bine dezvoltat. La Centrul Mondial, condiţiile sunt aceleaşi ca la echipele profesioniste. Eşti monitorizat non stop, ai tot ce îţi trebuie, eşti urmărit de câte doi, trei antrenori. Ei îţi spun când trebuie să faci recuperare, cum trebuie să te antrenezi”, explică Eduard. Poate cea mai mare realizare din perioada petrecută în Elveţia a fost câştigarea tricoului de căţărător în Tour de Pays de Vaud, una din cele mai importante competiţii din circuitul mondial de juniori.
Din Elveţia a plecat în Italia, ţară în care ciclismul este considerat sport naţional. Iniţial, a intrat în probe la echipa Cerone Torino, graţie unui prieten de-al tatălui său stabilit în „Cizmă”. „În acel prim an am câştigat şapte concursuri în Italia, iar anul următor am semnat un contract de un an cu eI”, declară Eduard.
Dar perioada petrecută la Cerone avea să fie mai scurtă decât se aştepta. A durat mult până şi-a obţinut rezidenţa, şi nu a putut participa sub culorile echipei la competiţiile de pe teritoriul Italiei. Tot ceea ce făcea era să meargă la antrenamente şi să concureze în competiţiile din afara ţării. Ulterior, Cerone a rămas fără echipă, iar Eduard s-a întors în România.
Nu a stat mult în ţară, iar la finalul anului a revenit în „Cizmă”, la ProgettoCiclismo. „La ei am început anul 2012, iar în tricoul lor am participat la marea majoritate a competiţiilor din Italia. Am câştigat tricoul de sprinter în Giro della Valle d’Aosta, care este cea mai grea competiţie la nivel de U-23. De regulă, cei care s-au impus acolo au devenit nume importante ale circuitului mondial”, precizează Eduard.
Cât despre anul trecut, românul îl consideră a fi unul de lansare pentru cariera sa: „Deja ştiam majoritatea competiţiilor în Italia, mi-am continuat programul de pregătire şi rezultatele au început să apară. La fiecare concurs la care am participat am terminat în top 10, m-am impus de patru ori. Am venit şi în ţară, am câştigat o etapă din turul României şi două locuri trei”.
Performanţele l-au făcut să fie dorit de Viris-Maseratti, echipă considerată a fi pepiniera cunoscutei formaţii de World Tour, Lampre Merida şi de Vini-Fantini, echipă profesionistă, de nivel continental. „Am semnat un precontract cu Viris-Maseratti, doar că înainte de Turul României, discutasem cu actualul director al echipei Vini Fantini, iar el mi-a spus că am putea ajunge la un acord pentru 2014, dar că nu este nimic sigur. Timp de trei luni de zile nu am ştiut nimic, am început pregătirea cu Viris, am fost la Milano în teste”, explică Eduard.
Deşi pe 5 ianuarie 2014 era programat să plece în cantonament cu Viris-Maseratti, a primit un telefon pe 28 decembrie de la Vini-Fantini. „Mi-au făcut o propunere, mi-au trimis un contract şi am semnat cu ei chiar a doua zi”, declară românul.
La ora de faţă, sportivul se declară mai mult decât mulţumit de echipa la care evoluzează: „Este o echipă profesionistă, văzută drept continentală în Europa şi pro-continentală în Asia, deoarece este italo-japoneză. Din cauza costurilor şi drepturilor de afiliere, au preferat să rămână la acest stadiu pe continent. Pentru noi, acest lucru nu prea contează. Lumea interpretează faptul că suntem de liga a treia, dar dacă ne uităm în calendarul curselor pe care le-am făcut, am luat startul de fiecare dată cu echipe din World Tour. Pentru mine, la Vini trăiesc cea mai frumoasă experienţă din cariera mea de ciclist de până acum”.
Cu toate acestea, competiţia este una mare, iar locul lui Eduard nu este unul sigur: „Cu siguranţă, la anul echipa va fi pro continentală în Europa şi va fi prezentă în Turul Italiei. Însă, siguranţa nu este că eu voi rămâne la echipă sau că voi concura în Turul Italiei, dacă voi rămâne. Din câte am vorbit cu directorii, ei spun că mă vor ţine, dar până nu ai nimic concret, pe foaie, nu poţi să vorbeşti”.
Între timp, sportivul are deja câteva obiective clare pentru anul în curs. Pentru Vini Fantini va evolua în luna iulie, în China, într-o cursă la care vor lua startul şi echipele de World Tour. După aceea, urmează Campionatele Mondiale, care se vor desfăşura în septembrie, în Spania. „Deja am vorbit cu cei de la Vini Fantini şi, chiar dacă voi participa sub culorile naţionalei, voi avea tot staff-ul echipei alături de mine şi voi pregăti această competiţie foarte bine. Este o competiţie la fel de importantă ca şi Marile Tururi, participă cicliştii de top din întreaga lume”, spune Eduard despre Campionatele Mondiale de Ciclism.
Deşi continuă să îşi reprezinte ţara la cel mai înalt nivel, sportivul recunoaşte că nu a beneficiat de sprijinul cuvenit din partea Federaţiei Române de Ciclism. Singurul sprijin, spune el, a constat în deplasările la Campionatele Mondiale şi Europene şi echipamentul echipei naţionale, lucruri asigurate, de altfel, şi celorlalţi ciclişti din lot.
„Conducerea federaţiei a făcut foarte multe abuzuri, ca să zic aşa. Eu şi părinţii mei am aflat, de pe site-ul COSR, că eram trecut drept sportiv olimpic şi primeam indemnizaţie. Pare-se că cineva din federaţie semna ştatele de plată şi retrăgea acele sume, deoarece eu nu am primit nimic. Mai mult, banii câştigaţi din concursurile în care am concurat în tricoul echipei naţionale se trimit în conturile federaţiei. Sunt bani pe care nu i-am văzut nici în ziua de astăzi”, declară Eduard.
Chiar şi fără susţinerea necesară din partea conducerii sportului pe care îl practică, Eduard Grosu continuă să facă performanţă! Îl felicităm pe această cale pentru rezultatele deosebite, îi urăm succes la următoarele competiţii şi sperăm ca, peste ani, numele său să răsune în Marile Tururi!
* Text publicat în numărul 49 al revistei Sport Revolution.
sursa foto: “bzb.ro“
Leave a Reply