Răzvan Ionaşcu, un jurnalist sportiv cu o experienţă de peste 20 de ani în presa autohtonă, a stat de vorbă cu noi despre starea actuală a sportului din România, despre problemele acute ale acestui domeniu social, dar şi despre modul în care este perceput fenomenul olimpic la nivel naţional şi internaţional. A fost un dialog mai mult decât edificator, pe care îl redăm în cele ce urmează.
Răzvan Ionaşcu a debutat în presă în mai 1991 la ziarul „Dimineaţa“. A avut o relaţie foarte apropiată cu regretatul poet Adrian Păunescu, care i-a fost mentor şi l-a îndrumat către activitatea de jurnalist. A trecut rând pe rând pe la „Gazeta Sporturilor“ şi „Pro Sport“, iar acum lucrează la cotidianul „Libertatea“. În cadrul discuţiei purtate în redacţia ziarului „Libertatea“, Răzvan Ionaşcu ne-a împărtăşit cu mult tact o parte din experienţa sa profesională.
S.R.: Ce ne puteţi spune despre starea actuală a sportului românesc?
R.I.: Sportul este una dintre cele mai importante componente sociale. Sportul a reprezentat la nivel internaţional o modalitate prin care România s-a făcut cunoscută, o reclamă gratuită făcută de sportivii de performanţă şi de rezultatele lor meritorii. În ţări precum Australia, Canada, SUA, Japonia, ţara noastră este cunoscută prin prisma acestor sportivi şi a performanţelor lor. În Japonia în fiecare an, e prezentată o emisiune la televiziunea japo-
neză, iar de câţiva ani japonezii invită la această emisiune gimnaste din România. Este absolut fabulos pentru noi, pentru gimnastele noastre, ele sunt tratate ca adevărate regine.
S.R.: Cum priviţi situaţia potrivit căreia România se face cunoscută în lume datorită sportului?
R.I.: Noi avem valori în teatru, în cinematografie, scriitori de mare valoare, dar nu beneficiază de mediatizare, nu există o promovare a lor nici în ţară, nici în străinătate. Sportul, însă, are priză la public, ăsta e un avantaj enorm. Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipă, Gabriela Szabo, Andreea Răducan, Marian Drăgulescu, Marius Urzică, Ana-Maria Brânză, Diana Mocanu, Camelia Potec, toate aceste personalităţi au un cuvânt greu de spus la nivel mondial atunci când vine vorba de România, fac reclamă gratuită pentru ţara noastră.
S.R.: Putem spune că ne confruntăm cu o criză la nivelul valorilor sportive?
R.I.: Dacă analizăm toate disciplinele sportive, observăm că s-au ridicat nume importante care au dus mai departe ceea ce au lăsat generaţiile trecute. Problema este a interesului pe care statul nu îl mai acordă sportului românesc. Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret este un segment de activitate în cadrul Ministerului Sportului, ceea ce ar fi trebuit să reprezinte, de fapt, un minister de sine stătător.
„Guvernanţii ignoră sportul pentru că din sport nu se poate fura nimic!“
S.R.: De ce credeţi că statul ignoră domeniul sportului?
R.I.: Nimănui nu-i mai pasă de sportivii de performanţă sau de ce urmează să se întâmple la Jocurile Olimpice de la Londra, nimănui nu-i mai pasă de sănătatea acestui popor. Nu sunt cuvinte mari, sunt cuvinte care se regăsesc în activitatea de zi cu zi a acestui popor. Asta se întâmplă din cauză că actualii guvernanţi nu au o cultură sportivă, pentru că nu au niciun interes să susţină sportul, probabil că din sport nu se poate fura nimic!
S.R.: Cum consideraţi sportul din punct de vedere mediatic, ţinând cont că fotbalul este cel care acaparează toate mediile comunicării de masă?
R.I.: Fotbalul este o industrie, fotbalul vinde foarte bine, fie că vorbim de presa scrisă sau de cea audio-video. Din nefericire, extra-fotbalul nu se regăseşte atât cât ar trebui în paginile publicaţiilor, aşa cum ar fi de dorit. Noi, la „Libertatea“, încercăm să „dăm Cezarului ce-i al Cezarului“, noi creăm un echilibru între fotbal şi extra-fotbal. Chiar dacă ne îndreptăm puţin către lumea mondenă a sportului, o facem pentru că încercăm să-i prezentăm pe sportivi şi altfel decât situaţiile bine cunoscute de către public. Astfel, vrem să scoatem în evidenţă şi celelalte valori ale sportului românesc.
S.R.: De ce apreciaţi că celelalte sporturi nu au un asemenea impact precum fotbalul?
R.I.: Atletismul, nataţia, halterele, gimnastica sunt sporturi monotone. Aici intervine rolul jurnalistului de a încerca să creeze lucruri interesante legate de aceste domenii. Pentru a putea realiza această misiune, jurnalistul trebuie să cunoască foarte bine acel domeniu de activitate, să ştie oamenii care lucrează în aceste domenii. Atunci când cunoşti foarte bine sportivii de performanţă, poţi promova corespunzător activitatea lor. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să merg pe teren şi să văd colegi mai tineri care îl confundă pe Marian Drăgulescu cu Marius Urzică. Acest lucru este inacceptabil. Atâta timp cât tu nu ştii personalitatea cu care stai de vorbă, cum poţi emite pretenţii de a-i cunoaşte activitatea sportivă? Condiţia principală a omului care scrie este să cunoască foarte bine fenomenul sportiv, dar şi pe performeri. Jurnalistul este foarte important în această ecuaţie, are un rol esenţial, trebuie să ştie să-i atragă pe oameni către competiţii.
S.R.: Ce rol are presa în acest sens?
R.I.: Presa educă publicul. Se pot realiza campanii de presă prin care pot fi atraşi copiii către un anumit sport. Există părinţi care să-şi îndrume copiii să facă sport datorită faptului că au văzut la televizor campanii de promovare a unei ramuri sportive. În anii 2000, hocheiul era foarte bine mediatizat în mass-media din România, ceea ce a făcut ca mulţi copii să vină către patinoare pentru a se apuca de hochei. Cei care nu le-a plăcut hocheiul s-au îndreptat către patinaj.Acesta este un exemplu de care ar trebui să ţină seama şi celelalte discipline sportive. Ar trebui să existe un program bine pus la punct de federaţiile sportive din România în acest sens. Federaţiile importante din România, mai ales cele olimpice, ar trebui să aibă tot timpul un jurnalist în calitate de ofiţer de presă, care să organizeze evenimente la care reprezentanţii mass-media să fie prezenţi pentru a promova acele discipline sportive.
„La capitolul marketing, sportul românesc stă foarte prost“
S.R.: Mulţi oameni din sport se plâng de lipsa talentelor care este din ce în ce mai acută. Cum vedeţi această problemă?
R.I.: Nu mai există interes din partea copiilor de a veni către sportul de performanţă. În trecut, înainte de anii ’90, copiii veneau către sport pentru că primeau o masă caldă şi aveau posibilitatea de a merge în străinătate pentru a vizita alte ţări. Acum nu mai există această motivaţie, copiii sunt tentaţi de calculator, de cluburi, pentru ei sportul nu mai există. Foarte rar mai vedem oamenii făcând jogging în parcuri. Eu cred că federaţiile ar trebui să impună un astfel de program de atragere a copiilor către sport. Pe deasupra, mai cred că federaţiile ar trebui să-şi creeze propriile birouri de marketing prin care să atragă fonduri extra-bugetare. Un birou de marketing poate fi înfiinţat cu ajutorul unor studenţi din anii terminali de la ASE (n.r. Academia de Studii Economice), care, din banii pe care îi vor aduce, vor avea o cotă parte. Astfel, câştigă şi federaţiile şi studenţii, care în felul acesta se pot integra pe piaţa muncii. Este o soluţie care merită încercată şi care nu costă absolut nimic. La capitolul marketing, sportul românesc stă foarte prost, deoarece nu există oameni care să aducă bani în sport. Sportul trăieşte de pe urma statului, care alocă din ce în ce mai puţini bani acestui domeniu.
S.R.: Care este strategia editorială, pe segmentul sport, a ziarului „Libertatea“?
R.I.: Aşa cum spuneam, încercăm şi reuşim să prezentăm publicului personalităţile lumii sportive şi prin activităţile extra-sportive pe care le întreprind. Lumea îl vede pe Marian Drăgulescu cum evoluează în sala de gimnastică, dar omul vrea să vadă şi ce este în spatele acestui campion, care este viaţa lui normală. Aici intervine partea de culoare a sportului.
S.R.: Ce părere aveţi despre fenomenul olimpic?
R.I.: Jocurile Olimpice reprezintă cel mai mare eveniment sportiv la nivel planetar. Sportul primează, nu mai există bariere politice, disensiuni. Există doar prietenie şi dorinţa de a face performanţă. Este cel mai bine mediatizat eveniment sportiv la nivel planetar. Toate posturile de televiziune sau de radio de pe mapamond vor fi conectate doar la această competiţie. La Jocurile Olimpice se întâlnesc foarte multe civilizaţii, foarte multe culturi, este mai mult decât un eveniment sportiv, este un fenomen sociologic şi cultural uriaş.
„Jocurile Olimpice de la Beijing vor rămâne în istoria olimpismului mondial“
S.R.: Dacă ar fi să faceţi o analiză a evoluţiei Jocurilor Olimpice de la origini (n.r. Atena 1896) şi până în prezent, cum a-ţi vedea aceaste transformări?
R.I.: E o diferenţă uriaşă între ce era atunci şi ce e acum. La vremea respectivă nu exista promovare, mediatizare. Azi, odată cu evoluţia întregii societăţi, a evoluat şi sportul de performanţă, iar Jocurile Olimpice s-au modernizat. În 1972, la München, Olimpiada a fost umbrită de atentatele asupra atleţilor israelieni. Acum nu mai există astfel de conflicte transformate în băi de sânge, acum toată lumea este prietenă. De la ediţie la ediţie avem parte de evoluţii. Însă, Jocurile Olimpice de la Beijing vor rămâne în istoria olimpismului mondial. Olimpiada de la Londra nu poate depăşi cadrul organizatoric al celei asiatice. Plecând de la festivitatea de deschidere până la cea de închidere, chinezii au fost absolut senzaţionali. Londra nu poate egala ceea ce a făcut Beijingul acum patru ani. Ca să parafrazez pe cineva, dacă ar fi să-i depăşească cineva pe chinezi, tot ei ar fi cei care s-ar autodepăşi.
S.R.: Ce aştepări ar trebui să avem de la olimpicii României la Londra?
R.I.: Dacă facem o analiză pe fiecare disciplină sportivă, la gimnastică feminină putem lua cam trei medalii, la masculin avem mari şanse la individual, unde sperăm la Drăgulescu sau Koczi, 2-3 medalii în total. De asemenea, scrima feminină ne va aduce medalii; în canotajul feminin ne punem iar mari speranţe. Şi la kaiac-canoe masculin sperăm la medalii. Constantina Diţă Tomescu, deşi are o vârstă, are şanse că câştige o medalie. Să nu uităm judo-ul feminin, care în ultimul timp a avut rezultate excelente. Am dat câteva exemple de discipline sportive unde cred că putem obţine medalii. Să dea Dumnezeu să avem surprize plăcute şi din partea altor sportivi. La un calcul simplu, eu zic că putem aduna 10-12 medalii, indiferent de culoarea lor.
S.R.: Care ar fi avantajele sportivilor noştri la Londra?
R.I.: Decalajul de fus orar nu mai este atât de mare precum cel din China şi astfel sportivii se vor putea acomoda mult mai uşor. De asemenea, românii prezenţi în Anglia vor avea un rol determinant, deoarece cu siguranţă îi vor sprijini pe sportivii noştri.
S.R.: Din punct de vedere mediatic, cum credeţi că va fi transmis acest eveniment mondial?
R.I.: În acel moment fotbalul nu va exista. Cred că toată presa internaţională va scrie doar despre Jocurile Olimpice, iar fotbalul va fi marginalizat. Depinde şi de rezultatele sportivilor, pentru că în funcţie de performanţe, presa are subiecte de abordat. Oricum, sunt convins că publicul va fi conectat cu totul la acest eveniment planetar. La „Libertatea“, între 8 şi 10 pagini vor fi dedicate Jocurilor Olimpice, evenimentul va fi foarte bine reliefat, ca şi în toată mass-media din România.
Leave a Reply