Sportul este cel mai bun ambasador al unei comunitati!

Cea mai mare performanţă a baschetului feminin românesc a fost atinsă recent de echipa de baschet a oraşului Târgovişte, MCM Târgovişte, care a reuşit performanţa, nemaiatinsă până acum de nicio echipă din ţara noastră, de a se califica în sferturile de finală ale FIBA Eurocup. Gabriel Boriga, preşedintele onorific MCM Târgovişte şi actualul primar al oraşului, a avut un aport substanţial în atingerea acestei performanţe prin investiţia pe care a făcut-o şi o face în continuare în tot ceea ce înseamnă baschet, şi sport în general. Gabriel Boriga este convins că sportul reprezintă cel mai bun ambasador al unei comunităţi şi crede că cel mai bun lucru care se poate întâmpla sportului este descentralizarea, dar o descentralizare corect înţeleasă, prin care fiecare oraş să îşi poată dezvolta sporturile specifice, cu tradiţie şi prin care se va stopa „risipirea“ banilor. Despre importanţa implicării autorităţilor locale în dezvoltarea şi promovarea sportului, despre performanţă, descentralizare, dar şi despre hibele sistemului românesc în ceea ce priveşte promovarea sportului de masă şi a performanţei, îl lăsăm să ne povestească.

S.R.:    Domnule Boriga, din punctul dumneavoastră de vedere, ca şi sponsor local,  cum priviţi descentralizarea sportului?

G.B.: Descentralizarea este cel mai bun lucru posibil. Fiecare comunitate are nişte tradiţii, are nişte valori specifice, are nişte percepţii şi aspiraţii. Un oraş ca Târgovişte nu poate să fie niciodată campion naţional la fotbal. Fotbalul e pentru alt nivel. Baschetul are la Târgovişte o tradiţie de 30 de ani pe prima scenă a baschetului românesc. Am fost campioni şi înainte să apară MCM Târgovişte. Deci e normal să te legi de ceva pe care îl ai şi pe care lumea îl îndrăgeşte. Exact cum la Vâlcea este handbal. Nu putem să fim 44 de oraşe, reşedinţe de judeţ, campioni la fotbal, pentru că nu se poate. Cum n-o să putem să fim nici la handbal. Târgoviştea şi-a tras această parte a baschetului. Cel mai bun lucru în descentralizare este că fiecare comunitate îşi va creşte propriile valori şi nu vom ajunge să ne mai batem cap în cap sau să risipim bani. Pentru că centralizarea ce înseamnă? În fiecare municipiu trebuie să fie un antrenor prentru fiecare sport. Şi astfel văduveşti unele sporturi, care poate ar avea nevoie de trei antrenori de baschet, cum este de exemplu la Sfântu Gheorghe. Acolo clar, oamenii trăiesc pentru baschet, şi poate ar fi bine să se bugeteze mai mult pentru baschet, şi mai puţin pentru alte sporturi. Dar, şi aici vreau să fie foarte bine înţeles, descentralizare nu înseamnă să tai finanţarea de la centru. În momentul acesta ar trebui să fie bugetate şi finanţate mai mult performanţa şi în celelalte sporturi, nu doar la fotbal. Dacă noi o să câştigăm FIBA Cup, o să avem multe strângeri de mână şi o grămadă de diplome. Pentru că aşa sunt legile. Să nu creadă cineva că eu acuz acum o persoană sau alta, ci acuz un sistem care încă nu premiază elitele, care nu-şi canalizează resursele pe performanţă. Ai o performanţă, o valoare, încurajeaz‑o pentru că atfel o pierzi. Dacă Târgovişte ajunge în Euro Ligă nu pot numai eu să duc toate costurile, şi până la urmă reprezint România. Comunitatea locală sprijină cât poate, dar până la urmă e vorba şi de imaginea ţării. Uitaţi-vă pe site-ul FIBA World, să vedeţi ce reclamă s-a făcut Târgoviştei; dacă o plăteam, mă costa 200.000 de euro. Este un site de 100.000 cel puţin pe zi de accesări, e site‑ul Federaţiei Internaţionale de Baschet. Şi avem aici site de prezentare al oraşului Târgovişte, implicit al Româ­niei. Cu mânăstirea Dealu, cu mitropolia, cu aspecte din oraş, cu primăria, evident raportate la echipa de baschet. Şi de asta mi se pare puţin frustrant ca actualul sistem legislativ şi actualele pârghii financiare din România să nu te sprijine. Că nu vin şi spun daţi-mi 500.000 de euro şi spun că s-ar putea să fac. Mi se pare mult mai important să premiezi şi să încurajezi nişte rezultate, nişte fapte. De asta sunt într-un moment dificil pentru că încă nu ştiu ce voi face la anul. Clar vrem în Euro Ligă. Clar o să avem posibilitatea să mergem în Euro Ligă, dar fără sprijin deloc din partea statului e foarte greu. Statul nu mai trebuie să le dea în mod egal la toţi aşa cum făceau comuniştii. Dar nici elitele, vârfurile să nu le încurajezi?

S.R.: Să se „teamă“ sporturile care nu sunt în inima dumneavoastră şi a celorlalte consilii locale, de venirea descentralizării?

G.B.: Nu, nu trebuie să se teamă în niciun caz. Un avantaj al descentralizării este că că fiecare sport va avea şansa lui să progreseze şi să obţină rezultate într-o anumită localitate. Pentru că e clar, nu pot fi 44 de campioane la acelaşi sport în România. Fiecare regiune se va canaliza pe o anumită ramură sportivă. Nu poţi să le faci pe toate. Va apărea o segregare pe criterii de performanţă şi în toate localităţile se va face sport. Important este ca acele comunităţi să îşi dorească acest lucru, să se implice şi să ajute. Apropo de celelalte sporturi, echipa noastră de fotbal creşte, am promovat în divizia C, şi sper să ajungem în B, în doi ani. Avem o echipă de volei, în divizia B, avem secţii de box, de atletism, de judo, ramuri care erau absolut nefinanţate până la mine, toate arondate la Clubul Sportiv Municipal. Aici nu se face sport de masă, aici este locul performanţei. Sportul de masă se face la şcolile sportive, acolo unde sunt bani publici pentru aşa ceva. Eu vreau ca după ce un tâ­năr promiţător termină o şcoală sportivă sau un liceu, să îl aduc aici. Sunt vârfuri şi n-au unde să se ducă, iar datoria noastră este să îi preluăm şi să îi ajutăm să facă treabă mai departe. Şi mă ajut şi pe mine ca comunitate în acest fel.  Pentru că eu cred cu tărie că sportul este cel mai bun ambasador al oricărei comunităţi.

S.R.: Cum fiecare om se gândeşte involuntar şi la câştig, care ar fi proiectul managerial în ceea ce priveşte echipa de baschet înfiinţată de dumneavoastră?

G.B.: Pot să vă spun un singur lucru, că apropo de buget, avem implicarea autorităţilor locale în proporţie de 10% Consiliul Local, 10% Consiliul Judeţean şi de asemenea avem un proiect de colaborare cu Clubul Sportiv Târgovişte, în rest sunt bani care vin din sponsorizări de la privaţi. Deci pot să vă spun că implicarea autorităţilor este undeva la 20-25%, adică acoperirea cheltuielilor legate de transport, cazare, masă, medicamentaţie, baremuri de arbitraj, echipament, nu pentru a face în niciun caz performanţă la nivelul ăsta. Pentru asta trebuie să îţi găseşti resursele private pe care să le atragi pentru performanţă. Al doilea lucru important pe care vreau să vi-l spun, este că, în proiectul pe care eu l-am stabilit iniţial, suntem exact în stadiul în care ar trebui să ne aflăm. Sper ca pe data de 9 aprilie să producem acea minune, să câştigăm şi al doilea meci de finală  FIBA Cup, şi, dacă lucrurile se întâmplă aşa, la anul vom fi prima echipă româ­nească care evoluează în Euro Ligă. Este foarte greu. Trebuie ţinut cont şi de faptul că niciodată marea performanţă nu se poate face fără a avea o infrastructură bună, fără a avea un staff. Atenţia la resurse umane este extrem de importantă. Sunt cluburi din România, din baschetul românesc de nivel înalt, care au trei oameni în staff. Niciodată o echipă cu trei oameni în staff n-o să ajungă să câştige o cupă europeană, chiar şi cu buget nelimitat. Anul trecut, când am câştigat campionatul, am avut bugetul cu foarte puţin mai mult decât celelalte echipe. Pentru că şi bugetul acesta trebuie să ştii cum să îl cheltuieşti şi dacă n-ai o bază, o infrastructură de la care să porneşti, degeaba aduci o jucătoare super bună căreia îi dai o grămadă de bani, dacă acea jucătoare este nefericită. Jucătoarele trebuie tratate ca nişte bibelouri. Atâta vreme cât jucătoarele mele sunt fericite, eu sunt fericit şi toată lumea e fericită. Trebuie să le creezi acel confort de care ele au nevoie şi o dată creat acest confort, le şi poţi cere mai mult, lucrează cu mai multă plăcere. În timp s-a demonstrat că neavând un staff nu faci performanţă. Echipa învinge în acest sport. Aici suntem o echipă, la care am plecat cu antrenorul principal şi cu antrenorul secund, Cătălin Tănase şi Marius Dobă, cu care lucrez de foarte mulţi ani. Echipa are în primul rând nevoie de stabilitate. Suntem probabil singurul caz din Româ­nia care de 8 ani de zile nu a schimbat antrenorul, deşi au fost şi perioade bune, şi rele. Şi credeţi-mă că au fost momente foarte dificile. Nu cred că mai este echipă în Româ­nia care lucrează la nivelul ăsta, de opt ani să nu schimbe antrenorul.

S.R.: Care este atitudinea localnicilor în ceea ce priveşte investiţia în sport? Cum reuşiţi să corelaţi nevoile lor imediate (infrastructură de exemplu), cu nevoia de recreere şi de educare în spiritul sportului?

G.B.: Trebuie spus foarte clar faptul că doar 10% din bugetul echipei vine de la Consiliul Local. Restul sunt resurse atrase. În ceea ce priveşte reacţia celorlalţi, vreau să vă dau un singur exemplu. Nici soarele, care e cel mai mare şi mai puternic corp ceresc din universul acesta, nu-i luminează şi nu-i încălzeşte pe toţi deodată. Acelora care sunt pe partea opusă le este frig. Dacă soarele nu poate să-i facă pe toţi fericiţi, sunt suficient de înţelept să înţeleg că nici eu nu pot să fac acest lucru. Înţeleg că poate sunt oameni care sunt nemulţumiţi sau poate au altă părere, însă atâta vreme cât eu sunt primar, am fost ales cu 60% în turul întâi, în oraşul acesta, acest vot pe care oamenii mi l-au dat îmi conferă încrederea că trebuie să îmi pun ideile şi proiectele în aplicare. Apoi, eu sunt omul care îmi asum tot ce fac. În 2012 vom vedea şi cum va arăta oraşul şi cum mă va percepe lumea la al doilea vot pe care o să mi-l dea. Vă spun că doar anul trecut Târgovişte a avut investiţii de 80 de milioane de euro în infrastructură, adică exact cât în ultimii opt ani. Din 2000 până în 2008 au intrat vreo 70 de milioane. Dacă eşti bun le faci pe toate. Dacă nu, n-o să faci nici baschet, nici infrastructură, nici locuri de joacă pentru copii, n-o să atragi nici investitori.

S.R.: Ne-am bucurat să găsim oameni, care deşi au ajuns într‑o funcţie importantă cum este cea de primar, continuă să conştientizeze importanţa sportului de masă dar şi a performanţei pentru o societate sănătoasă. Gabriel Boriga este un exemplu că acolo unde există pasiune şi voinţă, rezultatele apar. Le ţinem pumnii jucătoarelor de la MCM Târgovişte în traseul lor, destul de anevoios am spune, dacă avem în vedere adversarele lor în sferturile de finală, jucătoarele de la Dinamo Kurk, de a câştiga FIBA EuroCup.