de Cristiana Budică
Ne-am obişnuit ca sportivii să fie campionii, cei care înscriu puncte, dau goluri, câştigă meciuri şi ale căror capete sunt încununate cu laurii victoriei, în lumina reflectoarelor. Însă uneori, cam rar, apar timizi, de dupa aureolele magice ale performerilor, alţi magicieni, oamenii de lângă joc, care aparent doar privesc la deznodământul unei confruntări, fără un aport direct, decisive, şi care, la sfârşitul zilei îşi asumă toate eşecurile şi se bucură prea puţin de victorii. Da, este ANTRENORUL, omul de sacrificiu care, dacă şi-a înţeles menirea, devine firul roşu al poveştii jocului şi vieţii multor generaţii de sportivi.
În acest context, în care este nevoie de antrenori-mentori, apare VERA GAVRILĂ, un antrenor performer, campion al sportului său şi nu numai.
Bună Vera! În primul rand, felicitări pentru toate performanţele tale! Cum de ai ales această carieră, de antrenoare de baschet?
Mulţumesc mult, ma bucur de această întâlnire! În baschet am făcut performanţă ca sportiv, fiind un copil foarte dedicat, responsabil şi cu multă iubire faţă de acest sport extraordinar. Din păcate, la 20 de ani am fost nevoită să îmi închei activitatea de jucătoare, atunci când viaţa destul de dificilă m-a pus să aleg între sport şi a mă putea întreţine. Era aproape imposibil să supraviţuieşti dintr-o indemnizatie de 300 de lei ca debutant la Electro Timiş. A fost o decizie extrem de grea, pentru care am suferit enorm, însă cred că astfel am devenit o antrenoare de baschet pasionată şi total dedicată.
Aşadar, la 26 de ani, m-am hotărât să îmi urmez visul în baschet, dintr-o altă perspectivă de data aceasta! Fosta mea antrenoare mi-a spus întotdeauna că pot deveni un antrenor excepţional, datorită unei viziuni de joc ieşită din comun şi unei capacităţi native de a vedea în perspectivă alte unghiuri de pasare decât cele convenţionale pentru pasele decisive. Ca jucătoare am fost căpitan de echipă, această calitate ajutându-mă ca lider şi mentor pentru sportivele mele, cu care am dezvoltat o relaţie bazată pe prietenie şi respect reciproc.
Cum te-ai motivat în cele mai grele momente?
Am fost un copil crescut cu principii foarte bune de viaţă, şi desi nu a fost întotdeauna uşor, orice dificultate am privit-o ca pe o şansă de a progresa şi de a găsi cele mai bune variante pentru a ieşi învingătoare. Ca antrenor, am ştiut de la bun început ce îmi doresc şi mi-am propus ţeluri îndrăzneţe pe care le-am atins prin multă muncă, seriozitate şi ambiţie. Acest lucru mi-a adus în carieră momente extraordinare şi întâlnirea cu oameni care au crezut în mine şi m-au propulsat în activitatea mea. Aş dori sa o amintesc pe dna Carmen Tocală, vice-preşedinte FIBA Europa, un om drag sufletului meu, care mi-a dat şansa de a-mi arăta valoarea, viziunea şi de a-mi împlini unul din obiective- de a fi antrenor de lot national.
Carmen Tocală despre Vera Gavrilă:
O consider pe Vera mai mult decât un profesionist desăvârşit, este un om de calitate pe care îl îndrăgesc foarte mult! Ca antrenor, este un om de echipă excelent, un lider înnăscut care îşi face treaba cu abnegaţie şi o seriozitate exemplară.
Care este importanţa antrenorului într-un sport de echipă?
Este absolut necesară orientarea personalităţii antrenorului spre aspect de formare şi de dezvoltare în planuri multiple a sportivului.Un antrenor bun este un bun tehnician, un bun preparator fizic, dar si un tactician abil. Personal, mă consider un veşnic cercetător în căutarea noului şi un exigent experimentator al bunelor idei, care luptă împotriva dogmatismului şi rutinei. Pasiunea pentru sport este calitatea cea mai importantă a antrenorului şi ea este înnobilată de motivaţia pentru performanţă şi convingerea că rezultatele sportive superioare se pot realiza numai pe baze ştiinţifice, îmbinate cu noţiuni de psihologie, management sportiv, comunicare etc.
Ce valoare are calitatea relatiei antrenor-sportiv?
În primul rând, trebuie să îşi cunoşti foarte bine jucătorul. Este vital să studiezi atent toate comportamentele umane din echipa pentru a acţiona eficient şi pentru a potenţa valoarea individuală a fiecărui jucător în slujba echipei. Cel mai important lucru este EDUCAREA sportivului, pentru că ne punem întrebarea: Cu ce rămânem după încheierea performanţei?
Care este calitatea unei antrenoare femeie, respectiv sportive fete/femei?
Este extraordinar de important să îţi întelegi sportivii, dar ca femeie, cunosc îndeaproape ce se întâmplă cu fetele la început de adolescenţă, când, din păcate foarte multe renunţă la sport din tot felul de motive. Aici intervine vital educaţia din familie, dar şi mai mult, educaţia din afara familiei! Aici cred ca antrenorul este cel mai important ghid în alegerile viitoare, care le vor forma viaţa. Eu am fost implicată total în educarea fetelor, de la lucruri banale – a mânca cu furculiţa şi cuţitul, până la probleme complexe, uneori sentimentale sau de carieră. Este foarte important dinamica aceasta intre antrenor femeie- sportive femeie. Cred că este unică, iar magia aceasta o simt la fiecare întâlnire , atunci când îmi asum rolul de mentor, prietenă, confidentă.
Alesia și Sara
Din postura de mamă de fete, am învăţat foarte mult chiar de acasă. Împreună cu soţul meu, Sebastian Gavrilă, şi el fost sportiv de performanţă şi antrenor performer în lupte greco-romane, am înţeles că motorul meu este familia, iar 70% din succes le datorez lor. Alesia, care are 13 ani, practică baschetul, iar Sara, de 9 ani, gimnastica, m-au ajutat să înţeleg cât este de importantă îndrumarea corectă şi responsabilă a unor copii, viitoare femei. Aceasta este o mare responsabilitate pentru mine, şi ar trebui să fie pentru orice antrenor!
Adina Stoedin, jucătoare profesionistă de baschet, fostă sportivă sub îndrumarea Verei :
Adina Stoedin
Pentru mine, Vera Gavrilă este persoana datorită căreia am descoperit și iubit acest sport și anume baschetul. Este persoana care m-a descoperit, persoana care mi-a pus mingea de baschet în mână și care mi-a pus bazele acestui sport. Pentru mine este mai mult decât un simplu antrenor. Este persoana care m-a format atât ca jucătoare cât și ca om si pentru asta îi port în suflet o mare recunoștință. Întotdeauna am putut vorbi deschis despre orice subiect din viața mea și dacă a putut să mă ajute cu un sfat nu a ezitat să o facă. Dovadă că și după mulți ani de când am terminat junioratul și am trecut la echipa de senioare, indiferent unde am fost sau la ce echipă am jucat, am ținut legătura și când am ajuns acasă tot timpul ne-am întâlnit să povestim. Atat ea, cat si sotul ei, sunt niste oameni deosebiti care iubesc ceea ce fac și se dedică acestei meserii, chiar dacă uneori cu foarte multe sacrificii!
Leave a Reply