Un weekend ploios tocmai s-a scurs peste Bucureşti, însă pe cât de întunecată a fost vremea de afară, pe atât de sclipitoare a fost atmosfera în rândul participanţilor la seminarul de Aikido tradiţional condus de Shihan Paolo Corallini între 19 şi 20 mai.
Aflat la a doua venire în ţara noastră, la invitaţia Clubului Aikibudo, prin Nicolae Mitu Sensei, Corallini Sensei a continuat incursiunea începută anul trecut în tradiţiile Aikido-ului, transmiţându-le celor prezenţi o mică picătură din bogata sa cunoaştere, dobândită de-a lungul anilor alături de maestrul său, Morihiro Saito.
Există câteva aspecte tehnice care fac uneori ca studiul Aikido-ului tratiţional (Takemusu Aikido) să fie greu digerabil pentru practicanţii altor stiluri, mai ales pentru unii practicanţi cu experienţă, cărora le este dificil să corecteze sau să accepte ca nefiind eficient ceea ce au repetat ani de-a rândul.
Printre aceste puncte de divergenţă, Corallini Sensei a insistat asupra importanţei studiului armelor pentru înţelegerea şi excelenţa în Aikido, subliniind faptul că O’Sensei, creatorul Aikido, acorda o importanţă la fel de mare studiului armelor, precum celui fără arme. În sprijinul acestui punct de vedere vine chiar structura seminarului ţinut la Bucureşti, studiul bokken-ului, jo-ului şi lupta fără arme având aproximativ aceeaşi proporţie, cu referinţe continue între cele trei direcţii de studiu, legate împreună ca un tot unitar, indisolubil.
O la fel de mare importanţă în Aikido-ul tradiţional se acordă Kiai-ului, explozie a energiei interioare, Corallini Sensei explicându-le participanţilor utilitatea acestuia, dar şi nuanţele şi tonurile care trebuie căutate în funcţie de exerciţiu sau viteză de execuţie.
Faţă de alte modalităţi de practică ale Aikido-ului, medotologia de învăţare a tehnicilor în Takemusu Aikido se bazează pe descompunerea mişcărilor în cât mai multe elemente, cei doi parteneri uke şi tori încercând fiecare să-şi atingă scopul, fără compromisuri în aplicarea tehnicii, pentru o cât mai bună eficienţă: tori are iniţiativa, iar uke face tot posibilul să execute tehnica de atac corect, fără a-i oferi lui tori vreun avantaj, cât mai aproape de o confrunare reală. Iniţiativa pe care o are tori este din nou un punct diferit în abordarea tradiţională, alte stiluri de practică considerând că tori trebuie să acţioneze abia după ce uke a iniţializat atacul.
Lecţia despre valorile tradiţionale nu putea fi completă fără exemplificarea protocolului care trebuie urmat de la intrarea pe tatami, la executarea tehnicilor şi până la terminarea antrenamentului. Cum se ţine bokken-ul când salutăm la intrarea pe tatami, cum se poartă jo-ul între exerciţii sau la salutul partenerilor sunt detalii utile, atât începătorilor care descoperă practica armelor, dar şi celor mai avansaţi care au pierdut din vedere, cu timpul, câteva amănunte tradiţionale – marţiale.
Pe lângă diferenţele de aplicare ale tehnicilor sau ale metodologiei de învăţare a Aikido-ului, Corallini Sensei a ţinut să atragă atenţia participanţilor asupra valorilor familiale pe care această artă marţială le promovează, Morihiro Saito şi O’Sensei fiind persoane calde, generoase, care i-au ajutat pe alţii atunci când aveau nevoie şi au trăit o viaţă umilă în ciuda averii lor spirituale sau chiar materiale.
Aikido-ul, ne spune Corallini Shihan, trebuie să însemne dorinţa de a împărăşi celorlaţi cunoştinţele dobândite, de a transmite mai departe ceea ce ştim în plus, de a încerca să deschidem calea spre pace şi prietenie şi nu spre distrugere şi necunoaştere. O’Sensei a creat această artă marţială în urma unor experienţe puternice, unele la limita dintre viaţă şi moarte, având o cultură a luptei în sânge şi spirit, după ani de căutări şi revelaţii, fiind datoria noastră de a păstra această artă nealterată, aşa cum ne-a fost împărtăşită de Morihei Ueshiba.
Aşteptăm cu nerăbdare următorul seminar pe care Paolo Corallini Sensei îl va susţine în ţara noastră şi sperăm ca numărul celor interesaţi de Aikido-ul tradiţional – Takemusu va creşte, contribuind la promovarea moştenirii lăsate de O’Sensei. Îi aşteptăm din nou şi pe prietenii italieni şi bulgari, care au participat alături de colegii români, veniţi din toată ţara, la acest eveniment.
Leave a Reply