Data de 9 august 2008 este una de referinţă în sportul românesc, dar mai ales în judo-ul din ţara noastră. În acea zi de graţie, Alina Dumitru reuşea ceea ce puţini credeau: să treacă de campioana olimpică en titre, Ryoko Tani şi să câştige medalia de aur la J.O. de la Beijing.
Au trecut aproape patru ani de atunci, iar sportiva legitimată la Steaua se apropie cu paşi repezi de o nouă ediţie a celei mai importante competiţii sportive din lume, Olimpiada. „Sport Revolution“ a realizat un interviu cu Alina Dumitru în care a discutat, printre altele, despre succesul din China, dar şi despre Londra 2012.
S.R.: În primul rând, cum ai ajuns să practici judo?
A.D.: Am început la 12 ani şi am vrut să practic sport mai mult pentru mine, să mă întăresc fizic. Eram foarte firavă şi voiam să fac mişcare. A venit antrenorul la şcoală şi m-am dus să văd despre ce e vorba. Înainte am făcut tenis de câmp. Am vrut să practic şi handbal, dar eram foarte micuţă şi nu m-au primit.
S.R.: După cât timp ţi-ai dat seama că vei ajunge să practici acest sport?
A.D.: Cam târziu. La început, antrenorul nu ştia ce să facă în privinţa mea. Până m-a dus în primul cantonament după un an şi jumătate. Apoi, am început să execut procedee pe care până atunci nu ştiam să le fac. Am început să pun probleme celor care mă aruncau pe mine.
„Dacă aveam un antrenor mai dur, nu ajungeam să fac judo de performanţă“
S.R.: Care au fost persoanele care te-au influenţat cel mai mult?
A.D.: În primul rând, părinţii mei. De asemenea, am avut un antrenor extraordinar, Emanoil Câmpeanu, care a ştiut ce să îmi zică şi ce să facă în privinţa mea. La cât de micuţă şi firavă eram, cred că, dacă aveam un antrenor mai dur, cu siguranţă nu ajungeam să fac judo de performanţă.
S.R.: Ai câştigat o serie de medalii până la succesul de la Beijing. Cum te-a schimbat acea performanţă?
A.D.: Nu pot să zic că m-a schimbat. Sunt aceeaşi. Am realizat ceea ce mi-am dorit şi ceea ce visam: să concurez la Olimpiadă şi să ajung pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Totuşi, după ce am ieşit campioană olimpică, pot să zic că m-am relaxat mai mult. Am avut şi momente când am vrut să mă retrag. Acestea m-au dat puţin la o parte pentru că nu mai gândeam cum gândeam înainte să ajung campioană olimpică. Însă, când intram pe saltea, îmi spuneam că sunt campioană olimpică şi nu pot mânca bătaie de la oricine.
S.R.: Ai menţionat că doreai să te retragi. Ce te-a determinat să mergi mai departe?
A.D.: Am vrut să mă retrag de mai multe ori. Totuşi, am vrut să câştig şi titlul mondial pe care, din păcate, nu l-am cucerit. Asta m-a motivat să merg mai departe.
S.R.: Vorbind de performanţe, una dintre ultimele a fost locul 3 la Grand Slam-ul de la Paris. Cum a fost competiţia?
A.D.: Concursul e foarte puternic de fiecare dată. Vin cele mai bune sportive din lume. A fost o competiţie foarte grea, mai ales că mai este foarte puţin timp până se încheie calificarea. La mine e vorba doar să îmi menţin poziţia sau să ajung cât mai în faţă. Nu e problema de calificare.
„Sper să am ambiţia pe care am avut-o la Beijing“
S.R.: Cum crezi că vei simţi Olimpiada de anul acesta în postură de campioană en titre?
A.D.: Va fi destul de greu. Toate partenerele mele se vor pregăti în special pentru mine, deoarece eu sunt campioană olimpică. Aşa cum m-am pregătit şi eu pentru campioana olimpică de la Atena, japoneza Ryoko Tani. O să fie o competiţie puternică, mai ales că, fiind campioană olimpică, vreau să vin cu ceva de acolo. Sper să am ambiţia pe care am avut-o la Beijing.
S.R.: Ai anumite adversare care crezi că îţi vor pune probleme?
A.D.: Sunt japonezele care, după ce am bătut-o pe Tani, atât de bine s-au pregătit încât acum mi-e greu să le înving. Mai sunt şi altele, dar totul depinde de mine şi să nu mai sufăr vreo accidentare care să mă scoată din pregătire.
S.R.: Ce se ascunde în spatele performanţelor reuşite de tine?
A.D.: Multă muncă, sacrificii, multă ambiţie şi concentrare. Toate acestea au dus la performanţele mele. Mai este nevoie de un program pe care fiecare sportiv trebuie să îl aibă. Trebuie să faci ceea ce spune antrenorul. Contează mult disciplina. Nu poţi să mergi să petreci noaptea şi a doua zi să faci antrenament.
S.R.: În viitor unde te vezi activând?
A.D.: Mă văd tot în judo. Ori ca antrenoare, ori undeva la Comitetul Olimpic, ori la Federaţia Română de Judo, ori, de ce nu, la Federaţia Internaţională de Judo. Am practicat atâţia ani acest sport. Mi-a plăcut şi îmi place în continuare ceea ce fac.
Leave a Reply