Zoltan Raduly, preşedintele Colegiului Municipal de Arbitri, alături de Dumitru Grecu, preşedintele Asociaţiei Mu nicipale de Baschet Bucureşti, se ocupă de formarea noilor arbitri de baschet. De peste 40 de ani în fenomen, cei doi fac totul din pură pasiune, fără să se gândească la partea materială. Şcoala de arbitraj formează atât arbitri, cât şi oameni.
S.R.: Şcoala de arbitraj aparţine federaţiei sau este o societate particulară?
Z.R.: La ultimul nivel este federaţia, care tutelează tot ce ţine de baschet. Dar este organizată de Asociaţia Municipală de Baschet şi condusă de Colegiul Municipal de Baschet Bucureşti. Este mai degrabă un curs de formare şi iniţiere în arbitraj.
S.R.: Cine se poate înscrie la aceste cursuri?
Z.R.: De preferat ar fi cei care au prac ticat baschetul la un nivel minimal. Ca o paranteză, nu marii jucători au ajuns mari arbitri.
D.G.: Noi am făcut o promovare a acestei şcoli, prin diverse mijloace: mass media, prin antrenori, prin cluburi, pentru a atrage potenţiali arbitri, ţinând cont de înălţime, de nivelul la care au jucat baschet. Selecţia se face din rândul jucătorilor de la nivelul junioratului, dar şi cei care evoluează la seniori, în orice caz, tineri.
S.R.: De ce se ţine cont în alegerea unui candidat?
D.G.: În acest an, faţă de anii anteriori, am pus accent pe aspectul fizic. Un candidat la 1.60 metri are şanse mici să ajungă să arbitreze la un nivel înalt. O fată la 1.70 metri este clar că are un avantaj mare. Valabil şi pentru un băiat cu peste 1.80 metri înălţime.
Z.R.: Candidaţii care nu respectă criteriile fizice pot deveni foarte buni oficiali. Nu ţinem cont foarte strict de aces te criterii, dar e clar că este un avantaj aspectul fizic.
S.R.: Câţi cursanţi sunt în acest moment la şcoala de arbitraj?
D.G.: Noi avem acum în jur de 20 de cursanţi şi nu toţi respectă criteriile de înălţime. Unii dintre ei sunt reprezentanţi ai unor grupări sportive care or ganizează competiţii şi vor să aibă oameni pregătiţi pentru competiţiile pe care le organizează în sala proprie.
S.R.: Există taxă de înscriere?
D.G.: Da, este o taxă de participare de 100 de lei. Noi le oferim regulamentul jocului de baschet, mecanica arbitrajului, dvd-uri cu tot ceea ce ţine de arbitraj, în aşa fel încât pe perioada acestui curs să vină în contact cu arbitrajul de mare performanţă, pe lângă pregătirea săptămânală.
S.R.: În timpul pregătirii, cursanţii arbitrează?
Z.R.: În timpul pregătirii, cursanţii fac doar mecanica arbitrajului: cum să te mişti în teren, cum te poziţionezi în teren, cum colaborezi cu partenerul şi cu ceilalţi oficiali. Ulterior, Asociaţia Municipală organizează competiţii de minibaschet, babybaschet, unde un arbitru bun arbitrează cu un cursant.
D.G.: Nu poţi să îi bagi direct la meciuri grele. Unii dintre ei au nivel bun şi ar face faţă, dar pentru început ar bitrează meciuri de babybaschet, minibaschet.
S.R.: Au ajuns foşti elevi să arbitreze în Divizia A?
D.G.: Bineînţeles. Aproape toţi arbitrii bucureşteni sunt formaţi de noi.
Z.R.: Bogdănescu, Badea, Dincă, Pojarnicu sunt doar câteva nume care ar bitrează acum în Divizia A.
S.R.: Cum vă descurcaţi cu logistica necesară desfăşurării activităţii?
Z.R.: Prin bunăvoinţa cluburilor, asociaţiilor. Tipărirea regulamentelor, crearea dvd-urilor şi a altor materiale o suportăm noi.
S.R.: Cine se ocupă de pregătirea cursan ţilor?
D.G.: De partea teoretică se ocupă doi arbitri internaţionali, Bogdan Bădică şi Stelian Bănică, iar la partea ce ţine de practică ne ocupăm şi noi.
S.R.: De curând, Fabiana Niţu şi Marius Ciulin au fost selectaţi pentru a arbitra la Eurobaschet. A crescut nivelul ar bitrajului în ultimii ani?
D.G.: Părerile sunt împărţite. Dacă ne întrebaţi pe noi, da, iar dacă întrebaţi clu burile, unii vor spune nu, în funcţie de interese.
S.R.: Credibilitatea arbitrilor a crescut în ultimii ani?
D.G.: Iarăşi părerile sunt împărţite. De exemplu, noi am declanşat o acţiune strict pentru arbitrii din Bucureşti, unde sunt evaluaţi. O dată pe lună noi ţinem un colocviu, unde spunem ce am constatat în ultima lună faţă de prestaţiile lor, ce trebuie să îmbunătăţească, ascultăm problemele lor în aşa fel încât să ridicăm nivelul arbitrajului bucureştean.
Z.R.: Credibilitatea ţine foarte mult de subiectivism şi de interese. Oricum în ultimul timp au fost mai puţine reclamaţii.
D.G.: În general, în sportul românesc primează interesele şi nu nivelul jocului. Se face uneori o presiune foarte mare\ pe arbitri. Una e să greşeşti cu intenţie, şi alta e o greşeală omenească.
S.R.: În ultimul timp au venit mulţi străini în campionatul nostru. S-a schim bat stilul arbitrilor?
D.G.: Stilul arbitrilor nu este in flu enţat de jucătorii care vin, ci în mod deosebit de pregătirea lor. Pregătirea arbitrilor contează cel mai mult la creşterea nivelului arbitrajului. Americanii au venit cu stilul NBA, care diferă. Acum se în cearcă o uniformizare la nivelul Europei cu America. Până acum erau diferenţe foarte mari. Cert este că nu doar ame ricanii, ci şi sârbii au contribuit foar te mult la creşterea nivelului campionatului naţional.
Z.R.: Mai degrabă americanii trebuie să se adapteze stilului românesc.
S.R.: Cam cât câştigă un arbitru?
Z.R.: De exemplu Ciulin, care arbitrează etapă de etapă plus în competiţiile europene, câştigă substanţial.
S.R.: Se poate trăi din arbitraj?
Z.R.: Ciulin, poate. Dar arbitrând foar te multe meciuri. Baremele sunt foar te mici, 120 ron, la Divizia A, indiferent dacă este etapă sau finală de campionat. De exemplu, la under 16 baremul este de 30 de ron.
S.R.: Adică este mai mult un hobby?
Z.R.: Da. De aceea noi le spunem cursan ţilor de la bun început că nu se pot îmbogăţi din arbitraj. Majoritatea sunt studenţi, sau proaspeţi absolvenţi, ca re pot câştiga şi 100 de lei pe weekend. Dar pentru aceşti 100 de lei, muncesc.
D.G.: Un avantaj ar fi pentru arbitrii bucureşteni. Având în vedere că într-o săptămână se pot organiza şi până la 70 de meciuri, bucureştenii pot arbitra foar te mult.
S.R.: Este nevoie de arbitri în com petiţii?
D.G.: Da, noi nu putem să asigurăm în totdeauna toate jocurile. De exemplu săptămâna asta avem 55 de meciuri. La Divizia A obligatoriu patru oficiali, la ju niori trei la masă, doi în teren, e un efort mare.
Leave a Reply