După o iarnă lungă şi grea, pentru că suntem pasionaţi de Aikido şi anotimpul este unul al renaşterii, al reînnoirii, al trezirii şi al noilor începuturi, a sosit momentul perfect pentru regăsirea momentelor, mai mult, a revelaţiilor, ce au dus la crearea Aikido de către Morihei Ueshiba.
Creatorul Aikido, Morihei Ueshiba, este cunoscut prin intermediul memoriilor fiului său, Kisshomaru Ueshiba, dar şi a mărturiilor elevilor săi, deveniţi mari maeştri de-a lungul timpului. O serie de revelaţii petrecute de-a lungul vieţii sale, survenite în momente cheie, după experienţe profunde, multe la limita supravieţuirii, au dus la ceea ce cunoaştem astăzi ca fiind arta marţială supremă, armonioasă şi pacificatoare, Aikido.
Ueshiba, începând studiul artelor marţiale de timpuriu, a dobândit o bogată şi rară experienţă în ceea ce priveşte tainele căii budo şi, cu o forţă fizică ieşită din comun, în ciuda înălţimii sale mici, a ajuns, în plină maturitate, să fie recomandat chiar de către liderul său spiritual, Onisaburo Deguchi, drept unul dintre cei mai mari maeştri din lume.
De-a lungul vieţii, O-Sensei a participat la numeroase confruntări şi a fost de multe ori la un pas de moarte. A reuşit să supravieţuiască, dobândind unele calităţi excepţionale, reuşind să prevadă acţiunile inamicilor, aşa cum ne mărturiseşte chiar el: “Nu a fost nimic. Cu o secundă înainte ca persoana să lovească, un punct alb de lumină, de mărimea unui bob zbura către ochii mei. Apoi puteam vedea foarte clar bokken-ul, urmărind traseul luminii albe. Astfel, dacă puteam evita lumina albă, sabia era foarte uşor de eschivat”.
După o astfel de confruntare s-a petrecut o experienţă uimitoare din viaţa lui Ueshiba: plimbându-se prin grădină, a simţit universul cutremurându-se şi a reuşit să transceadă către o altă stare a sinelui, realizând că Budo nu înseamnă distrugere sau învingerea unui oponent prin forţă, ci “iubirea lui Dumnezeu – spiritul protejării iubitoare a tuturor fiinţelor”.
Astfel, după decenii în care forţa şi eliminarea adversarilor au constituit principale puncte de excelenţă ale artei sale, O-Sensei a făcut un prim şi important pas către crearea unei arte marţiale care are ca stâlp de susţinere iubirea fiinţelor, şi nu uciderea lor.
De-a lungul vieţii au mai existat momente importante, revelatoare, care i-au schimbat definitiv perpectiva asupra Budo lui O-Sensei: în 1940, în timpul şedinţei de misogi şi în 1942, în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
În urma unei astfel de revelaţii, O-Sensei a încercat să sintetizeze viziunea lui despre artele marţiale, o viziune venită după decenii de practică în cele mai dificile condiţii: “Calea Războinicului a fost greşit înţeleasă. Nu este o metodă de a ucide şi a-i distruge pe alţii. Aceia care caută să concureze şi să fie mai buni unul faţă de altul, fac o greşeală teribilă. Lovirea, rănirea sau distrugerea sunt cele mai rele lucruri pe care o fiinţă umană le poate face. Adevărata Cale a Războinicului este aceea de a preveni măcelul, este arta Păcii, puterea iubirii”.
Leave a Reply