Artele marţiale s-au născut în Asia dar în prezent, ca şi multe alte sporturi, au devenit internaţionale. Cu toate acestea, există mereu tendinţa de a ne reîntoarce la origini şi pentru foarte mulţi asta înseam nă Japonia. De ce Japonia? De ce după atâţia ani, când artele marţiale au pătruns în lumea occidentală, încă se mai vorbeste despre secretul nippon? Vreau să amintesc aici deSumo, Jiu-jitsu, Karate, Kempo – cunoscut în Ţara Soarelui Răsare cu formele lui Nippon şi Shorinji -, Aikido ca Arte Marţiale de referinţă japoneze pline de încărcătură istorică din care s-au desprins mai târziu diverse ramuri, une le foarte populare cum ar fi Judo-ul. Atunci când limitele fizice sunt atinse, diferenţa se face la nivel subtil, la nivel mental, aş zice spiritual. Cel ce aprofun dează o artă marţială, după un anumit nivel de practică, devine conştient de acest aspect. În Japonia, pregătirea psihică şi latura spirituală sunt cel puţin la fel de importante ca şi aspectul fizic al luptă torului. Cei care au contact cu compe tiţiile sportive gen K1 sau MMA (Mixt Martial Art) apre ciază cu siguranţă spectaculozitatea acestora. Trist este că mulţi văd în ele bătaie, sau mai rău bătaie de stradă (referire la mma). Puţini ştiu că în spatele lor sunt sportivi ce provin din diverse arte marţiale şi că este vorba de multă pregătire, de multă stra tegie şi că luptătorii de top au parte de pregătire men tală cu psihologi spe cializaţi pe această direcţie. Dacă în Occident acest lucru se face numai la nivel înalt competiţional, în Japonia latura spirituală se face sim ţită din momentul în care pă şeşti pe uşa sălii de antrenament, dojo-ului. Am fost surprins să văd că în săli unde se practică MMA-ul, cum ar fi Shooto box, antrenamentele în cep şi se termină cu MOKUSO – meditaţia.
Leave a Reply