CALEA BLÂNDEŢII, JUDO – PUTERE, INFLUENŢĂ, RESPECT

 1. Voi fi mereu stăpânul gân­durilor mele şi voi cultiva numai gânduri bune. În sala de judo îmi voi stăpâni stările su­fleteşti pentru a nu îngreuna munca colegilor mei şi a mea.
2. Întotdeauna îmi voi păzi limba pentru a nu rosti cu­vinte dispreţuitoare sau su­pă­rătoare. Întotdeauna voi spune numai adevărul. Vreau s-ascult de două ori, să judec şi apoi să vorbesc. Pentru aceasta am două urechi şi o singură gură.
3.Vreau să-mi supraveghez faptele. Voi lupta numai pentru adevăr, frumos şi pentru bine. Niciodată n-am să pă­gubesc pe cineva prin faptele mele.
4. Voi glumi şi voi râde cu colegii mei, dar niciodată n-am să iau ceva în derâdere, n-am să stric momente so­lemne. Vreau să mă bucur de tot ceea ce este frumos.
5. Voi asculta sfaturile antrenorilor şi ale judoka mai bine pregătiţi şi voi încerca să le aplic. În situaţii serioase voi rămâne serios. Dacă am alte păreri personale, le voi arăta pe faţă.
6. La orele de antrenament nu voi practica altceva decât sportul nostru: JUDO. Vreau să-mi concord toate gândurile numai asupra judo-ului. Voi progresa numai strădu­in­du-mă neîncetat să dau maximum de randament. Vreau să ajut şi pe alţii să cunoască judo-ul în splendida sa frumuseţe.
7. În timpul concursurilor voi lupta curajos şi cinstit. Îmi voi stima adversarul şi mă voi strădui mereu să obţin victorii pentru echipa şi ţara mea. Ca învingător, nu mă voi înfumura, iar ca învins voi munci înzecit pentru a mă pregăti.
8. La durere nu mă voi tângui, demonstrând stăpânire de sine. Nu-mi voi indispune colegii prin urlete şi jeluiri. Voi ierta pe cei ce, cu sau fără voia lor, mi-au pricinuit aceste dureri.
9. Voi lupta cinstit şi
corect, nu mă voi lăuda şi nu voi căuta să ies în evidenţă. Dacă voi fi silit să mă apăr, sau să apăr pe alţii în cazul unui pericol, nu voi porni ca un săl­batec, ci voi folosi forţa şi cu­noştinţele mele numai pen­tru a înfăptui binele şi a apăra devărul.
10. „Înţeleptul cedează“, spune un vechi proverb. Vreau ca atât în viaţa de zi cu zi, cât şi la antrenamente, să ce­dez pentru a învinge. Ni­ciodată n-am să fug din la­şi­tate şi nu voi ocoli primejdia arătându-i spatele.  
Acesta este crezul luptăto­rului de judo pe care Jigoro Kano le-a scris încheind simplu: „Da, vreau acestea!“

Revista Sport Revolution (SR) este cunoscută prin faptul că nu ridică „mingi la fileu“ şi nu face aprecieri gratuite nimănui. Întotdeauna însă apreciem valoarea şi    res­pectul pe care-l impun anu­mite persoane. La nivel mondial, judoul reprezintă o forţă, atât prin istoria sa, com­petiţiile organizate, faptul că face parte din familia sporturilor olimpice, dar şi prin conducătorii şi oamenii influenţi ce gravitează în jurul acestui fenomen global. Cu atât mai mare este bucuria când un român este în eşalonul întâi al conducerii judoului internaţional.
Faptul că alături de Marius Vizer regăsim personalităţi precum Vladimir Putin arată că sportul prezintă interes şi sprijin până la cele mai înalte nivele. Avem atâtea lucruri bune de învăţat de la oameni ce reprezintă cu adevărat ceva în această lume. Astfel „calea blândeţii“ a evoluat continuu şi a atras, cel puţin în acest moment, oameni uniţi de aceleaşi principii, ace­eaşi gândire şi aceleaşi idealuri.
Extrapolând puţin, am apre­ciat atitudinea domnului Vizer ce a reuşit să aducă în România o personalitate a fotbalului şi a sportului precum Lothar Matthaus, faţă de „oficialităţile“ române ce nu au ştiut să aprecieze vizita unui sportiv de calibru. Se pare că avem cale lungă până să atingem nivelul de seriozitate, muncă şi bun simţ ce atrage după sine puterea şi     respectul, calităţi pe care, din păcate, prea puţini dintre noi le întrunesc.
La noi, oamenii politici îşi amintesc de sport şi de per­formanţele aduse Ro­mâ­niei doar când au interes şi trebuie să apară în fotografii. În loc să fie promotori şi sus­ţi­nători ai acestuia, sunt o piedică permanentă.
Multe federaţii şi departamente ar trebui să aibă con­ducători precum Marius Vi­zer şi să beneficieze de men­ta­lităţi ce duc spre dezvoltare şi performanţă. Din nefericire nu cred că acest lucru se va întâmpla prea curând, mirosul balcanic fiind mai puternic decât aerul occcidental. Mă­car de am avea sentimentul de putere şi respectul ce sur­vine odată cu aceasta aşa cum se întâmplă în Rusia, ţara cu care nu am ştiut să păstrăm relaţii prea cordiale… Tot din nefericire pentru noi.
În secolul XX sportul în­seamnă management, politică sportivă, influenţă, relaţii şi conexiuni la nivel interna­ţional. Toate acestea duc spre o dezvoltare deplină a segmentului respectiv. Dar revenind pe plaiurile mioritice, toate aceste vorbe reprezintă pentru minţile multora dintre noi un fel de „bate şaua să pri­ceapă iapa“. Dar poate că este mai bine aşa, să su­pra­vieţuiască cei puternici, fie­care să-şi facă treaba cum ştie mai bine şi până atunci noi să ne bucurăm de competiţii cât mai puternice din partea judoului, aşa cum a fost şi Cupa Mondială de fete organizată la Bucureşti.