Campionatul Mondial 2011, Paris – Franţa

În numărul 8 al SR aveam pentru prima oară Judo pe copertă, iar ca titlu era „Putere, Performanţă, Prestigiu“. Îmi dau seama că nu am greşit cu nimic când am scris acest lucru. O mie de sportivi, 136 de ţări… Campioni veritabili. Este o stare de fapt. Mă gândeam cum să scriu acest articol, fără a părea tributar unor persoane sau, mai rău, a mă feri de clasificarea de „fripturist sau pupin3litere“… Am ajuns acolo la invitaţia domnului Marius Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo, şi cu ajutorul lui Sensei Florentin Marinescu, preşedintele Federaţiei Române de Arte Marţiale. Totul a fost la superlativ, cazare, recepţia în cinstea sărbătoririi a 60 de ani de la înfiinţarea I.J.F. (Federaţia Internaţională de Judo) ţinută la Opera din Paris într-un cadru mai mult decât festiv. Lume bună, oameni influenţi, aşa cum este normal să fie la un campionat de asemenea anvergură. Mi-am dat repede seama că Judo este mai mult decât sport olimpic sau o artă marţială, este un fenomen, iar în unele ţări acest lucru este mai mult decât vizibil. Să dau un simplu dar elocvent exemplu: în România sunt aproximativ 2.000 de practicanţi de Judo (mai mult sau mai puţin) iar Franţa are 6.600 de CLUBURI de JUDO!!!! Milioane de practicanţi!!! Comentariile sunt de prisos din momentul ăsta. Să vă mai spun câte zeci de milioane de euro alocă Franţa sau Rusia pentru Judo?! Cred că nu. Alt lucru interesant, în Franţa, denumirea este Federaţia Franceză de Judo şi Discipline Afiliate! Unde se găsesc şi alte arte marţiale. La noi sunt atâtea federaţii şi departamente de te doare capul, multe fiind mici întreprinderi fără fond sau consistenţă.
Este un trend la nivel mondial, mai ales în ţările unde descentralizarea a fost făcută cu ZECI de ani în urmă, să se revină la CENTRALIZARE şi implicarea statului, mai ales la nivel de antrenamente, loturi etc. Performanţa fără o pregătire centralizată este doar o poveste frumoasă dar fără o finalitate practică. Dovadă stă performanţa Franţei de la acest CM. Au câştigat cele mai multe medalii, lotul foarte bine închegat, pregătire centralizată, investiţie în imaginea Franţei. Asta numesc eu o politică sportivă inteligentă. Să mai dau exemplul Rusiei sau Japoniei în privinţa pregătirii centralizate?! Cred că nu. Recunosc, mi-aş dori ca Judo să pună mai mult accentul pe latura marţială, educaţională. Echipa Franţei, campioană pe suprafaţa de luptă (tatami) dar la capitolul educaţie şi comportament mai au cale multă de făcut, şi nu sunt singurii. Anumite manifestări trebuiesc ţinute în frâu, Judo este o Cale mult prea frumoasă şi deosebită. Echipa României a obţinut două medalii de bronz, prin CĂPRIORIU Corina  cat. 57 kg  şi CHIŢU Andreea cat. 52 kg.
O evoluţie bună a fetelor noastre şi o clasare meritorie, dat fiind nivelul competiţiei. Fără a fi cârcotaş trebuie să spun că aşteptam o altă atitudine din partea Alinei Dumitru. Când eşti campion OLIMPIC şi multiplu european, ai un nume şi blazon de apărat. Şi atunci când pierzi trebuie să ieşi cu capul sus, pe uşa din faţă a sportului şi a vieţii şi mai ales să fii conştient de ajutorul primit în obţinerea unor rezultate şi măcar să spui mulţumesc – asta pentru conesori. Trebuie să laud şi prestaţia domnului Ştefan Vlad Marinescu, directorul de cabinet al preşedintelui I.J.F. Un om capabil şi de viitor, despre care sunt convins că vom mai auzi multe. Îi salut pe această cale pe Sapta Doru Ioan, Sapta Gabriel, Florin Daniel Lascău, Eduard Doandeş şi Alexandru Chirilă. Nu îmi permit eu să dau sfaturi, dar dacă aş putea să transmit ceva celor din FRJ, este faptul că numai împreună şi uniţi de aceleaşi idealuri şi năzuinţe puteţi (putem) face lucruri incredibile pentru Judo. Şi asta se poate aplică în toată societatea românească. Iar unora dintre „colegii“ mei de presă, le pot spune cu siguranţă că puterea şi tăria de caracter NU constă în faptul că ne tutuim sau tragem de şireturi cu x sau y. Constă în puterea de a reuşi fără a fi slugarnic sau fripturist, în curajul de a spune NU atunci când crezi cu adevărat că toţi cei ce spun DA greşesc. Din cauza asta şi multe altele SR este altceva… se numeşte CREDINŢĂ!…
Mulţumesc domnilor Florentin Marinescu şi Marius Vizer pentru această deplasare plină de învăţăminte. O veritabilă şcoală a vieţii.