Sala Sporturilor din Târgovişte a găzduit între 27-28 noiembrie Cupa României la lupte libere destinată juniorilor. Evenimentul a reprezentat o şansă de afirmare pentru tinerii luptători români şi o dovadă în plus că luptele din România reprezintă un sector activ şi de o importanţă majoră pentru sportul românesc.
“Am ales luptele pentru că reprezintă un sport dinamic, un sport de care te îndrăgosteşti pe parcurs.”, spune Estera Dobre, vicecampioană europeană la seniori. Sala Sporturilor din Târgovişte pare într-adevăr animată, dinamică. În mijlocul sălii, sportivii se antrenează pe două saltele mari. Încă nu a început competiţia, însă participanţii au intrat deja în atmosfera de concurs. Sunt cu toţii tineri, entuziaşti, râd, se rostogolesc pe saltele sau fac exerciţii. Orice ar face, nu e niciun junior care să stea pe margine. Par să nu observe nimic în jur, sunt obişnuiţi cu pregătirile pentru concurs, iar gândurile lor ţintesc spre victorie.
Minutele trec dificil pentru cei care trebuie să intre în concurs. Îşi fac încălzirea, dar stau cu ochii pe ceas. Devin din ce în ce mai serioşi, mai concentraţi, pe măsură ce pregătirile pentru competiţie se apropie de sfârşit. Este o provocare pentru ei şi despre ei, şansa lor de afirmare. Mulţi au experienţă de câţiva ani în lupte, alţii par a fi la început. De altfel, începătorii sunt parcă mai uşor de recunoscut, căci sunt mai izolaţi. În colţuri, se discută: antrenorii dau sfaturi, sportivii ascultă, oficialii se pregătesc pentru un nou concurs, o altă competiţie.
Pentru tinerii sportivi, însă, nu e doar un alt concurs. E unul dintre momentele pe care le-au aşteptat multă vreme. Şi nu mai au prea mult de aşteptat.
Debutul competiţiei e surprinzător de gălăgios. Cei de pe saltele au susţinători în sală, îndrumători pe margine. Se aruncă buretele de câteva ori, se fac contestaţii, se discută. Să câştigi un meci pare din ce în ce mai greu. Juniorii sunt emoţionaţi, privesc spre antrenorii care se agită de asemenea, îşi încleştează muşchii, dinţii şi voinţa şi luptă până la final. Luptă, în toate sensurile cuvântului. Pentru ei este o luptă cu celălalt, cu ei înşişi, pentru medaliile la care se zbat să ajungă. Cu toţii ştiu că numai cei mai buni dintre cei mai buni pot ajunge acolo. În spate aud vocea antrenorului, încurajările celor din sală, presiunea.
Între timp, în sală e agitaţie. Deşi galeria e compusă în mare parte de alţi sportivi şi, deci puţin numeroasă, Sala Sporturilor din Târgovişte răsună de gălăgie, de ţipete, de “Pune-l în tuş!”, “Scoate braţul!”, “Nu-l lăsa să scape!” şi altele asemenea.
Impresiile din urma luptei diferă pentru fiecare sportiv în parte. Cu toate acestea, simt cu toţii că drumul până la medalia de aur e anevoios şi greu de străbătut. Dar le place ceea ce fac şi asta se vede. Întrebată ce altceva ar prefera să facă în afară de lupte, Estera Dobre, una dintre cele mai promiţătoare sportive românce ale momentului, a declarat că ar alege acelaşi lucru, pentru că e “născută pentru asta”. O astfel de declaraţie vine din partea unei tinere ce reprezintă cu mândrie un sport considerat masculin, dar care demontează mitul conform căruia, după cum ea însăşi se exprimă, “majoritatea îşi imaginează fete-gladiatori”.
Tinerii luptători de la Târgovişte îşi dovedesc valoarea şi, totodată, modestia. Au renunţat la multe pentru acest sport care le este drag, “un sport olimpic dintre cele mai complexe şi cu reguli stricte “, după cum afirmă antrenorul federal Claudiu Tămăduianu.
Din păcate, Sala Sporturilor din Târgovişte nu este populată de prea mulţi curioşi. Fie că lipseşte promovarea, fie că nu există interes, pentru juniori asta contează prea puţin. Concentrarea de care dau dovadă e impresionantă, având în vedere faptul că sunt urmăriţi de zeci de perechi de ochi, sunt aclamaţi sau mustraţi. În ciuda gălăgiei, reuşesc să se concentreze. La finalul fiecărui meci disputat ar fi greu de ghicit cine este câştigătorul şi cine este învinsul. Chipurile lor nu trădează nicio expresie, iar mulţumirea pare departe. Ca sportivi, sunt antrenaţi să ţintească din ce în ce mai sus, să tindă spre perfecţiune şi rareori să aibă pauze. Se încurajează între ei, se consolează unul pe altul, altora le e teamă să îşi privească antrenorii.
Teoretic, nu au prea mari satisfacţii. Pentru un om obişnuit, este greu de înţeles de ce ar mai alege cineva să facă o carieră din sport, cu atât mai mult dintr-un sport atât de complex. Răspunsul l-au dat cu toţii, fiecare dintre cei întrebaţi: pentru că le place. Nu pentru că nu ştiu altceva, nu pentru că au satisfacţii materiale, ci pentru că le place şi se pricep la asta.
Dincolo de emoţiile resimţite şi de lupta pentru medalie, fiecare junior ştie că toate competiţiile sunt o şansă în plus de a-şi demonstra valoarea, de a se menţine în formă. Anul 2011 va fi pentru sportivii din cadrul luptelor un an dificil, un an în care mai au încă multe de demonstrat. Din fericire, competiţiile care sunt organizate frecvent îi antrenează suficient, îi obişnuiesc cu emoţiile inerente concursului.
Juniorii de la Târgovişte se luptă până la capăt, arată că în ţara noastră viitorul luptelor pare a fi de bun augur. Dincolo de calitatea procedeelor, de punctajul obţinut, de contestaţii, se vede că tinerii români ştiu să lupte şi-chiar când lupta pare pierdută, nu cedează. Şi dacă se întreabă cineva ce ar putea să-i înveţe luptele pe aceşti tineri, tocmai acesta e răspunsul: să nu cedeze. Să îşi încordeze puterile până la final, să nu se dea niciodată bătuţi, să creadă mereu în victorie.
Leave a Reply