Despre viaţă, despre sport… şi altele

1. Din ciclul pasiune, interese şi bani publici: CS Olimpia

Clubul Olimpia… Ce am putea spune despre conducerea acestui club ce primeşte de la bugetul de stat nişte milioane de euro pentru a le gestiona cum cred ei mai bine? Care ei? Eh… Nişte oameni de bine ce evident că lucrează „în folosul şi spre binele clubului şi al sportului“.

În primele numere ale Sport Revolution publicam un articol despre clubul Olimpia intitulat „Clubul Olimpia între lumini şi umbre“ în care scriam atât despre proiectele conducerii, cel puţin la nivel declarativ, capitol la care suntem campioni mondiali, cât şi despre numirea politică a fostului director Rădăvoi. Cine l-a pus în funcţie?!  „Celebra şi în primul rând competenta“ doamnă Ridzi despre care sper să nu mai auzim nimic ca funcţionar public.Am văzut bine ce a reieşit din activitatea fostului ministru, din anchetele efectuate de domnul Tolontan… Dar să revenim. Mai scriam despre sumele cheltuite şi despre proiectul pascinei din cadrul clubului şi a sumelor destul de mari prevăzute pentru reabilitare. Despre acest subiect ce se mai aude?

Acum însă la conducerea clubului este doamna Elena-Mihaela Neagu (director coordonator)… Nu ştim, dar întrebăm şi noi, în data de 15 februarie 2010, în cadrul şedinţei de conducere a CS Olimpia Bucureşti a declarat domnia sa că „sportul nu mă interesează“?!? Nu că ne-ar mira, dar aşa, de amorul artei, să ştim cu toţii. Însă mă ia valul şi de la micile răutăţi care ne arată caracterul şi traiectoria unui club de prestigiu prin prisma unor antrenori şi sportivi şi nu a conducătorilor săi, ne mutăm la o altă şedinţă din 12 aprilie 2010 unde erau prezenţi domnul Mihai Anghel (metodist), Elena-Mihaela Neagu (director coordonator şi „mare iubitoare de sport“), Gheorghe Iordache (director adjunct), Elena Szaba (metodistă) şi domnul Constantin Cătuţi (contabil şef, omul cu banii!). Nu ştim, dar întrebăm din nou, în această şedinţă au existat antrenori ce au ridicat problema premierilor în sensul în care nu şi-au primit toţi banii, în timp ce secretara a beneficiat de o „primă“ consistentă în detrimentul celor care muncesc cu adevărat şi obţin performanţe. Ne pot pune la dispoziţie nouă şi opiniei publice actele din care să reiasă ce sume s-au încasat şi cum au fost ele distribuite? Şi mai ales… CUI?

Sperăm – de fapt noi ştim sigur – că strategia de premiere nu a fost pusă la cale în „noul sediu“ al CS Olimpia din strada Ion Morţun 8-12, Sector 3, Bucureşti, unde, într-un cadru intim, plin de profesionalism, se stabilesc premierile la un bine meritat pahar de şampanie. Vai, ce urât din partea noastră să credem una ca asta. Dar să purcedem şi să vedem când, cum şi cine a făcut ultimele controale de audit şi cât de serioase şi de competente au fost acestea. Mai ales că fostul şef al auditului din MTS, domnul Mircea Ciocotişan, timp de cinci-şase ani de zile mânca şi dormea la hotelul clubului Olimpia, totul fiind plătit de cine…? De cine avea interes. Dar vai, ce putem să spunem, cum să credem aşa ceva despre cei care veghează la bunul mers al sportului, al performanţei, cei ce se „preocupă“ atât de bine şi atent de destinele sportivilor şi antrenorilor?!

Ştiţi ce ar fi culmea? Să se supere, să pară deranjaţi, să ia atitudine… Dar minunat ar fi ca cineva să se sesizeze, să întreprindă nişte controale serioase la acest club, să dispară anumite persoane din conducere şi să se apuce şi de treabă. Sportivii şi antrenorii, în mare parte, îşi fac treaba. Cât de normal ar fi ca şi cei ce gestionează banii şi deciziile din scaune şi birouri luxoase să meargă pe acelaşi drum al performanţei, al decenţei şi al corectitudinii…!

Vom reveni…! Până atunci, distracţie plăcută…! Pe banii cui?!

PS: Nu ştim, dar mai întrebăm şi noi aşa de final, ce este cu noua construcţie din incinta CS Olimpia? Cât costă? Cine este firma contractată? De unde banii?… O suplimentare de la buget?! Există aprobare de construire?… Întrebăm şi noi…

2. În spatele zâmbetelor frumoase

Minister, federaţii, departamente, cluburi, direcţii judeţene

Spuneam că cei mai bucuroşi de existenţa noastră – SR- sunt sportivii şi antrenorii, dornici de promovare şi de expunere a problemelor de care se lovesc. Şi cei ce investesc în sport şi se chinuie pe banii lor să facă ceva benefic au răspuns pozitiv la proiectul nostru. Unde am găsit reticienţe şi am întâmpinat fel de fel de comportamente cel puţin „ciudate“ a fost ministerul, multe federaţii, cluburile mari şi puternice, majoritatea direcţiilor judeţene. De ce?… În aparenţă nu înţelegeam de ce să fii reticent faţă de o revistă – lăsând modestia – o revistă de calitate din punct de vedere grafic şi editorial, în care se regăsesc promovate atâtea sporturi lăsate în uitare atât de media cât şi de cei însărcinaţi cu promovarea lor. În timp a venit şi răspunsul. Nu au cum să fie încântaţi de existenţa noastră atâta timp cât ne dorim răspunsuri la întrebări precum „ce se întâmplă cu sportul în ţară?“ „cum şi cât s-a investit din banii publici?“ „ce interese sunt la mijloc şi cine şi-a tras din bani?“ „s-au încărcat notele de plată?“ „cum este posibil să pui în funcţie de conducere foşti mari sportivi ce nu cunosc cele mai elementare noţiuni de marketing şi management sportiv şi cu atât mai puţin să cunoască politică sportivă?“ – şi aici facem referire cu subiect şi predicat la doamna Melinte şi la doamna Lipă. – Nu avem ce să le reproşăm din punct de vedere sportiv pentru ale căror per­formanţe avem tot respectul, dar ne-am dori ca fiecare să facă ce ştie mai bine. Multe din măsurile luate de doamna Melinte în ceea ce priveşte bugetele alocate federaţiilor şi/sau premierilor sportivilor şi antrenorilor (şi nu neapărat preşedinţilor şi secretarilor, fiica, fiul, soţia, amanta etc.) sunt îndreptate parcă împotriva dezvoltării sportului, şi nu în sprijinul acestuia. Cum poate un fost mare sportiv ce a mâncat aceeaşi pâine neagră ca cei de acum să uite de unde a plecat şi cum se atinge performanţa? De ce nu s-a impus şi a luptat pentru drepturile sportului? De ce nu şi-a dat demisia în semn de solidaritate? Cât de frumos ar fi fost să vedem că cei din conducerea sportului servesc interesele celor mulţi şi nu ale celor puţini şi lipsiţi de consistenţă. Dar pentru asta îţi trebuie caracter, forţă şi demnitate. Unde să le mai găsim într-o ţară tot mai slăbită?

Ar fi interesant să ştim cum merge clubul Dinamo şi cât de prolifice sunt secţiile din acest club (cele care au mai rămas). La fel la Rapid, Steaua… În schimb, când este vorba să facem poze cu campionii şi să apărem în presă alături de ei, suntem primii. Ce păcat că în spatele zâmbetelor frumoase se ascund interese, neputinţă, nepăsare şi nesimţire. Păcat de marii campioni ce au făcut şi fac performanţă, păcat de atâtea valori ce sunt lăsate deoparte, păcat de starea generală în care ne aflăm ca naţiune.

Şi pentru că m-am săturat să mă feresc de vorbe… tot să faci sport şi performanţă într-o ţară aşa minunată, cu oameni… eee, dar ce tot vorbim noi, suntem o umbră palidă a celor ce de-a lungul istoriei au ştiut să ţină capul sus. Într-o ţară în care, slavă Domnului, nu ne lipsesc valorile şi talentul, modul în care ne manifestăm respectul şi recunoştinţa este… cum s-o spun mai academic!?… mmm, de tot „rahatul“!!! 

Vom reveni.     

3… despre Arte Marţiale

Când vorbeşti de arte marţiale în general, ar trebui să vorbim despre un întreg univers, despre un mod de comportament, despre cultură, filosofie, elemente fizice şi de psihologie… Se întâmplă destul de rar însă. Sunt din fericire şi astfel de departamente şi conducători, ce încearcă să dea o direcţie frumoasă acestui frumos segment numit generic Arte Marţiale. Dar am tot vorbit despre aceştia. Există şi partea urâtă a lucrurilor. În primul rând unitatea şi respectul existent între departamente şi stiluri. Cum spuneam şi în numărul trecut: NU EXISTĂ! La început a existat o singură federaţie, ce îngloba toate stiluri existente la acea dată. Apoi, din motive precum… orgolii, răutăţi, dorinţa de fi toţi „miezul“, s-au despărţit şi…altă federaţie! FRAMC-adică Federaţia Română de Arte Maţiale de Contact!!! WOW!!! aşa da… Domnule Mircea Boldea, câte stagii de pregătire aţi organizat (cu oameni pregătiţi, cu profesionişti)? Câte gale aţi organizat? Cum v‑aţi promovat campionii? A, încă ceva, întrebăm şi noi: domnule Mircea Boldea, aveţi de gând să accesaţi o funcţie în cadrul ministerului!?!?! pentru bi­nele sportului şi artelor marţiale, SPERĂM CĂ NU! Apoi, noi tot întrebăm de ce şi Federaţia Română de Kyokushin şi departamentul de Kyokushin din cadrul FRAMC!? Şi ambele cu bugete de la stat!!! Unde sunt marii campioni din IKO 1 (FRAMC)? Cum se dezvoltă acest departament? Despre FRAM ce pot spune, sunt şi oameni ce muncesc şi încercă să facă lucruri bune… apoi sunt unii, care din „vârful lanţului trofic“ se bucură de aceste performanţe… adică le intră mulţi bani în buzunare!! Nici relaţii prea bune şi frumoase nu se creează între sportivi, antrenori şi conducători. Din nefericire, politica relaţiilor umane şi cea a sportului în general nu este domeniul lor forte… bine, nu ştim sigur care este domeniul lor forte.

PS: noi vom promova pe toţi cei care au adus performanţă pentru România, indiferent de naţionalitatea lor.