Din păcate, nu ne respectăm elitele!

Directorul General, Pierre de Hillerin: „Din păcate, nu ne respectăm elitele!“

INCS are ca obiectiv principal susţinerea activităţii de performanţă a sportului românesc cu mijloacele specifice cercetării ştiinţifice, iar ca obiectiv secundar, elaborarea strategiei de cercetaredezvoltare în domeniul educaţiei fizice şi sportului şi realizarea obiectivelor ştiinţifice şi tehnologice ale Planului Naţional de Cercetare-Dezvoltare. În sport nu e loc de politică şi religie.

Ruşii au creat o strategie corectă: au realizat că lipsa de mişcare duce către paharul de vodcă. Astfel, sportul este o politică de stat. În S.U.A, un dolar cheltuit pentru mişcare (sport) scuteşte 3,8 dolari pentru sănătate. Cercetarea înseamnă „explorarea teritoriilor neexplorate“. Ar fi bine să şi aplicăm rezultatele cercetării. Drumul pentru implementarea în media a conceptului şi sloganului „30 minute de mişcare pe zi înseamnă sănătate“ a durat 12 ANI! Octavian Bellu este un mare antrenor cu o pregătire foarte bună şi într-o continuă perfecţionare.

S.R.: Domnule Pierre, ce inseamnă cercetarea în sport şi unde se află sportul românesc în prezent?

P.H.: Dacă vorbim de sportul de performanţă, el nu poate exista la parametri optimi fără cercetare. Din păcate, mulţi conducători de federaţii şi departamente nu îşi conduc pregătirea sportivilor după o cercetare în prealabil. În privinţa sportului românesc, sunt prea multe schimbări, instabilitate (ce ne costă foarte mult) şi prea multă politică… asta în privinţa sportului de performanţă. Sportul ca şi problemă socială înseamnă, în primul rând, sănătate şi, foarte important, EDUCAŢIE prin EDUCAŢIE FIZICĂ.

S.R.: Cele 30 de minute de mişcare zilnică reprezintă cu adevărat o soluţie spre o viaţă mai sănătoasă?

P.H.: Da! Reprezintă un început bun, mai ales în societatea „modernă“ în care trăim. O societate bolnavă reprezintă o suprasolicitare a sistemului de sănătate (şi aşa suprasolicitat). În ultimii 40 de ani, atenţia doctorilor pentru pacienţi a scăzut simţitor din lipsa timpului şi a „aglomeraţiei“.

S.R.: Ce este de făcut pentru a mişca lucrurile?

P.H.: În primul rând, o campanie de mediatizare a consecinţelor lipsei de mişcare, o implicare reală a primăriilor şi a consiliilor locale în programele tip „Sportul pentru toţi“, deoarece avantajele pe termen mediu şi lung sunt şi de natură economică. Astfel, se pot atrage fonduri din multiple surse, existând şi componenta economică.

Notă autor: Am rămas plăcut impresionat de experienţa domnului Pierre, astfel în numerele viitoare vom reveni cu date şi informaţii noi atât despre cercetarea sportivă, cât şi despre problema sportului în general.