Doi ani fără Marele Gâscan

Nicolae Dobrin a decedat la finalul lui octombrie 2007, după o suferinţă prelungită. Soţia şi fiul său nu şi-au revenit nici acum după pierderea marelui fotbalist şi, înainte de toate, OM

Au trecut doi ani de la trecerea în nefiinţă a marelui Nicolae Dobrin, omul care s-a luptat cu Hagi pentru titlul de cel mai bun fotbalist din istoria fotbalului nostru, chiar dacă au fost despărţiţi de multe decenii. În 2007, Marele Gâscan a urcat la cer, iar familia sa nu s-a resemnat nici la ora aceasta cu pierderea celui care a fost idolul a milioane de români. Chiar şi acum, Gica Dobrin împreună cu fiul său, Dan, merg zi de zi la cimitir pentru a avea grijă de mormântul Prinţului din Trivale. Gâscanul îşi duce somnul de veci la cimitirul „Sf. Gheorghe“ din imediata vecinătate a stadionului care îi poartă numele, iar cavoul său este aşezat la marginea aleii principale, de unde poate fi văzut de toată lumea, sub salcia pe care şi-a dorit-o toată viaţa. „Tot timpul a vrut să avem în curte o salcie, sub care să stea la umbră. Acum a găsit-o“, a mărturisit cu lacrimi în ochi Gica Dobrin, consoarta sa timp de 41 de ani. De când a murit soţul său, ea merge zi de zi la cimitir, împreună cu fiul ei, Dan, şi îngrijeşte cu sfinţenie cavoul unde îşi duce somnul de veci fotbalistul de legendă.

O viaţă frumoasă, cu multe tristeţi

De-a lungul vieţii, Nicolae Dobrin a trecut prin multe momente de cumpănă, culminând cu incidentul din 1970, când orgoliul selecţionerului Angelo Niculescu l-a lăsat în afara echipei naţionale în Mexic, la turneul final unde s-a ajuns, poate, mai ales graţie mijlocaşului din Trivale… A urmat dorinţa marelui Real Madrid de a-l aduce pe „Santiago Bernabeu“.

După ce a jucat împotriva spaniolilor în Cupa Campionilor, înscriind un gol, Santiago Bernabéu, faimosul preşedinte al madrilenilor, a fost atât de impresionat de calităţile lui Dobrin, încât ar fi fost dispus să ofere 2 milioane de dolari pentru a-l transfera, o sumă enormă pentru acele vremuri. Clubul spaniol s-a lovit de refuzul lui Nicolae Ceauşescu, dictatorul declarându-l un „bun naţional ce nu poate fi în străinat“. Până la urmă, Gicu a ajuns pe stadionul marelui Real, ca invitat la meciul de retragere al lui Gento, iar spaniolii i-au propus să rămână acolo. Speriat, românul a refuzat, temându-se că regimul comunist îi va tortura familia… S-a spus că acesta avea sa fie cel mai mare regret al lui Dobrin, după Mondialul din ’70! Apoi au urmat şi alte momente incredibile…

Putea să fi e mort din 1992

Decesul lui Nicolae Dobrin putea să survină mult mai rapid, din cauza unei neglijenţe, la începutul deceniului trecut, dar a fost salvat de Cornel Dinu. În 1992, piteşteanul a suferit un accident minor în timp ce juca tenis de picior, dar a ignorat rana, care s-a infectat. Aflat la un pas de septicemie, Gâscanul s-a dus la doctor, care i-a spus că nu are ce-i face şi că singura salvare poate veni numai de la Bucureşti. Aflând despre cele petrecute, Procurorul a intervenit de urgenţă şi, datorită relaţiilor sale, l-a internat pe Dobrin la Spitalul Militar. Cei mai buni medici au făcut echipă atunci şi au salvat piciorul şi viaţa argeşeanului, care a rămas doar cu o cicatrice. Nu a fost singurul gest de omenie al controversatului Cornel Dinu…

Ultima lui primăvară

Primăvara anului 2007 a adus agravarea problemelor de care suferea marele Dobrin. Suspect de cancer pulmonar, fostul fotbalist a traversat săptămâni de groază, în care a avut-o alături doar pe soţia sa – Gica. Problemele Gâscanului au apărut în cea de-a doua jumătate a lunii februarie şi au fost provocate de faptul că nu a ajuns la timp la doctor. Suspect de cancer la plămâni, Dobrin a fost internat de urgenţă la Spitalul Militar din Capitală, iar medicii au intrat în alertă. Pacientul nu se simţea bine, era slăbit fizic, dar şi deprimat, aflându-se la capătul puterilor. Degeaba l-au liniştit rudele şi prietenii, degeaba l-au asigurat doctorii că operaţia are şanse mari de reuşită. Fostul mare fotbalist a plans aproape continuu. Intervenţia chirurgicală la care a fost supus Dobrin a durat mai bine de cinci ore, doctorii mărturisind că rareori au avut atât de mult de muncă. Din păcate, după alte şase luni, medicii nu au mai putut decât să asiste la trecerea sa în nefiinţă!

„Dobrin a fost un mare om, un mare jucător şi mi-a fost idol. Am jucat de două ori împotriva lui şi, ce să spun, era un magician“ –  Ioan Andone

“M-am apucat de fotbal la Piteşti fiind vrăjit de Nicolae Dobrin, pe care l-am avut şi antrenor. Mi-am dorit mereu să joc bine şi să-l fac să fie mândru de mine. O să-l iubesc mereu“ – Adrian Mutu