România a pierdut a treia finală consecutivă a Campionatului European de tenis de masă. În acest an, câștigătoare au fost “nemțoaicele”, după ce la ultimele două ediții fetele noastre au fost învinse de jucătoarele “olandeze”.
În caz că vă întrebați de ce naționalitățile apar scrise între ghilimele, răspunsul e simplu: este ciudat și oarecum nefiresc să le numești nemțoaice pe Han Ying și Xiaona Shan sau olandeze pe Li Jiao și Li Jie. Toate cele patru sunt, fără doar și poate, jucătoare extrem de valoroase, însă nu suficient de bune pentru a prinde lotul Chinei. Astfel, ele au fost “adoptate” de Germania, respectiv Olanda, și au devenit între timp campioane europene. Ba, mai mult, aceste două țări nu sunt singurele care abuzează de această practică. Dintre finalistele ultimelor cinci ediții de European, România este singura care nu a avut în lot nicio chinezoaică.
Evident, este o metodă care dă roade la nivelul rezultatelor. Dar oare aceste medalii au altă valoare în afară de cea dată de strălucirea metalului? Oare un cetățean german, al cărui popor lupta acum mai bine de o jumătate de secol pentru purificare etnică, se identifică cu medalia de aur câștigată de Han Ying și Xiaona Shan? Oare olandezii s-au putut bucura pe deplin când Li Jiao a câștigat a câștigat aurul la simplu în 2011? Sau ar fi valorat mai mult pentru ei un argint sau chiar un bronz câștigat de Linda Creemers?
În meciurile din ultimele trei finale împotriva sportivelor născute în Germania sau Olanda, România conduce cu 2-0. Iulia Necula a învins-o pe Linda Creemers în 2010, iar Daniela Dodean a câștigat în acest an în fața lui Kristin Silbereisen. Ca o palidă consolare, putem considera fără să greșim că România este cea mai bună țară din Europa la tenis de masă. Din păcate, se pare că asta nu mai este de ajuns pentru a deveni campioană europeană.
FOTO: gsp.ro
Leave a Reply