Deși țările din emisfera sudică își împart supremația în rugbyul mondial, Anglia, țara-mamă a acestui sport, continuă să le ofere sportivilor ei unele din cele mai bune condiții din lume. Unul dintre aceștia este Eduard Peglau, un tânăr sportiv plecat din România în urmă cu patru ani și care are onoarea să îmbine studiul cu rugbyul chiar în Albion.
Eduard s-a născut pe 22 iulie 1991 în București, într-o familie care iubea sportul cu balonul oval. „Pasiunea pentru rugby mi-a fost lăsată moștenire de la bunicul meu, care a fost sportiv amator. El a iubit rugbyul pentru aspectul cultural pe care îl oferă și pentru spiritul de echipă. De asemenea, tatăl meu a fost cel care mi-a insuflat pasiunea pentru sport, lăsându-mă sa fiu polivalent”, spune Eduard.
Eduard și-a început junioratul la Olimpia București, în 2002, unde s-a antrenat și cu echipa mare. „Domnul antrenor Sandu Perpelea mă chema la antrenamente cu seniori. Astfel, pentru un copil, am fost pregătit să joc mai fizic și mai agresiv”, susține tânărul. Conform lui Eduard, tocmai aceste antrenamente au fost cele care l-au ajutat să facă pasul, în 2005, către CS Pantelimon, unde l-a avut antrenor pe Stelian Dumitru „Cioc”. „Aveam niște condiții groaznice, dar acest om a știut cum să facă o echipa și am avansat foarte mult din punct de vedere tehnic”, spune Eduard.
În 2007, tânărul rugbyst s-a legitimat la Metrorex, club unde a lucrat cu Niță Mihalache, antrenorul lui de la lotul național U17. „Metrorex a reprezentat apogeul meu ca junior. O echipă extraordinară, alături de care am devenit campion național”, declară Eduard.
În 2008, șansa i-a surâs tânărului sportiv. „Domnul Niță m-a întrebat dacă aș vrea să plec în Anglia, iar eu nu am ratat oportunitatea”. Astfel, la doar 17 ani, Eduard pleca în țara în care a fost inventat rugbyul, unde avea să urmeze cursurile colegiului Whitgift din Londra. „Ajuns acolo, am fost uimit de condiții și de felul în care am fost tratat. Eram primul internațional român din istoria acestui colegiu prestigios”, povestește Eduard. „În fiecare zi jucam rugby, mergeam la școală și apoi la sală. Pentru jucători, școala însemna un curs la care se ei se pricepeau. Pentru mine, a fost știința sportului”.
După ce a terminat liceul, Eduard a decis să rămână în Anglia și să orienteze către o carieră de rugbyst profesionist. Din păcate, lucrurile nu au decurs așa cum se aștepta el. „Am semnat cu Leeds. Din păcate, am avut un episod tragic, cu anumite documente de rezidență și am rămas la clubul unde eram împrumutat, Bradford and Bingley, un club semi-profesionist, la care sunt legitimați foști profesioniști și internaționali”. Chiar și așa, românul nu regretă pasul făcut: „A fost a doua mare oportunitate a vieții mele, pentru că mi-au fost oferite gratis facultatea și studiile și am jucat pentru un club absolut uimitor”.
La ora actuală, Eduard continuă să practice rugby și urmează cursurile facultății din Bradford, unde studiază știința exercițiilor fizice. În paralel, românul muncește ca instructor de fitness. „Acest loc de muncă mi-a fost oferit ca o ucenicie pentru facultate, după care a devenit plătit. Iubesc să lucrez în fitness și acum înțeleg sentimentul pe care îl aveau antrenorii mei când excelam în ce mă învățau”, susține Eduard.
Revenind la rugby, Eduard a încercat să facă o paralelă între sportul cu balonul oval practicat în Anglia și cel din România: „Este o diferență de joc și o diferență de mentalitate. Pentru ei, rugbyul este o religie! Sâmbăta este cea mai importantă zi a săptămânii, chiar si la nivel semi-profesionist”. Eduard a mai precizat că aspectul financiar contează și în Anglia, dar că și echipele mici pot beneficia de promovare . „Când nu mai ești in prima ligă, nu mai sunt aceeași bani, dar comunitatea se implică mult mai mult, fundațiile de sport și federațiile promovează echipa și sportul, lucru care încă nu exista în România”.
Vorbind despre echipa națională, Eduard spune că a reprezentat România doar la juniori, unde a purtat onorat frunza de stejar pe piept. De asemenea, românul a precizat că așteaptă și convocarea la seniori. De fapt, acest lucru și faptul că vine să își vadă familia și prietenii ar reprezenta singurele motive pentru care Eduard s-ar întoarce în România.
Momentan, tânărul în vârstă de 22 de ani privește în viitor. „Vreau să îmi termin facultatea. Voi încerca să am cât mai multe calificări posibile și mă voi gândi dacă să încerc din nou profesionismul sau dacă să mai fac o facultate de fizioterapie”. Țelul său pare a fi unul precis: „Locul în care sper să ajung să trăiesc este Noua Zeelandă, un loc absolut uimitor, de care m-am atașat când am străbătut această țară pentru trei săptămâni”.
Eduard Peglau ar trebui să fie privit ca un model de tinerii practicanți ai sportului. Românul a reușit să îmbine sportul cu educația, iar acum porțile către viitor sunt larg deschise, fie că va fi sportiv profesionist, fie preparator fizic. Echipa Sport Revolution îi urează succes lui Eduard în orice domeniu va activa!
FOTO: Eduard Peglau (arhiva personală)
*Material preluat din numărul 41 al revistei Sport Revolution.
Leave a Reply