Exemplul japonez

Ce am putea spune unui popor atât de greu încercat de către zei precum cel japonez…? Nimic. Educaţia, cultura milenară şi nu în ultimul rând SPIRITUL îi vor face învingători în faţa oricărei în­cer­cări. Mă gândeam cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă o asemenea nenorocire ar fi avut loc în ţara noastră… WOW!!… In­dolenţa, lipsa spiritului civic, slaba pre­gătire şi totalul dezinteres al autorităţilor ar fi produs mai multe victime de­cât însăşi calamitatea în sine. Plus că ne-ar fi trebuit cel puţin 50 de ani să ne revenim. Din nefericire, astfel de evenimente nefaste ne arată adevărata noastră faţă, identitate… şi de cele mai multe ori nu este una frumoasă. În timp ce noi dezbatem la nesfârşit  tot felul de probleme politice – în fapt aceleaşi mizerii de 20 de ani, cu aceiaşi „actori“…  în fapt nişte ticăloşi care ar trebui trataţi ca trădători de neam şi ţară – japonezii merg la MUNCĂ, îşi salvează semenii, dau do­vadă de spirit de sacrificiu, decenţă…  adică cam tot ce ne lipseşte nouă. Vi se pa­re că exprimarea mea este prea dură…? Nuuu, sunt chiar indulgent. Aţi putea întreba de ce un asemenea editorial într-o revistă de sport… În primul rând am pus mereu accent pe latura spirituală a sportivilor (a oamenilor în general), în special a practicanţilor de Arte Marţiale (latură indispensabilă în opinia mea). Am avut ocazia să vizitez Japonia şi am realizat că prin toate calităţile lor sunt la ani lumină faţă de noi… O ţară minunată, ce nu poate reprezenta un exemplu pentru noi. De ce? Ar fi ştacheta prea ridicată. Nu am înţelege nimic din atitudinea şi mentalitatea lor, din conceptul lor despre „muncă“ şi seriozitate. Avem calităţile noastre slavă Domnului, păcat de atitudinea şi abordarea noastră… delăsătoare şi uneori chiar nefastă pentru propria societate. Iar preţul faptelor noastre îl plătim înzecit…