Pe trei şi patru martie, la Sala Polivalentă din Bucureşti, s-a desfăşurat unul dintre Campionatele Naţionale de Kyokushin Karate. Spun unul, deoarece sunt vreo patru departamente şi federaţii de kyokushin, unele bugetate, altele ce se vor bugetate din partea ANST.
Am fost şi sunt un susţinător al artelor marţiale, dar nu pot susţine o utopie a multitudinii de departamente şi federaţii de acelaşi profil. Trecând peste acest aspect ce se regăseşte şi la alte stiluri de arte marţiale, nu înţelegem foarte bine nici denumirea acestei federaţii: FRAMC… Cum adică Federaţia Română de Arte Marţiale de Contact, denumirea desprinsă parcă dintr-un film cu proşti. De parcă în FRAM, Federaţia Română de Arte Marţiale nu ar exista stiluri de contact.
Ultima oară când am verificat, Wushu Santa era full contact. La fel şi Ashihara…Despre alte federaţii, ce să mai vorbim, doar dacă amintim de Kempo spunem tot!
Un lucru benefic este faptul că, pentru prima dată, s-au organizat în cadrul FRAMC multiple probe de luptă: Kyokushin, Kick Box, Thai Box. O idee bună la început, deoarece toată lumea trebuie să socializeze în cadrul unei federaţii şi să se cunoască. Dar dacă ne uităm la numărul total de participanţi şi numărul de meciuri de juniori şi seniori, tragem o concluzie: slăbuţ, domnilor, slăbuţ!!
În privinţa pepinierelor de kyokushin ce să mai vorbim. Romeo Beznea, care concurează de 15 ani, a ieşit campion la grei, iar Nicolae Stroian, despre care nu-mi face mare plăcere să scriu, şi-a adjudecat al nu ştiu câtelea titlu naţional. Două trei speranţe poate…
La Kick Box sperăm la un reviriment prin implicarea în federaţie, în cadrul departamentului de profil, a lui Ciprian Sora.
Aş vrea să spun mai multe despre această federaţie şi campionat, dar din nefericire, nu am ce, cel puţin nu de bine. Ca o concluzie ce ar trebui să spună foarte multe, să nu uităm că sportul Kick Box, sistem ce face parte din FRAMC încă de la început, a fost revigorat de un privat ce a dat naştere la Local Kombat, promoţie pe care mulţi s-au lăudat că o vor închide şi că ei sunt deţinătorii francizei K1. Vrăjeală multă, de ani de zile nu au fost capabili să facă nimic, iar asta este valabil pentru foarte multe departamente şi federaţii de profil.
Păcat de antrenorii şi sportivii ce simt artele marţiale într-un mod frumos şi constructiv pentru că şansele de a da de oameni de calitate la nivel de conducere sunt tot mai slabe. Şi apropo de dorinţa de promovare şi mediatizare, evident că nu am fost invitaţi la acest eveniment, dar ne ridicăm cu pretenţia de a fi salutaţi şi respectaţi. Respectul se câştigă, nu se pretinde. OSU!










Leave a Reply