Într-o seară de mai a anului 1986, fotbalul românesc era în vârful Europei. Pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan din Sevilla, Steaua Bucureşti câştiga Cupa Campionilor Europeni, învingând FC Barcelona în ultimul act. Fără îndoială, figura emblematică a acelei finale a fost Helmuth Duckadam, cel care a parat patru lovituri de la 11 m şi a adus bucurie în sufletul a milioane de români.
La o săptămână de la aniversarea de 25 de ani a acestei performanţe, „eroul de la Sevilla“ a acordat un interviu pentru Sport Revolution. În atmosfera plăcută de la Rock’N Pasta, Helmuth Duckadam ne-a povestit despre echipa magică din 1986, dar şi despre viaţa sa personală.
S.R.: Cum aţi început cariera în fotbal?
H.D.: La 16 ani am debutat la echipa de seniori a Semlacului. Mai apoi am plecat la Arad, unde am continuat activitatea fotbalistică la Şcoala Sportivă Gloria Arad. După aceea am fost selecţionat la UTA tineret, iar mai târziu la Constructorul Arad. În ’79 am fost promovat la prima echipă de la UTA, iar în ’83 am venit la Steaua.
S.R.: În 1983 aţi vrut să vă lăsaţi de fotbal? De ce?
H.D.: Am avut o semifinală de Cupă cu Corvinul Hunedoara la Braşov. După ce am apărat câteva mingi grele, m-am relaxat şi Mircea Rednic a dat gol. Ne-au egalat, iar în final ne-au bătut cu 2-1. După acea partidă eram foarte dezamăgit şi am vrut să mă las de fotbal. Norocul meu a fost că în cadrul staff-ului se afla marele Voinescu, care m-a încurajat şi mi-a spus că asta e viaţa unui portar.
S.R.: Cum se vede performanţa din 1986, după 25 de ani?
H.D.: A trecut foarte mult timp. Din păcate, prea puţini din cei care ar fi trebuit să se gândească să organizeze ceva mai spectaculos, au cam uitat. Dar asta e viaţa. Eu sunt convins că această performanţă nu poate fi egalată şi e trist că nu i se dă importanţa care ar trebui.
S.R.: Cum era atmosfera în echipă în acea perioadă?
H.D.: Noi am reuşit să alcătuim un lot de jucători în care, în primul rând, eram fotbalişti. Erau şi atunci grupuleţe, dar când intram în teren, eram o familie şi făceam totul ca echipa să câştige.
S.R.: Când aţi simţit că se poate câştiga Cupa?
H.D.: Noi am vrut să ajungem cât mai sus. Nu ne-am propus să câştigăm Cupa. Dar după victoria cu Anderlecht, am realizat că avem o echipă foarte valoroasă care poate să învingă pe oricine.
S.R.: Cum aţi trăit momentul penalty-urilor?
H.D.: Fiecare copil, când se apucă de un sport, visează să facă o anumită performanţă. Visul meu a fost dintotdeauna să ajungem la un joc care să se decidă la lovituri de la 11 m şi eu să fiu omul care hotărăşte soarta partidei. Când am ajuns la penalty-uri, am zis că a venit momentul meu. Eram convins că voi reuşi.
„Regret că nu am reuşit să mai joc măcar cinci ani“
S.R.: În ce fel vi s-a schimbat viaţa după acea performanţă?
H.D.: Nu s-a schimbat neapărat în foarte bine, deoarece după câteva luni am avut acel accident vascular. Doctorul mi-a zis că e prea riscant să mai joc. Am mai făcut-o pe semnătură la Vagonul Arad şi CPL Arad, dar foarte puţin. În rest, viaţa nu mi s-a schimbat neapărat în bine. Cei din Armată au considerat că trebuie să plec de acolo din moment ce nu mai pot să fiu util. Era foarte greu, ca în culmea gloriei, să fii nevoit să îţi cauţi un serviciu, să faci o meserie nouă.
S.R.: Ce regret aveţi în cariera de sportiv?
H.D.: Regret că nu am reuşit să mai joc măcar cinci ani. Am fost nevoit să abandonez sportul la 27 de ani. Cred că mai puteam să joc şi probabil că aveam şi eu şansa mea să joc în străinătate după ’90.
S.R.: Cum este o zi din viaţa lui Helmuth Duckadam?
H.D.: Eu am un program destul de lejer. Îl fac în funcţie de solicitările presei. De obicei ajung în jur de ora 10 la stadion. Am anumite interviuri de dat sau evenimente unde reprezint clubul. Nu am opt ore la serviciu pentru că activitatea mea nu are un program fix, dar toată viaţa mi‑am dorit să fac acest lucru şi îl fac cu multă plăcere.
S.R.: În final, cum vedeţi viitorul alături de Steaua?
H.D.: Anul acesta am avut un an destul de greu. Prin simplul motiv că, dacă eşti imaginea clubului şi n-ai rezultate, este foarte greu. Toată lumea îţi cere să explici anumite treburi. Sperăm ca în viitorul sezon, prin transferurile care vor fi făcute, să reuşim să construim o echipă puternică, cu care să ne batem la titlu, iar într-un an, doi să facem faţă şi în Europa.
Leave a Reply