În al doisprezecelea ceas…

Scandalul premierilor sportivilor români care au participat la Olimpiada de la Beijing continuă să ţină capul de afiş în această perioadă. Promisiunile făcute de premierul României potrivit cărora olimpicii îşi vor primi banii cuveniţi par fără niciun temei din moment ce a trecut mai bine de o lună şi jumătate de când a promis, dar nimic nu s-a realizat. Dacă ar fi să ne jucăm, am crede că Ponta joacă poker pe banii statului. Dar nu e vorba de niciun joc, e o treabă de oameni mari, foarte serioasă, în spatele căreia cei care ne-au adus glorie la un moment dat sunt ignoraţi, defăimaţi şi nerespectaţi. Dacă ar fi să fiu cârcotaş, aş spune că doar în România se poate aşa ceva…să nu-ţi recunoşti elitele şi să le mulţumeşti pentru ce au făcut pentru imaginea acestei ţări. „La plăcinte înainte, la război înapoi” mai spune un proverb românesc care ilustrează perfect ceea ce se întâmplă în peisajul sportului mioritic. Dacă pătrundem înţelesul acestui proverb, e limpede că imediat după obţinerea performanţei de către sportivi, toţi cei care ne conduc ard de nerăbdare să facă fotografii cu performerii, arogându-şi oarecum meritul obţinerii acelor rezultate notabile. Dar, când vine vorba de respectarea promisiunilor faţă de cei care au contribuit la îmbunătăţirea imaginii României, atunci începe războiul, fie mediatic, fie al declaraţiilor, doar e vorba de bani…
Nu contează cine va rezolva acest conflict, important este să să găsească o soluţie cât mai repede favorabilă sportivilor noştri. Carmen Tocală, Victor Ponta, ministrul de Interne, Mircea Duşa, oricare din aceştia ar avea posibilitatea de a soluţiona acest caz, dar se încurcă în birocraţia românească şi aruncă pisica în curtea celuilalt. Chiar era nevoie de tot scandalul acesta pentru a vă sesiza vizavi de această problemă? Acum este prea târziu, de aceea vă cerem, în al doisprezecelea ceas, să găsiţi resursele necesare pentru a-i premia pe cei care au obţinut performanţă la Jocurile Olimpice de la Beijing. Vivat România!