La 30 km nord de Bucureşti, în Izvorani, se întinde pe o suprafaţă de patru hectare una dintre cele mai moderne baze sportive din Europa. Inaugurată în martie anul trecut, baza numită „Sydney 2000“ îşi merită pe deplin denumirea: „bijuteria de la Izvorani“; un teren sintetic de fotbal, o pistă destinată atletismului, un bazin acoperit de înot şi polo, o sală de gimnastică şi una de jocuri, numeroase arene de tenis în aer liber şi indoor, un hotel, câteva săli de conferinţă, sunt dotările pe care aceasta bază le pune la dispoziţia sportivilor noştri. Tot aici se antrenează şi lotul naţional de polo, al cărei antrenor secund, Ladislau Balanov, ne-a acordat un scurt interviu despre ce înseamnă această bază sportivă pentru poloul românesc, despre situaţia actuală a acestui sport, dar şi despre importanţa deosebită care trebuie acordată în zilele noastre, nu doar performanţei, ci sportului de masă în primul rând. Deşi apreciază utilitatea şi mai ales calitatea acestui bazin olimpic, nu trebuie să uităm, spune Ladislau Balanov, că în România anului 2010 există doar trei bazine de polo… Adică, faptul că o floare nu face primăvară…
S.R.: Domnule antrenor, câte baze sportive de polo există în momentul de faţă în România? Cum stăm la capitolul acesta?
L.B.: În România există doar trei bazine de pregătire pentru polo: bazinul Floreasca din Bucureşti, pe care vă rog să îl raportaţi la populaţia Bucureştiului de trei milioane de locuitori, bazinul de la Oradea şi acesta de la baza sportivă din Izvorani, unde ne antrenăm acum şi unde pot să spun că avem condiţii ideale de pregătire. Este într-adevăr un bazin de talie europeană. COSR şi-a făcut bine treaba aici. În ciuda faptului că avem doar trei bazine, am reuşit să obţinem, în 2009, locul 7 în lume. Ar trebui totuşi să se construiască mai multe bazine. În fiecare sector al Bucureştiului ar trebui să existe un bazin ca la Izvorani. Este inadmisibil să existe un bazin la trei milioane de locuitori, repet. Copiii ar veni şi ei la polo în număr mult mai mare, sunt sigur de asta, dacă ar avea unde să meargă. Şi noi am ieşi câştigaţi dacă s-ar construi mai multe bazine, pentru că am avea de unde să ne selectăm copiii.
S.R.: Că veni vorba de copii şi de sportul de masă, cum şi cât credeţi că ar trebui să se implice statul în proiectul „Sportul pentru toţi“, deziderat de la care a pornit şi revista Sport Revolution?
L.B.: Într-adevăr, pentru întreaga societate este bine ca statul să se gândească nu doar la performanţă, ci şi la sănătatea copiilor noştri, deci la sportul de masă, în primul rând. Aici cred că lucrurile stau mult mai prost şi ar trebui lucrat mai mult.
S.R.: Credeţi că ar trebui să existe un Minister al Sportului de sine stătător?
L.B.: Sportului trebuie să îi fie cât mai bine. Ăsta e cel mai important lucru, iar dacă asta înseamnă să fim combinaţi cu alte domenii sau să fim de sine stătători, nu contează, atâta timp cât sportului îi este bine.
S.R.: Un alt subiect extrem de dezbătut în momentul de faţă, în sport, este descentralizarea. Ce părere aveţi despre acest lucru?
L.B.: Nu vă pot spune foarte multe despre acest subiect, dar pot să afirm un singur lucru: România a reuşit să-şi creeze o imagine în primul rând prin sport. Dacă cei de la conducere consideră că nu mai trebuie să investească bani în sport, atunci ar trebui să-şi asume şi consecinţele. Sportul are nevoie de finanţare de la stat, mai ales loturile naţionale.
S.R.: Domnule antrenor, ce competiţii vă aşteaptă în 2010?
L.B.: Urmează două jocuri în Liga Mondială, intenţionăm să ne calificăm în Turneul final, tot anul acesta avem calificările la Europene, Cupa Mondială de la Oradea în iulie… Ca o dorinţă pentru anul acesta, vrem să fim la fel de buni la Campionatul European ca la cel Mondial.
Leave a Reply