Anul 2012! Sfârşitul! Apocalipsa! Armaghedon!… pentru o anumită parte a clasei politice chiar poate fi sfârşitul. Cu toate că toţi cei ce s-au perindat prin scaunele puterii ar trebui să plătească pentru anii de umilinţe, furturi, trădări la care au supus această ţară. Nu am făcut niciodată un secret din faptul că nu am fost şi nu sunt un fan al actualei guvernări, dar mă gândesc cu groază la variantele care se arată la orizont. Suntem în această situaţie critică ca sumă totală a tuturor guvernărilor. Poziţia noastră a fost una demnă şi contondentă faţă de neregulile şi lipsurile din sport, fără să avem în spate cine ştie ce trust, mogul sau interese apărate de alte grupuri. Dar asta e o altă discuţie.
Sportul, adică federaţiile sportive, olimpice şi neolimpice au primit bugetul pentru anul în curs.
Nimeni nu a primit atât cât a cerut, cu toate că unii nu prea ştiu ce să facă nici cu banii primiţi, ştiind din capul locului că nu vor primi niciodată sumele cerute. O parte sunt nemulţumiţi, mai ales că nu au fost consultaţi la împărţirea banilor şi doreau anumite explicaţii. Alţii tac mâlc, mulţumiţi că totuşi au primit ceva pentru care nu au făcut, nu fac şi nici nu vor face ceva. Cei din ultima categorie se vor descurca cu ceea ce au şi vor încerca să scoată maximul de performanţă cu banii primiţi. Nu “prea” înţelegem bugetele alocate sporturilor olimpice… cam insuficiente pentru un an olimpic. Acum să ne prefacem că nu pricepem anumite tensiuni şi jocuri de culise din cadrul sportului românesc nu putem. Interesele financiare şi politice nu ocolesc sportul, fie el olimpic sau nu. Nu există nici o coeziune între federaţii, cei ce le conduc urându-se reciproc în cel mai pur stil românesc. Maxima “capra vecinului” a devenit deja un laitmotiv, şi fiecare crede că este stăpân pe “tarlaua” creatoarei de origine, adică mă-sa! ! Să vă mai spunem de planuri de dezvoltare, management, surse alternative de venit, departament de vânzări, imagine, comunicare etc… 80% sunt total depăşiţi de situaţie din toate punctele de vedere, iar cifra este generoasă. Să vedeţi ce se mai întâmplă pe la C.S.S.-uri şi C.S.M.-uri, cum se dezvoltă ramurile sportive, cum se investeşte, cum comunică, cum îşi respectă angajamentele, ce importanţă dau mediatizării etc… cu mici excepţii – pe care le-am promovat şi susţinut – totul este o mare “lasă-mă să te las! E bine aşa, nu ne deranjaţi, ne facem că muncim!”. Când vine însă vorba de plângeri şi victimizare, sunt campioni mondiali! În aceşti peste 20 de ani de mizerie şi iad prin care am trecut, presa sportivă s-a axat în mare parte pe fenomenul fotbalistic, lăsând celelalte sporturi pe mâna celor ce “au avut grijă” într-un mod foarte original de tot: infrastructură, alocarea bugetelor, competiţii, dezvoltare etc. Rezultatele?!?!… Se văd din păcate. Va fi un an interesant. Iar noi suntem aici, “alive and kicking”.
Leave a Reply