Insula Margareta

După un drum ce trebuia să fie de 13 ore, dar datorită Sfântului CFR, a durat cu 3 ore mai mult, am păşit pentru a cincia oară în Budapesta. De data asta am făcut această excursie pentru a urmări de la faţa locului, în calitate de spectator Campionatele Europene de Nataţie.

Deşi ajuns cu o zi întârziere, mi-am lăsat grăbit bagajul şi m-am îndreptat către Bazinele de pe celebra insulă Margareta, nerăbdător să văd atmosfera şi să simt cum clocoteşte apa. Norocos cum sunt în unele situaţii, am observat că locul de cazare (acasă la nişte foarte buni prieteni de familie ce locuiesc în Buda, partea cea veche a Budapestei) este la doar 10 minute de mers pe jos până la Insula Margareta.

Am luat-o bătrâneşte pe jos către insulă, plecând cu vreo trei ore înainte de începerea finalelor celei de a doua zi de competiţie, cu gândul să fac o scurtă cercetare a întregii insule. Cum am ieşit din apartament am observat  un prim lucru: curăţenia desăvârşită de care se bucură budapestanii. Nu am văzut chiştoace pe jos, hârtii, celebrele coşuri de gunoi pline cu alte pungi lângă ele ş.a.m.d. Urcând uşor pe podul Arpad (în maghaira “Arpad Hid”, sau Podul Prinţului Arpad, este cel mai lung pod din Ungaria având peste 2km şi fiind proiectat în 1930 şi finalizat în anul 1950, acesta fiind dedicat Marelui Prinţ al Maghiarilot Arpad). Am  remarcat şi un lucru ce m-a făcut să mă simt puţin mai bine: Bucureştiul meu natal stă mult mai bine în privinţa calităţii mijloacelor de transport în comun, budapestanii călătorind în continuare cu celebrele “Ikarus model 1995” şi cu anticele tramvaie ungureşti vechi de peste 30 ani, toate fără aer condiţionat (există şi mici excepţii anume noua generaţie de tramvaie ce circulă pe Podul Margareta şi excelentul sistem de tren intra-orăşenesc de pe malul Dunării.

Trec podul la jumătatea lui şi fac dreapta spre a intra pe Insula Margareta. Mă întreb de unde numele ăsta, o fi insula plină de margarete? Mă hotărăsc să cercetez acest lucru, iar cu prima ocazie mă încumet să întreb de unde fac rost de un ghid cu un istoric al insulei. Stupoare, găsesc din prima, o vânzătoare deşi nu prea tânără care îmi spune într-o engleza perfectă că mă costă un ghid în jur de 2000 de forinţi (adică aproximativ opt euro, un euro fiind cam 270-280 de forinţi). Îmi cumpăr o cărticică şi aflu că Insula aceasta are o lungime de 2,5 km şi o lăţime de 500 de metri, fiind situată în mijlocul Dunării. Este delimitată la sud de Podul Margareta şi la Nord de Podul Arpad. Numele ei iniţial a fost Insula Iepurilor (în perioada Evului Mediu), ulterior aceasta primind numele actual, inspirat fiind de Sfânta Margareta (1242-1270), fiica regelui Bela IV al Ungariei, sfântă ce a trăit într-una dintre mănăstirile aflate atunci pe insulă.

În continuare, o iau uşor într-un tur de recunoaştere al insulei, trec dintr-un parc în altul, şi întâlnesc câteva situri istorice, rămăşiţe fie ale mănăstirilor aflate la un moment dat pe insulă, fie clădiri bine conservate ce au avut la un moment dat o utilitate publică.

Ajung în ultimă instanţă şi în faţa complexului acvatic de agrement Palatinus Strand, cel mai mare complex de acest fel din Budapesta şi al treilea din Ungaria. Complexul este alcătuit din trei piscine, baruri şi un tobogan de apă. Imediat după acest complex, se află şi Bazinul Olimpic Alfred Hajos, locul de desfăşurare al Campionatelor Europene. Bazinul este denumit astfel în memoria primului campion olimpic la înot din era modernă, ungurul Alfred Hajos.

Nici nu bag de seamă şi a venit deja timpul de începere a reuniunii de după amiază, mă gandesc să simt pulsul publicului iubitor de înot, îndreptându-mă către aria de acces a acestuia în complex. Observ că biletele de intrare la competiţiile de înot costă intre opt şi 13 euro, în funcţie de zona de tribună în care doreşti să urmaăesti competiţia, iar imediat după intrarea în incinta complexului există mai multe magazine de echipament sportiv cu însemnele competiţiei. Intrat în complex, chiar înainte de începerea încălzirii concurenţilor, văd  tribunule pline, nu mai puţin de 5000-6000 de oameni fiind prezenţi în tribună pentru a-şi încuraja sportivii  preferaţi, fie ei maghiari, norvegieni sau francezi.

Începe încălzirea, apar deja câteva diferenţe mari de abordare a concursului, dacă echipele nordice la care se adaugă şi Olanda, sunt extreme de degajate, relaţia sportivilor cu antrenorii (care majoritatea sunt foarte tineri) este foarte apropriată, se spun glume şi se râde etc. M-a frapat totodată la aceste echipe faptul că efectuau o încălzire pe uscat extrem de temeinică, bazată foarte mult pe exerciţii fizice ce dezvoltă motricitatea şi buna coordonare între braţe şi picioare. De altfel îl pot remarca aici pe campionul European la 100m bras Alexander Dale Oen, care şi-a efectuat încălzirea pe uscat chiar aici.

Alte echipe demne de remarcat au fost cele ale Italiei, Franţei, Germaniei şi Rusiei, care după mine reprezintă în continuare forţa în înotul European. Echipa  Ungariei, deşi plină de vedete cum ar fi Daniel Gyurta (favorit în proba de 200m bras), Laszlo Cech (recordman European la 200m şi 400m Mixt sau Veraszto Evelyn) mi s-a părut a fi în reconstrucţie având foarte mulţi tineri în componenţă. Aş mai remarca încă doua echipe, cea a Ucrainei şi cea a Belarusului, care mi s-au părut foarte disciplinate şi pline de sportivi talentaţi.

Începe concursul, publicul este pentru prima oară ridicat în picioare de finala la 50m future, susţineri frenetice din partea publicului, care îl încuraja în majoritate pe ibericul Rafael Perez Munoz, deţinătorul recordului mondial al probei, cel care de altfel avea să şi câştige proba (învingându-l pe preferatul meu Frederique Bousquet din Franţa). Trecem de prima finală, iar urmează semifinalele probei de 100m liber, pe culoarul cinci Evelyn Veraszto, publicul realmente ia foc la auzul numelui ei, lângă mine un cuplu de maghiari care strigă din toate puterile, în faţa mea echipa de junior a Norvegiei cu antrenorii lor, îşi susţin cu frenezie favortia calificată a 15-a în semifinale. Trecem şi de această probă, urmează proba de 100m spate, favoriţi, doi francezi Camile Lacourt Jeremy Stravius, culoarele patru şi cinci. Outsider britanicul Liam Tancock, medaliat olimpic. Începe cursa după primele tracţiuni, îmi dau seama de valoarea incontestabilă a acestui francez, Camile Lacourt, de care nici nu auzisem până atunci. Se distinge printr-o tehnică deosebită, caracterizată printr-o tracţiune de braţe extrem de eficientă, proba ia sfârşit, câştigătorul fiind fără probleme cu un timp de 52.11,  ce reprezintă un nou record European francezul Camille Lacourt, clasaţi pe podium mai fiind compatriotul sau Jeremy Stravius şi britanicul Liam Tancock.

Urmează momentul culminant al zilei pentru întreaga audienţă, proba de 100m bras, al treilea favorit al probei maghiarul Daniel Gyurta, favorit cert, recordmanul European al probei şi medaliat cu argint la Olimpiada de la Beijing Alexander Dale Oen. În public încep încurajările, 4000 de suflete răcnesc din toţi rărunchii când aud numele lui Daniel Gyurta, dar micuţa galerie norvegiană face faţă cu success. Se dă startul, proba este echilibrată pe prima lungime de bazin, favoriţii pleacă cap la cap, dar după întoarcere începe să se facă diferenţa, valoarea mai mare a norvegianului ajutându-l să se impună cu un timp de 59.20, ce reprezintă un nou record al Campionatelor. Medaliaţi au mai fost Hugues Dubosq şi Fabrizio Schiavolli.

Ziua se încheie cu proba de 200m spate feminin. Nu îmi pot ascunde nostalgia acum 10 ani, se evidenţia pentru prima dată la nivel înalt Diana Mocanu, care cucerea medalia de argint la această probă, performanţă ce urma să prevestească marea performanţă de la Olimpiada de la Sydney. Proba este fără istoric, cele două englezoaice Elysbeth Simmonds şi Gemma Spoforth impunându-se fără emoţii în faţa ibericei Marce Duane Da Rocha.

Punând punct primei mele zile pe Insula Margareta, pot spune fără să greşesc că am rămas impresionat de cât de mult este iubit sportul în Ungaria, de cât de multă lume face sport şi de cât de entuziaşti pot fi maghiarii când vine vorba de susţinerea ţării lor. Mâine urmează o nouă zi plină cu nu mai puţin de cinci finale ce se anunţă foarte disputate.