Mai schimbăm puţin registrul în acest număr al revistei „SPORT REVOLUTION“ şi vorbim despre un izvor de energie, despre un copil ambiţios, despre o viitoare campioană. Vorbim despre un pui de om la o vârstă fragedă, dar matură. Prenumele ei îmi evocă permanent un moment important în emanciparea culturii noastre generale: vizita la Fatima, în Portugalia, un loc de o reală purificare spirituală şi greu de uitat.
Legenda spune că, acolo, în localitatea lusitană, aflată la mai puţin de 100 de km de Lisabona, într-un moment de graţie, celor doi copii care păzeau caprele la marginea aşezării, li s-a arătat Maica Domnului. Revelaţia a reverberat peste timp. Povestea este lungă şi frumoasă, mai frumoasă pentru că este pusă în slujba unui adevăr care nu trebuie neapărat să aparţină nici realităţii, nici istoriei, ci stării de bine de care sufletul are astăzi atâta nevoie.
De fapt, poate că nu există o legătură directă între mitul lusitan şi această fetiţă de nici nouă ani despre care vrem să mărturisim cititorilor câteva gânduri acum, după ce ne-a impresionat pe toţi cei care am urmărit-o câştigând turneul de tenis de la Olimpia. În viaţa de toate zilele nu poţi trece pe lângă Fatima fără să o constaţi. Are ceva de care se lipesc privirile. E frumoasă? La vârsta ei, toţi copiii sunt frumoşi! Poate, exotică. Ce are Fatima deosebit? Un fel de armonie între prezent şi… prezent, ca şi când, din fetiţa aceasta slăbuţă, firavă ca un lăstar, izvorăşte o cascadă de energie, un fel „aceasta sunt eu, dar sunt… alta!“.
Doamna Rodica, antrenoarea, îmi spune că a avut pentru prima oară în carieră, două sentimente atât de acute, sentimente ce s-au succedat foarte rapid: la cinci ani, când Fatima a călcat pe zgura de la Livone Tenis Club – Ilie Năstase, primul impuls a fost acela de a o sfătui pe făptura delicată care i se prezenta să mai crească puţin. Când Fatima a rostit primele cuvinte, experimentata antrenoare a avut revelaţia unei certe personalităţi, un copil care în câteva propoziţii demonstrase că ştie ce vrea şi că este nu numai capabilă, dar şi hotărâtă să joace tenis. Cei doi ani şi jumătate cât au lucrat împreună au însemnat acel început de drum (Doamne, cât e de lung şi complicat!), căruia şi optimiştii, şi realiştii îi zic „performanţă“.
Conformându-se politicii Clubului, Fatima a trecut cu un bagaj tehnic şi volitiv cert la o grupă de avansaţi, coordonată de Costel Curcă, beneficiind de asemenea şi de aportul tânărului antrenor Florin Ion. Astfel, acumulărilor tehnice li s-au adăugat obiective din zona mentalului, modelate spre împlinire de persuasiunea lui „don’ Costel“.
Fatima Keita este dependentă de tenis, într-o formă atipică
Sigur că plânge când pierde, dar se consumă şi după ce câştigă când recunoaşte că a jucat prost. Plânge pentru că este copil şi, în general, eşecul şi victoriile au alte dimensiuni la copii. La Fatima, eşecurile, ca şi unele victorii chinuite (nu din cauza adversarei), declanşează reacţii majore, surprinzătoare şi, de ce nu, neaşteptate pretenţii la ea însăşi, de aici ajungându-se la ambiţii de adult. Locul al treilea într-un concurs nu o mulţumeşte, de aceea a treia treaptă a podiumului este trecută la „şi altele“, părându-i-se nesemnificative. Când victoria o afectează, Fatima demonstrează şansa la un viitor în tenis. Are puterea de a se detaşa de sine, disponibilitatea de a-şi constata prestaţia din teren, spre a se evalua corect, ieşind din lumina amăgitoare a proaspetei victorii.
FATIMA KEITA
Data naşterii: 13.07.2003
PALMARES:
LOCUL I – CUPA OLIMPIA – Memorial Prof. Dimofte Octavian
LOCUL I – CUPA DE IARNĂ LIVONE
LOCUL II – CUPA OLIMPIA – Prof. Dimofte Octavian, Ediţia de primavară
LOCUL II – CUPA DE TOAMNĂ TACHE CARALULIS
LOCUL II – TROFEUL SPORTUL STUDENŢESC
MAI MULTE LOCURI III
Leave a Reply