Luna aceasta, domnul Liviu Ursuleanu oferă cititorilor SPORT REVOLUTION primele dezvăluiri privind înfiinţarea Ligii Române de Tenis de pe poziţia preşedintelui executiv, marcat de dorinţa ca aceasta să-şi demonstreze eficienţa în dezvoltarea tenisului românesc.
S.R.: Am înţeles că oameni importanţi din tenisul românesc au format Liga Română de Tenis. Este un produs îndelung deliberat?
L.U.: Într-o privinţă, da. În fond, nu. Liga Română de Tenis (LRT) este un produs natural, o entitate sportivă pe care realitatea, aşa cum este ea, neinterpretată subiectiv, ne-a facilitat-o, ba chiar ne-a impus-o. Cu un preşedinte ca domnul Ilie Năstase putem avea certitudinea că LRT se află pe drumul cel mai bun.
S.R.: Dar de tenis nu se ocupă Federaţia Română de Tenis?
L.U.: Ba da, în măsura în care o instituţie ca Federaţia are posibilitatea să rezolve problematica acestui sport. Cât şi cum poate! Statutul Ligii demonstrează că aria aspectelor din viaţa tenisistică românească este, indiscutabil, mult mai mare decât aria de preocupări ale Federaţiei.
S.R.: Mă gândeam că, la o primă privire, va fi un paralelism…
L.U.: Total greşit! Liga vine în sprijinul Federaţiei şi ambele sunt în slujba tenisului. Liga preia „golurile“, obiectivele, cantonându-se în zonele deficitare ale practicării tenisului, adică marea masă a studenţilor, liceenii şi unele categorii de copii. Tenisul este şi el un joc de competiţie. În „zonele“ acestea lipseşte un sistem coerent de practicare a tenisului şi de competiţie. Vedeţi, competiţia e întotdeauna motivantă pentru tineri. Aceştia vor răspunde „prezent“ ofertei Ligii, încadrându-se în ambianţa favorabilă pe care o construieşte Liga şi beneficiind de ea.
S.R.: Cine e vinovat pentru situaţia menţionată?
L.U.: Nu e nimeni vinovat! Fenomenul tenis este foarte complex. A-l trata cu „atât se poate face“ e o viziune limitată însă, dar şi un fel de ieşire din cauză, iar în final, un obstacol pentru dezvoltarea sportului. Soluţia LRT este reconsiderarea relaţiei cu cluburile pentru că acolo fierbe pasiunea pentru tenis. Cluburile dau sens acestui sport cu eforturi, uneori cu sacrificii de tot felul, cu aşteptări zadarnice de a fi sprijinite pentru optimizarea condiţiilor de antrenament. „Putere pentru cluburi“ era sloganul care s-a vehiculat în lumea tenisului românesc în urmă cu doi, trei ani, dar care, din păcate, a fost ignorat în concepţia managerială a trecutului apropiat.
S.R.: Liga va acţiona în direcţia pe care o sugeraţi?
L.U.: Evident! În acest sens a fost elaborat un program amplu, judicios gândit, perfectibil. Împreună cu domnii Ilie Năstase, Ion Ţiriac şi cu toţi sponsorii care sunt alături de noi, acest program are toate şansele de reuşită.
S.R.: Au existat şi reacţii adverse?
L.U.: Dreptul la asociere este una din libertăţile prevăzute de Constituţie! Nu văd pe cine deranjează Constituţia de bună credinţă. Asociindu-se, cluburile nu-şi abandonează nici statutul, nici obligaţiile asumate deja, de orice fel. Ele respectă legea. Represalii? …(zâmbeşte) De altfel, aceeaşi întrebare despre reacţii adverse mi-a adresat-o un mare nume al tenisului.
S.R.: Cu teamă?
L.U.: Nu, din contră, era oarecum amuzat. I-am răspuns că nu ne-ar interesa reacţia aberantă a unuia sau a altuia dintre cei care se învârt în lumea tenisului. Nu cred că se va ivi un nor pe cerul intereselor comune ale slujitorilor tenisului!
S.R.: V-aţi aprins!
L.U.: Sunt atâtea probleme reale de rezolvat în tenisul nostru încât n-ar mai trebui să fie loc şi pentru mofturi şi fiţe. Unele probleme vor fi rezolvate de Ligă, iar pe celelalte le vom rezolva în colaborare cu toţi cei implicaţi sincer în fenomenul tenis, prin funcţii şi disponibilităţi.
S.R.: În final aş vrea să-mi spuneţi cum se acomodează calitatea de Preşedinte Executiv al Ligii cu cea de conducător al clubului Livone? Care va fi de acum înainte „pe locul secund“?
L.U.: Nu se ierarhizează, ci se armonizează! Experienţa pozitivă de la club, a mea şi a celor din Consiliul Director, e o perfectă platformă strategică pentru managementul colectiv al Ligii. Văd Liga Română de Tenis ca pe o familie, membrii căreia duc gospodăria spre bine. Scopul principal al Ligii este, din start, nu constituirea unei sume de cluburi, ci o coeziune conştientă. „Victorioşi împreună“ nu este o concluzie, ci o decizie.
S.R.: Managerială?
L.U.: Constat că m-aţi înţeles pe deplin!
ILIE NĂSTASE, Preşedinte al LIGII ROMÂNE DE TENIS: „La începutul fiecărui drum priveşti, măcar mental, în lungul traseului pe care vrei să-l parcurgi şi cauţi soluţii pentru a-l realiza. Aflată la start, Asociaţia LIGA ROMÂNĂ DE TENIS răspunde realităţilor de astăzi ale acestui sport în România. Categoric, constituirea asociaţiei este premisa rezolvării unor aspecte importante din viaţa câtorva categorii de tineri iubitori ai tenisului care nu au la dispoziţie un sistem competiţional coerent. Alţi jucători de 18 ani părăsesc tenisul când ar putea fi utili sportului alb. LIGA şi-a formulat soluţii în această problemă. De altfel, obiectivele LIGII sunt formulate realist, iar dorinţa de a le îndeplini este generală.
Relaţiile dintre competiţiile deschise copiilor şi sponsorii acestora au fost acum concepute în aşa fel încât să profite sportul. Într-o formulă mai amplă decât este ea acum, şansele tenisului nostru sunt certe. Numirea mea ca preşedinte este, în mare parte, reflexul memoriei afective a membrilor fondatori, supuşi şi ei tentaţiei de a transforma realităţile în legende.
În acelaşi timp, ştim că la naşterea unei structuri noi se cer oameni capabili să o crească, să facă din obiectivele propuse victorii, spre folosul tenisului nostru.
Aşa privind lucrurile, vă mărturisesc, nici nu ştiu cum să traduc impactul situaţiei în care mă aflu: să fiu onorat şi fericit de funcţia propusă sau să fiu îngrijorat de responsabilitatea pe care o implică entitatea nou creată?
Doresc ca aceasta să fie un dinamizator al sportului care mi-a dat nume. Astăzi trăiesc acut ambele stări.“
Leave a Reply