Lupta împotriva celui de-al 16-lea jucător!

Marin Moţ aruncă bomba în rugby-ul românesc. Vizitat de SPORT REVOLUTION, tehnicianul Stelei pune punctual pe “i” şi critică dur maniera de arbitraj, contestând valoarea unora dintre fluieraşi.

Arbitrii “nărăvaşi”!

Arbitrii români nu sunt arătaţi cu degetul numai în fotbal ci şi în alte sporturi. Dacă în LIGA 1 fluieraşii sunt chemaţi în justiţie pentru motivul că au călcat strâmb, în rugby lucrurile sunt un pic mai „blânde”. Totuşi, bănuieli asupra corectitudinii arbitrilor au fost întodeauna, fără să se ia insă nicio măsură clară… doar vorbe! Rugby-ul este un sport extrem de dur, dar în acelaşi timp frumos şi nobil. Este practic printre puţinele sporturi unde performanţa se obţine cel mai greu, cu spirit de sacrificiu (adevărate lupte pe terenul de joc) şi este dureros şi frustrant ca atunci când ajungi ca jucător în vârful piramidei pe puterile şi forţele proprii să te vezi „furat” de oameni care-şi bat joc de munca ta, care nu au trăit „în braţe” cu performanţa şi nu ştiu ce înseamnă ca într-o clipă totul să se năruie… să o iei iar de la capăt! Există persoane totuşi care încearca să schimbe ceva. De aceea am ales să stăm de vorbă cu o cineva care cunoaşte şi este implicată direct în „fenomen”, dornică ca prin tot ceea ce trasmite, să „curenteze” puţin  Federaţia, ca apoi lucrurile să se analizeze şi să se ia toate măsurile de rigoare. Rugby-ul trebuie să redevină un sport „curat” şi spectaculos.     

 Aşteptaţi cu pliculeţe!

– A ajuns arbitrajul “motiv” de discuţie, scandal şi în rugby?

Eu nu am nimic cu arbitrii, dar ei nu au trăit iadul  performanţei şi nu ştiu ce înseamnă să ţi se ia totul, după un an plin de muncă şi de trudă. Arbitrul nu trebuie să fie personajul principal în joc, ci insesizabil, pentru că eroii adevăraţi sunt cei care îşi dau viaţa pe teren, jucătorii. Îţi dai seama cum se simt jucătorii, majoritatea internaţionali, atunci când pregătesc o anumită fază de joc cu antrenorul şi vine arbitrul şi fluieră împotriva lor, iar la acelaşi gen de fază, tot ei îi scutesc de penalizare pe adversari. Nu am nimic cu arbitrii, dar toată lumea e incitata de reacţia mea. Sunt singurul din Biroul Federal care a cerut să dublăm, să triplăm baremurile de arbitraj, astfel încât, cinstea şi corectitudinea să nu mai fie puse la îndoaială. Arbitrii sunt de două feluri: cei care nu ştiu regulamentul şi fracţionează partida în detrimentul spectacolului şi  arbitrii care cunosc regulamentul dar sunt necinstiţi. Lumea îmi cere dovezi, eu nu vreau să intru în amănunte.  Ce să spun? Că aceştia sunt aşteptaţi cu pliculeţe şi invitaţi la masă pentru a ajuta o echipă sau alta? E adevărat, nu am dovezi în sensul asta… dar sunt lucruri ştiute şi clare despre ceea ce se întâmplă.

Viciere de rezultat! – “S-au plictisit de noi” 

– Despre felul cum a fost condusă finala campionatului naţional în compania echipei Baia Mare, ce-mi puteţi spune?

La scorul de 16-15 pentru noi, Baia Mare a primit penalitate la ultima fază de joc şi a câştigat cu 18-16. Viciere de rezultat! De când sunt eu la echipă, am jucat atâtea finale, finala la rugby în 7, finala de cupă, finală de campionat. Probabil că s-au plictisit de noi şi vor să mai schimbe ceva, este un plan premeditat. Probabil că titlul a stat prea mulţi ani în capitală.

– Aţi declarat înaintea partidei cu Farul din finala Cupei, că îl contestaţi pe arbitrul partidei, Horaţiu Bărgăunaş?

Da, că face parte din pepiniera lui Dinamo… Una peste alta pot spune că 60 % din timpul jocului, a fost un arbitraj bun. În ultimele 20 de minute însă, s-a văzut dorinţa de a se băga puţin în seamă şi de a face scorul mai strâns. Acest lucru i-a reuşit. Dar oricum, a fost un arbitraj peste media campionatului!

M-am simţit jignit şi marginalizat

– Motivul pentru care v-aţi dat demisia din funcţia de membru al Biroului Federal?

Am ales să-mi dau demisia pentru că mi-am simţit marginalizat ca technician al lotului naţional. Continuăm să facem aceleaşi greşeli (să aducem antrenori străini). Nu am făcut nimic cu ei la conducere, dar noi tot continuăm să-i aducem. Pierdem baza piramidei la selecţie.

Şicane cu domnu’ preşedinte…

Alt motiv pentru care am demisionat, este faptul m-am simţit jignit de domnul preşedinte al federaţiei (n.r. – Alin Petrache) când mi-a spus că nu s-a simţit mândru că este român după înfrângerea suferită acasă în faţa Portugaliei. A fost 21-22, cu victorie în ultima secundă. Eu nu pot să afirm decât acest lucru…Spre deosebire de dumnealui, eu m-am simţit român în multe rânduri, m-am simţit român când am bătut Toulon-ul, m-am simţit român când am bătut Montaban-ul, când am luptat de la egal la egal cu englezii de la Bristol sau cu cei de la Worcester Warriors.

Unii s-au bucurat că a demisionat

– Cum au privit cei din federaţie demisia dumneavoastră? 

Cum să privească? Cu mare indiferenţă… au încercat să o facă insesizabilă, unii chiar s-au bucurat. Demisia mea a fost de fapt un semnal de alarmă ca lucrurile să funcţioneze mai bine şi m-aş bucura ca arbitrii să colaboreze cât mai mult cu antrenorii, pentru că doar aşa, cu multă comunicare putem face ceva măreţ, altfel, riscăm să coborâm mult pe scara valorică. Vreau să ajungem să vorbim cu toţii aceeaşi limbă, pentru că doar aşa putem face rugby-ul un sport curat şi spectaculos.

– Alte finale în care arbitrii şi-au “făcut” simţită prezenţa?

În 2007 la finala cu Dinamo pierdută cu 9-16, nu am reproşat nimic, deşi şi acolo au fost unele nereguli. În schimb pe cea de anul trecut terminată cu scorul de 6-0 pentru ei (n.r. Dinamo), o contest. A fost arbitrată de domnul Sabău (Gheorghe Sabău). Vreau să subliniez ceva. Eu niciodată nu am criticat arbitrajul de faţa cu jucătorii mei. În opinia mea, primii vinovaţi suntem noi şi jocul nostru.

Viitorul nu sună bine…

A fost o discuţie pe o temă interesantă, subiect care, recunoaştem sau nu, influenţeaza mult (în rău) viitorul rugby-ului românesc şi nu numai. Aşa cum spune şi boss-ul (poreclă), un prim pas ar fi amplificarea colaborării, comunicării între federaţie, tehnicieni şi arbitri, pentru a se ajunge la un numitor comun. Nu se mai poate sta aşa. Trebuie renunţat la “românisme” şi schimbat ceva. Mentalitatea în primul rând. Dar poate că degeaba  ne chinuim să facem ceva bun pentru sportul românesc. Poate că deocamdată în România mai bine nu se poate! V-aţi gândit la asta?!

Cine este Marin Moţ?

Marian Moţ a fost internaţional român în perioada 1981 şi 1988, perioadă în care a acumulat 15 selecţii şi a marcat trei eseuri pentru România. Ca antrenor, a fost secund la Steaua în perioada 1998 – 2000, apoi antrenor principal din 2004 până în prezent. Ca tehnician a obţinut cu echipa roş-albastră două titluri nationale, patru cupe ale României şi un titlu de campion la rugby în 7. În 2004 a fost numit antrenor al selecţionatei Bucureştiului participantă în European Challenge Cup, echipa cu care a obţinut două victorii în cadrul grupelor, împotriva formaţiilor franceze Toulon şi Bayonne. În octombrie 2007, Marin Moţ a fost numit tehnicianul echipei naţionale de rugby şi a fost responsabil cu această funcţie până în luna mai 2008. A revenit ca antrenor în acest an, după ce nou-zeelandezul Ellis Meachen a fost demis.