Domnule Bellu, aţi trăit sportul atât din postura de antrenor, cât şi din aceea de ministru. Ce ne puteţi spune despre starea actuală a sportului, atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional?
Ceea ce se întâmplă la noi era previzibil, trăim o perioadă de schimbări, iar România va trebui să se alinieze condiţiilor prezente deja în ţările europene. Efectele sunt şi vor fi spectaculoase. Nu va fi deloc uşor să învăţăm şi să ne adaptăm noilor cerinţe şi tendinţe, dar suntem un popor cu resurse incredibile, aşa că vom reuşi. În străinătate, comunitatea locală (prin pri mării, investitori etc) susţine spor tul şi are o viziune aparte. Sportul în general re prezintă o formă de socializare a oamenilor, nu caută performanţa la toate nivelele sau la toate secţiile sportive, ei decid ce sporturi sunt mai populare, unde vor să investească şi ce vor să practice.
Să înţelegem că va fi o descentralizare a sportului?
Da, trebuie să ne aş tep tăm la acest lucru, iar semnele sunt prezente de mai mult timp. În ţările civilizate, administra ţiile locale (şi comunitatea) acţionează pe paliere bine stabilite, exemplul cel mai bun fiind în opinia mea ţările scandinave, ce s-au axat pe anumite sporturi (în deosebi cele de iarnă) atât din plă cere, cât şi din convingerea (dovedită) că pot câştiga în competiţiile oficiale. Aţi vă zut probabil multe sporturi fără o miză importantă, doar plăcerea de a fi angrenat în acest sistem social, cultural, sportiv. Şi în afara ţării lucrurile sunt într-o perpetuă schimbare, au înţeles că trebuie un echi libru între centralizare şi descentralizare.
Da, dar acolo această politică există de foarte mult timp, noi abia acum simţim schimbarea.
Da, adevărat… va trebui să ne adaptăm. Irlanda va semna şi ea tratatul de la Lisabona şi apoi Carta Albă a spor tului European va fi între gită… toţi vom respecta această politică.
Vorbeaţi despre sponsori, ce părere aveţi despre legea sponsorizării din România?
Din acest punct de vedere avem o problemă de le gislaţie. Ar trebui regândită această lege, privatul ce inves teşte în sport (dar nu numai în sport, în medicină, spitale, educaţie etc.) trebuie aju tat prin legi fiscale. Prin acest set de legi, privatul trebuie încurajat să investească în sport.
Se vorbeşte despre lipsa banilor, a infrasctructurii, pepinierelor de copii, a antrenorilor, ce putem schimba?
Uneori ne plângem prea mult, sigur că toate aceste probleme există, dar nici nu valorificăm la maxim resur se le existente. Avem nevoie de un suflu nou, de o altă abordare. Un bun exemplu sunt noile tendinţe pentru funcţiona li tatea marilor săli de sport, foarte greu de întreţinut, acolo unde „aprinderea unui bec dă con toarul peste cap“! O sală tre buie să se susţină şi să producă bani. Ne trebuie pro grame şi strategii eficiente. Antrenorii să reînceapă se lec ţia din şcoli, introducerea orelor de sport, tehnicienii (antrenorii) cu vechime să-i îndrume şi descopere pe cei mai tineri, valorificată expe ri en ţa acestora. E un drum lung şi dificil, dar necesar da că dorim să reuşim!
„Un popor al contradicţiilor“
Cum stăm la capitolul mentalitate?
Eeee, o întrebare foarte grea. Suntem un popor al con tradicţiilor. Avem prostul obicei de a ne demitiza eroii!… de a nu ne preţui valo rile, nu le ară tăm respectul şi consi de raţia meritată. Să învăţăm a privi cu respect propriul nostru trecut, să învăţăm din propriile gre şeli pentru a fi capabili a construi pe fundamente sănă toase. De exemplu, oameni pre cum Ivan Patzaichin – ce în tâmpină o serie de dificultăţi nemeritate – ar trebui priviţi cu ad miraţie şi respect… şi ca el sunt mulţi alţii. Putem însă fi şi geniali!!! Când mă gândesc la performanţele obţi nute la scrimă, la înot, atletism… cu mijloace precare şi o mână de oameni inimoşi şi dedicaţi muncii lor. România se bazea ză mult pe potenţialul intern, faţă de majoritatea celorlalte ţări, infinit mai puternice din atâtea puncte de vedere. Factorul uman este unul din secrete… de pinde nu mai de noi cum edu căm acest factor, potenţial există.
Notă Autor: Pentru că domnia sa a dat dovadă de prea mult bun simţ şi diplomaţie, eu trebuie să spun că şi dânsul face parte din categoria celor ce au făcut istorie în sportul românesc, iar performanţele obţinute în gimnastică sub îndrumarea sa vor rămâne drept exemplu generaţiilor viitoare. Adevărat, depinde de noi să ştim a aprecia şi respecta munca şi geniul acestor oameni… acestor ROMÂNI!!!
Leave a Reply