Pregătirile pentru organizarea celui mai mare eveniment sportiv din România, după Universiada din 1981, sunt pe ultima sută de metri. Deşi prins cu destule, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Octavian Morariu, îşi face timp să discute jumătate de oră cu noi, pentru un ultim interviu înainte de startul FOTE 2013. Este un interviu special, în care banalităţile nu îşi mai au rostul. România respiră aer olimpic în aceste zile, iar detaliile referitoare la numărul de sportivi, baze, program şi aşa mai departe au invadat presa sportivă de la noi.
Sport Revolution: Domnule Morariu, care credeţi că este cea mai importantă valoare adusă de FOTE României?
Octavian Morariu: Sunt absolut convins că moştenirea lăsată în urmă de FOTE reprezintă cea mai importantă valoare obţinută de noi în urma acestui eveniment. Când spun moştenire mă refer la un dublu aspect. Pe de o parte am în vedere moştenirea cuantificabilă a bazelor sportive construite pentru acest eveniment şi care rămân pentru viitor. Pe de altă parte, vorbim despre o moştenire incomensurabilă, aceea a expertizei şi a experienţei acumulate cu ocazia implicării noastre într-o organizare de asemenea anvergură.
S.R.: Au fost şi disfuncţionalităţi în organizare?
O.M.: Desigur, dar acestea sunt inevitabile dacă ţinem cont de amploarea evenimentului şi de numărul de oameni implicaţi. Acestea au fost însă depăşite, iar Comitetul de organizare a reuşit să armonizeze sub egida sa o variaţiune incredibilă de oameni diferiţi, caractere diferite, profesii diferite, care au muncit şi muncesc extraordinar. Astfel au putut fi depăşite toate inerentele inexactităţi.
S.R.: Să repetăm pentru cititori vă rog numărul de participanţi la FOTE.
O.M.: Pentru medaliile puse în joc vor concura timp de o săptămână 920 de sportivi, din 45 de ţări europene. Dacă ne referim la numărul de participanţi, incluzând aici antrenorii, arbitrii, membri de delegaţie, atunci se depăşeşte limita de 1500, ceea ce înseamnă că avem un volum de participanţi cel puţin egal cu al ediţiilor precedente.
S.R.: România are climat, are relief şi are tradiţie în sporturile de iarnă.
O.M.: Adevărat, România are climă propice, relief potrivit şi o istorie savuroasă în sporturile de iarnă. Să nu uităm că în 1951, la Poiana Braşov am organizat un alt mare eveniment, o sărbătoare a sporturilor de iarnă, Universiada. Am fi nişte ignoranţi dacă nu am beneficia şi nu am încerca la maximum să profităm de aceste daruri naturale, dar şi de tradiţia sporturilor de iarnă.
De la pana unui FIAT, la… FOTE
S.R.: Care este de fapt geneza FOTE? Cum s-a născut această idee?
O.M.: Poate veţi râde, dar ideea organizării în România a unui festival olimpic s-a născut de la o banală pană de cauciuc. Eram în 2006, la Torino, în Italia, unde se desfăşurau Jocurile Olimpice de iarnă. Pe autostradă, în decurs de doar câteva zile, mi s-a întâmplat o a doua pană de cauciuc, la o maşină italienească, Fiat. Eee, şi stând eu aşa în aşteptarea maşinii de asistenţă, m-am gândit. „Măi dar noi nu am putea să organizăm măcar o ediţie de tineret? Uite în Italia fac o oră şi jumătate numai dus ca să vâd probele de schi alpin, la noi, în jurul Braşovului, nu ai face mai mult de cinci minute de la o bază sportivă la alta”. Aşa a început istoria FOTE.
S.R.: Este FOTE o rampă de lansare pentru România ca gazdă pentru o ediţie olimpică de seniori?
O.M.: Absolut! Totul este ca lucrurile să meargă bine acum, la FOTE. Dacă nu vom comite erori organizatorice, atunci putem să ne bazăm pe acest block-start pentru a face lobby ca România să primească organizarea Jocurilor Olimpice de iarnă. Cine ştie, poate 2022 sau 2026 nu sunt pronosticuri optimiste, ci doar realiste. Repet, important este însă ca FOTE să fie fără cusur.
S.R.: FOTE a înfruntat până şi schimbprile politice…
O.M.: Aşa este. FOTE reprezintă un lucru extraordinar, realizat într-o perioadă marcată de convulsii politice şi sociale repetate. Haideţi să vă mai spun o poveste despre FOTE. După episodul italian, din 2006, când ideea FOTE a prins contur, aceasta a germinat în urma discuţiei cu Călin Popescu Tăriceanu, care guverna la acea vreme. Ideea a plăcut, am vorbit apoi cu preşedintele ţării, Traian Băsescu, care de asemenea a fost încântat şi dispus să susţină demersul nostru. Am avut astfel curaj să solicit organizarea, iar în 2008 am obţinut acest drept, după o campanie foarte puternică de lobby, care l-a impresionat pe însuşi preşedintele CIO, Jacques Rogge. Am convins lumea internaţională, după care am beneficiat din plin de investiţiile Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale, condus la vremea respectivă de Elena Udrea. Politicul s-a schimbat, însă noi am avut continuitate, indiferent de coloratura conducerii. Guvernul Ponta a înţeles importanţa FOTE şi faptul că existau unele întârzieri. Astfel, pedala de acceleraţie, graţie în special lui Victor Ponta, a fost apăsată până la fund, iar FOTE va avea tot ceea ce îi trebuie. Nu pot omite din ecuaţia politică şi sprijinul acordat de Comitetul interministerial, condus de un fost sportiv, Gabriel Oprea. Practic, orice problemă am avut, aceasta a găsit rezolvare. Actualul ministru al sportului şi tineretului, Nicolae Bănicioiu are un mare merit, de asemenea. A prins ideea din mers, deşi era instalat în funcţie de foarte puţin timp, devenind astfel un factor de echilibru, de stabilitate şi luciditate în echipa organizatorică. Soluţiile sale au fost oportune, eficace, iar activitatea sa a fost de real folos pentru noi, ca de altfel a tuturor celor menţionaţi.
S.R.: Glumind puţin, am putea spune că dreapta şi stânga politicii româneşti au coagulat în jurul sportului.
O.M.: Exact acesasta este şi realitatea. Sintetizând, chiar putem spune că dreapta şi stânga şi-au dat mâna pentru binele sportului. Recapitulând, consider că este o mare victorie a noastră că am reuşit să trecem peste schimbarea a patru guverne, referendum, alegeri parlamentare şi alegeri locale, iar organizarea FOTE a însemnat pentru toţi din politica românească o prioritate.
Participanţii de azi, medaliaţii olimpici de mâine
S.R: Din punct de vedere sportiv ce ar putea însemna FOTE pentru tinerii noştri?
O.M.: Cred că lucrul cel mai important este că am realizat o competiţie pentru tinerii noştri, la ei acasă. Astfel ei au posibilitatea să concureze în faţa rudelor, prietenilor, familiei. Şi opot face mândindu-se că nu sunt mai prejos, ba din contră, condiţiile oferite de noi.
S.R.: Participanţii de azi sunt medaliaţii olimpici de mâine.
O.M.: Categoric! Statisticile nu mint în această privinţă. 80% din cei 920 de sportivi se vor regăsi la starturile olimpice din 2014 şi mai târziu. Cel puţin 20 de procente dintre aceştia vor fi şi pe podiumurile de premiere. Acum ei au vârste foarte fragede şi nu au sonoritatea numelui. Însă peste ani, când vor deveni campioni olimpici şi mondiali, am mândra că ei îşi vor aduce aminte de prima lor medalie olimpică, de tineret, cucerită în România.
S.R.: Iar ei vor fi formatori de opinie pentru imaginea externă a României.
O.M.: Să vă mai dezvălui un aspect. Sportivii vin însoţiţi de părinţi de peste hotare. Am contabilizat aproximativ 5000 de oameni care vor veni să îşi susţină sportivii la această competiţie. Fiecare dintre aceştia este apoi un vector de imagine pentru noi. Fiecare este un formator de opinie. Mai sunt şi cei peste 100 de jurnalişti sportivi, din ţară sau din străinătate, care cu siguranţă vor păstra obiectivitatea relatărilor şi vor face iarăşi imagine pentru România olimpică.
Competiţii majore pentru sporturile de iarnă, pe bazele olimpice
S.R.: Există proiecte de fructificare a bazelor sportive construite pentru FOTE?
O.M.: Nu avem voie, ca oameni de sport, să nu fructificăm la maximum capitalul sportiv acumulat. Sau moştenirea cum îi spuneam în prima parte a discuţiei noastre. Deja în urma inspecţiilor de la specialiştii federaţilor internaţionale am primit super referinţe. Satisfacţia nu este una doar platonică, ea urmând să fie efectiv transpusă în practică. După Jocurile Olimpice de la Soci, din 2014, avem deja stabilită o etapă de Cupa Mondială de sărituri cu schiurile, la Râşnov. Avem oferte, tot după acest eveniment, deci în iarna anului viitor, să organizăm etapă de Cupa Mondială la biatlon. Este şi o conjunctură favorabilă nouă, deoarece România a fost foarte rar inclusă în aceste circuite mondiale elitiste. Acum, federaţiile internaţionale încearcă să cucerească noi teritorii şi să organizeze etape în alte locaţii decât cele aflate în portofoliul lor. Cu siguranţă vom avea etape de snowboard şi, de ce nu, de schi alpin. Mă întorc şi la patinoarul de la Poiana Braşov, care este o adevărată minune. Ar trebui să analizăm paralela fotografiilor înainte de a ne apuca de treabă şi să comparăm cu ceea ce avem acum. Într-un timp atât de scurt am realizat o bază sportivă de excepţie.
S.R.: Ce alte avantaje mai relevaţi după FOTE?
O.M.: Până la după FOTE mă gândesc la marele avantaj din timpul FOTE, când practic crema olimpismului mondial se mută cu arme şi bagaje la Bucureşti. Jacques Rogge, preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional va fi aici. Irlandezul Patrick Hickey, fost judoka, actual preşedinte al Comitetelor Olimpice Europene, va fi alături de noi. O serie de membri de onoare ai CIO sau de preşedinţi ai comitetelor olimpice internaţionale vor fi masaţi pe Valea Prahovei. Aici se discută noile candidaturi olimpice. Lumea olimpică, aşa cum precizam anterior, este în România. Eu cred că acesta este un alt avantaj major al României, adus de FOTE.
S.R.: Autorităţile locale?
O.M.: Ooo! Vreau să mulţumesc pe această cale pentru implicarea tuturor primarilor din localităţile gazdă pentru FOTE. Ceea ce au făcut ei pentru evenimentul olimpic este incomensurabil. Implicarea unor oameni ca George Scripcaru sau Adrian Veştea, ori Ovidiu Gârbacea de la Cheile Grădiştei. Aţi văzut şi emulaţia creată cu ocazia traseului torţei olimpice. Toţi primarii de pe circuit au întâmpinat cu mare bucurie trecerea simbolului olimpic prin localitatea lor.
S.R.: Ce reacţii ale oamenilor simpli aţi constatat?
O.M.: Aici e poate bucuria mea cea mai mare. Văzând marea satisfacţie a fiecăruia când în localitatea sa s-a aflat flacăra olimpică, am deplina convingere că în acele 5, 10 minute o oră cât torţa a ars în vecinătate, fiecare om s-a gândit că este mai presus de orice. Grijile cotidiene au pălit în faţa acestui simbol olimpic care are o putere de atracţie fantastică. Filosofând un pic, cred că sacralitatea a inhibat la maximum profanul din natura umană. Este o altă mare realizare, care fără FOTE nu ar fi fost posibilă. Iată deci că România a avut de câştigat prin FOTE nu doar pe plan sportiv. Câştigurile se translatează, îşi găsesc proiecţie atât pe tărâm politic, dar mai ales societal.
Leave a Reply