În septembrie 2013, “Sport Revolution” publica un interviu cu președinta FR Popice Bowling, Maria Popescu, pe care îl puteţi reciti aici. La acea vreme, articolul a trecut neobservat în rândul celor din fenomen, dar, la mai bine de jumătate de an de la acea dată, oficialii bowlingului au aflat “cu imensă neplăcere” acuzaţiile Mariei Popescu şi au ţinut să-i răspundă. Pentru a contracara aceste afirmaţii defăimătoare, Valentin Piros, Preşedintele Comisiei Centrale de bowling, a solicitat drept la replică, pe care i l-am acordat. În cele ce urmează citiţi răspunsul acid al celor care s-au simţit lezaţi de acuzaţiile preşedintei FR Popice Bowling.
Către Federaţia Română de Popice-Bowling
În atenţia Doamnei Preşedinte Maria Popescu
Stimată doamnă,
Spre neplăcuta suprindere a comunităţii de bowling, continuaţi să răspândiţi neadevăruri despre bowlingul de performanţă din România, deşi sunteţi conducătoarea federaţiei tutelare şi ar trebui să cunoaşteţi mai bine situaţia şi, eventual, să fiţi mai reţinută în a vă critica membrii cotizanţi. Faptul că aţi făcut acest lucru, între jucătorii de bowling a fost privit cu iritare şi cu neplăcere, atitudinea dvs. de la Gala Campionilor fiind o repetare a unor aserţiuni anteriorare.
Dar faptul că vă adresaţi publicului larg, jignind bowlingul de performanţă din România, jucători şi antrenori deopotrivă, mă aduce în postura de a mă adresa dvs., în mod public, pentru a corecta neadevărurile propagate în mod constant. Aici mă refer la interviul pe care l-aţi dat revistei “Sport Revolution”, concretizat în articolul: “Pentru a face performanţă nu este de ajuns ca bilă să dărâme popicele!”, din nr. 39 al respectivei reviste.
Câteva afirmaţii complet false şi jignitoare:
1) “Nu avem o şcoală de bowling, antrenorii s-au format ad-hoc, din ce au văzut la televizor”
Vă înştiinţez că am urmat cursuri de antrenori de bowling în 5 ţări de pe 2 continente, având licenţa de antrenor ETBF, level 3, cea mai înaltă pe plan european, pe care o deţin doar 30 de antrenori din Europa, plus licenţa USBC Silver level, pe care o deţin circa 400 de antrenori din toată lumea, din care doar vreo 40 în Europa. Cursurile au presupus mii de pagini de bibliografie, zeci de ore de practică pe piste şi sute de ore de practică până la obţinerea licenţei propriu-zise. Au fost examene teoretice şi practice la fiecare nivel. Ele sunt recunoscute de WTBA şi ETBF, forurile tutelare de pe plan mondial şi european.
Va mai înştiinţez că, începând din 2016, cine nu deţine licenţe ETBF, nu are dreptul să participe ca antrenor pe pistele niciunei competiţii europene. În plus, sunt un antrenor reputat pe plan internaţional, numeroşi antrenori de elită putând să confirme aceast lucru oricând.
În România nu există niciun profesor de bowling la Şcoala de antrenori, singurul antrenor de bowling produs de aceasta fiind Maria Ursu, căreia eu i-am fost profesor, fiind delegat de către FRPB. Licenţa respectivă nu foloseşte la nimic la bowling, e doar o bucată de hârtie, fără acoperire în expertiza reală.
2) “Îţi trebuie o pregătire minuţioasă ca să ajungi la performanţă. Toţi sunt oameni de afaceri, sunt patroni de săli. Ei fac o afacere din asta. Jocul de bowling este divertisment pentru ei, dar vor să facă la nivel de performanţă, ceea ce nu se poate”
Sportul de performanţă nu este o afacere, ci generează cheltuieli de sute de mii de euro pe an şi nu din bugetul federaţiei, unde noi suntem cotizanţi. Nu toţi sportivii sunt patroni de săli sau oameni de afaceri, cei mai buni jucători nu au nicio legătură cu definiţia de mai sus, sunt doar foarte buni sportivi. În plus, facem performanţă, avem campioni europeni la 50+, avem locul 7 la Cupa Mondială la feminin, locul 7 la juniori la Europene.
3) “Trebuie să dezvolte, pe lângă echipele pe care le au (40-50 de ani), o echipă de tineri (20-25 de ani), pe care să o instruiască.”
Fals! Bowlerii de performanţă încep foarte de devreme să joace, uneori chiar şi de la 2 ani. Membrii actuali ai lotului naţional de tineret (da, avem aşa ceva şi au vârste între 17 şi 20 de ani) au început să joace de la vârste cuprinde între 6 şi 15 ani şi au deja între 4 şi 13 ani de bowling la activ. Nimeni nu-şi propune să iniţieze jucători de 25 de ani pentru performanţă, sunt cazuri extrem de rare, fiindcă sunt mult prea “bătrâni” pentru performanţa înaltă.
4) ”Sunt probleme cu antrenorii, care sunt foarte scumpi în zona aceasta. Am înţeles că un antrenor are pretenţia unui salariu de 2-3 mii de euro, cine îşi permite să-l plătească?”
Greşit! Datorită faptului că bowlingul este un sport fără o tehnică standard, contrar a ceea ce credeţi dvs, când ne povestiţi de “jucătorul acela american al cărui nume l-am uitat”(Brian Voss, n.b.), antrenorii de cel mai înalt nivel costa până la 1.500 de euro/zi!!!! Iar în România am avut parte de serviciile unui astfel de antrenor, finlandezul Juha Maja, nu mai departe decât anul trecut. Tot el este cel care a creat programul educaţional al federaţiei europene şi care mi-a acordat licenţa de cel mai înalt nivel. Reţineţi: 1.500 de euro/zi!!!
5) “Există o tehnică de antrenament psihotrop care poate fi pusă în practică şi de antrenor specializat şi de antrenor sportiv. La noi nu se pun în practică, pentru că nu s-a conştientizat valoarea acestei pregătiri psihologice”
Este o exprimare amatoristică, nu exista antrenament psihotrop, doar medicamentele sunt psihotrope. În bowling, pregătirea psihologică se numeşte antrenament mental şi este o parte esenţială a antrenamentului de performanţă, mai ales la juniori. Acum doi ani a fost implementat în România la lotul de juniori, chiar de mine însumi, în colaborare cu psihologii de la Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport.
6) “Ei nu fac alergare ca să-şi încălzească muşchii”
În bowling încălzirea presupune stretching dinamic, nu încălzire intensivă, nu alergare. Încălzirea durează puţin, maxim 15 minute, de obicei. Uneori, sportivii de perfomanţă preferă să se încălzească în timpul celor 10-15 minute de practică. Dacă l-aţi fi observat cu atenţie pe “jucătorul” american în vârstă de 50 de ani, aţi fi remarcat acest aspect. În bowling, solicitările fizice sunt reduse ca intensitate, aspectele tehnice şi mentale fiind dominante la modul absolut. Exista mulţi campioni de bowling obezi sau cu diverse afecţiuni fizice grave. Este într-adevăr un sport “universal”.
În altă ordine de idei, v-aş ruga, în numele comunităţii jucătorilor de bowling, să nu mai comparaţi niciodată performanţele contemporane ale popicelor cu cele ale bowlingului.
Să vă furnizez câteva date crude:
Federaţia mondială de popice WNBA – 26 de ţări
Număr sportivi: aproximativ 124.000 (în scădere abruptă)
Campionate Mondiale – inexistente
Aşa zisele “Campionate Mondiale de popice” au doar participare europeană, cu maxim 16 naţiuni, cu tablouri de 64/sex la competiţiile individuale
Federaţia Mondială de bowling WTBA – 112 ţări
Număr de sportivi legitimaţi: aproximativ 3.000.000 (100.000.000 de practicanţi)
Campionate Mondiale- limitate prin calificări la 36 de ţări/5 continente, cu tablouri de circa 200 jucători/sex
Campionate Europene – minimum 28 de ţări, cu tablouri individuale/sex de până la 200 de jucători
Jucătorii noştri 50+ au ieşit campioni într-o competiţie cu aproape 800 de concurenţi!!!!
Aşadar bowlingul este unul dintre cele mai competitive sporturi din lume, fiindcă un concuret are sute de competitori, lucru extrem de rar întâlnit şi la sporturile olimpice. În concluzie, aşteptam de la dvs să susţineţi interesele ambelor sporturi pe care le conduceţi şi să promovaţi corespunzător imaginea amândurora. Încercaţi să vă abţineţi să daţi sfaturi jucătorilor şi antrenorilor de bowling, e un un domeniu în care nu aveţi absolut nicio expertiză şi de aceea vă supuneţi ironiei şi descalificării publice ca preşedinte de federaţie.
FOTO: malawithafork.wordpress.com
Leave a Reply