Ca jurnalist înveţi că trebuie să te supui curentului, să dai ceea ce poporul cere, iar poporul, spun dascălii, cere sex, cere violenţă, cere senzaţional. Dar ce înseamnă senzaţional? Şi este oare poporul român atât de profund însetat de violenţă atroce, de kitsch, de personaje groteşti care scuipă vorbele ca pe seminţe şi care îşi reduc personalitatea la zero pentru câte un moment de vedetism efemer? Şi dacă da… nu trebuie oare educat, nu trebuie oare ca oferta să fie suficient de variată astfel încât să simtă că mai are de ales?
Ni se spune la tot pasul că trebuie să fim obiectivi. Informaţia primează, dar dacă se poate ca ambalajul în care este servită să eclipseze şi chiar să distorsioneze conţinutul, atunci ar fi ideal. Pentru că asta cere poporul, nu-i aşa? Informaţie îngrămădită în toate cotloanele, în fiecare pagină de ziar, pe foi lucioase de reviste, în lumina reflectoarelor. Informaţie proaspătă, servită aşa cum este, fără adăugiri considerate inutile, fără impresii subiective, fără acel “ceva” personal. Pentru că oamenilor de presă le este interzisă emoţia sub orice aspect. Ei sunt acolo pentru a vă livra informaţia, aşa cum este ea prezentată de surse. Ei sunt nişte simpli intermediari între omul de rând şi informaţia care stă gata-gata să izbucnească de oriunde din lume.
În ceea ce ne priveşte, am încercat întotdeauna să fim mai mult decât “ştirişti”, am încercat să facem mai mult decât să fabricăm date, am încercat să construim, să inovăm, să creăm, să adăugăm un conţinut veritabil şi substanţă cuvintelor noastre. Şi asta deoarece am vrut să vă reamintim de ce ne-am/v-aţi îndrăgostit de sport, de ce ţipaţi de bucurie atunci când echipa favorită câştigă, de ce vă încleştaţi dinţii atunci când pierde, de ce ieşiţi pe străzi pentru a sărbători victoriile sportivilor noştri, de ce îi aclamaţi când îi vedeţi din faţa ecranului, de ce îi detestaţi visceral pe aceia care au încercat (şi unii chiar au reuşit) să îşi bată joc de sport- de ceva ce e al nostru, al tuturor şi care pe alocuri a fost transformat, comercializat şi degradat spre folosul şi în interesul oricui altcuiva, dar nu al sportivilor şi nu al celor ce iubesc sportul.
Pentru că indiferent dacă practici sau nu un sport, iubeşti ceva la el. Fie că este vorba despre înviorarea de dimineaţă, de antrenamentul la sala de fitness, de orele de educaţie fizică din şcoală sau de sport de performanţă, iubim sportul. Şi îl vrem aşa cum este el: gălăgios sau, dimpotrivă, liniştit, îmbibat de sudoare, copleşit de efort, înălţat de ambiţii, înflăcărat de spectacol.
Şi astfel, am încercat să vi-l oferim aşa cum este el: autentic, presărat cu lacrimi sau cu ţipete de bucurie, dinamic, antrenant, uimitor. Am evitat să scriem pagini golite de emoţie, ne-am străduit să vă aducem acolo, la fiecare competiţie la care nu aţi fost, în preajma fiecărui campionat, aproape de fiecare sportiv valoros al nostru, atât de aproape încât să îi simţiţi respiraţia sacadată şi să îi aflaţi cele mai tainice gânduri, să îi spulberaţi cele mai adânci temeri.
Am adus o întreagă pleiadă de sporturi în casele şi în mintea cititorilor noştri, le-am făcut cunoştinţă cu bucuria de a lupta, cu plăcerea de a juca de tenis, cu fiorul scrimei, cu unitatea şi cu prietenia ce caracterizează sporturile de echipă… Am fost acolo şi ne place să credem că şi voi aţi fost acolo cu noi. Am fost cu toţii revoltaţi, exaltaţi, dezamăgiţi crunt sau-dimpotrivă- plăcut surprinşi, v-am oferit poveşti ale sportivilor de acum şi de altădată, v-am oferit glorii trecute şi actuale. Şi din toate acestea am cernut şi am dospit ceea ce credem noi a fi aluatul bun al sportului. V-am aşteptat comentariile, părerile, criticile constructive, sugestiile şi am încercat să facem front comun şi să luptăm pentru ceva la care ţinem nespus, ceva care ne defineşte, ne completează şi ne aminteşte de vremuri mai bune.
Astfel, am presărat printre cuvinte şi prin cuvinte o gamă întreagă de trăiri, ca să ne amintim cu toţii de ce iubim sportul ori măcar că l-am iubit cândva. Pentru că ne-am asumat această misiune şi vrem să o ducem până la capăt. Să nu devenim rutinaţi, monotoni, ci să vă oferim cu fiecare pagină emoţia , fie ea şi subiectivă, ne-am străduit să nu uităm nimic, să nu ştergem lacrimile de pe obrajii sportivilor, să nu edităm triumful şi nici să nu ajustăm neregulile doar de dragul esteticii. În schimb am încercat să strecurăm-printre cele ce trebuie ştiute- acele amănunte peste care de regulă se trece cu vederea, dar în care esenţa sportului este mai concentrată ca nicăieri altundeva. Şi asta fiindcă până la urmă, aşa cum spune o celebră vorbă, “Dumnezeu stă ascuns în detalii”.
Leave a Reply