S.R.: Cum vedeţi starea Artelor Marţiale româneşti în anul de graţie 2011?
P.G.: Mda, bună întrebarea… deoarece starea sportului este direct influenţată de starea economiei şi a implicării politicului, pot spune că Artele Marţiale cunosc o stagnare, poate chiar un regres. Nu vor cunoaşte progresul şi dezvoltarea dorită de cei implicaţi în acest fenomen: instructori, antrenori, sportivi, oficiali. Există dorinţă şi interes, dar situaţia materială şi baza, infrastructura, lasă mult de dorit.
S.R.: La capitolul competiţii cum stăm?
P.G.: Aici cred că stăm foarte bine, atât la nivel naţional cât şi internaţional. Şi în cadrul departamentelor din cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale, cât şi la celelalte federaţii de profil există o bună activitate din acest punct de vedere. Dacă şi finanţarea ar fi mai bună (atât din partea statului, dar şi implicarea privatului) lucrurile ar sta mult mai bine.
S.R.: În privinţa departamentului de Wushu-Kung Fu, cum stau lucrurile şi cât de implicaţi sunt practicanţii acestui frumos stil?
P.G.: Am încercat să fiu mereu echidistant şi să ajut toate departamentele… aşa cum s-a şi întâmplat. Dar, în privinţa Wushu, din nefericire, antrenorii au pierdut pasul cu dezvoltarea internaţională a Wushu-ului, şi spun asta cu durere… antrenorii nu au ţinut însă pasul. Cu toate acestea de-a lungul timpului Wushu a dat foarte multe rezultate şi a creat adevăraţi practicanţi şi luptători valoroşi. Din nefericire, regulamentele internaţionale nu ne-au permis decât un număr limitat de sportivi la competiţiile internaţionale.
S.R.: De ce acest fapt?
P.G.: În primul rând, datorită complexităţii acestei arte marţiale, timpului acordat şi participarea la competiţii ale altor sisteme (stiluri), obţinerea de rezultate mai uşor în cadrul acestora din urmă, au preferat tot mai puţini să ţină legătura cu nivelul internaţional foarte ridicat. Wushu-ul are condiţii speciale de antrenament. O altă mare durere este lipsa unui spaţiu dedicat practicării artelor marţiale şi dezvoltării acestora. Ar fi fost frumos să fim uniţi şi puternici împreună! Un organism puternic şi unitar, condus de principii juste şi constructive.
S.R.: Ce părere aveţi despre competiţiile gen Local Kombat?
P.G.: LK a început ca un Show, apoi s-a îndreptat spre o latură „profesionistă“, dar nici aia în întregime… Ei nu oferă cadrul propice de antrenamente, programe, susţinere… Adevărul este că nu avem un profesionism veritabil sau cluburi pro într-o formă legală. Un lucru pozitiv însă este că lumea a văzut şi sportivi veritabili (puţini dar este bine şi aşa).
S.R.: Este nevoie de o nouă platformă competiţională?
P.G.: Ar putea exista una serioasă dacă principalele forţe marţiale s-ar uni sub acelaşi gând benefic, să promovăm adevăratele valori, să dezvolte cu adevărat principiile după care ne ghidăm viaţa. Se pot realiza lucruri măreţe cu adevărat… cine ştie, poate vom reuşi în viitorul apropiat.
S.R.: Există unitate în lumea Artelor Marţiale?
P.G.: Este greu de spus… lucrurile ar putea sta mult mai bine… multe stiluri, valoare contra falsa valoare, unii obţin uşor performanţa, alţii muncesc din greu pentru o medalie… Trebuie să luăm în calcul şi recunoaşterea internaţională a unor stiluri, cum vede Comitetul Olimpic Internaţional, Sport Acord etc. acesta dă numărul de „stele“ al unei Arte Marţiale. Este tot mai dificil să apropii oamenii pentru un crez comun.
Toţi ar trebui să fim interesaţi şi implicaţi pentru a construi şi dezvolta, practicanţi, mass-media, statul, privaţii… Până atunci însă suntem o picătură într-un ocean.
Leave a Reply