Documentele vremii nu au făcut prea mare vâlvă asupra întâmplării pe care v-o propune, în rândurile care urmează, Sport Revolution. În fotbalul nostru interbelic se născuseră o serie de legende conform cărora Ştefan Dobay, fostă extremă stângă la Ripensia Timişoara, ar fi omorât un portar prin forţa şutului său. Respectivele zvonuri au fost însă dezminţite chiar de Dobay, mai târziu.
Şi totuşi, o astfel de întâmplare s-a petrecut pe terenurile noastre de fotbal. Era undeva prin 1926 sau 1927, arhivele nefiind foarte exacte în acest sens. La Oradea, vedeta oraşului era centrul înaintaş Francisc Ronay, cel care impresiona prin forţa şutului său. Ronay marcase de altfel primul gol din istoria echipei naţionale a României, într-o deplasare în Iugoslavia, în 1922.
La un joc amical s-a petrecut tragedia. Ronay evolua pentru CAO Oradea, echipă a cărei emblemă o aveţi afişată în imaginea alăturată. Echipa s-a a primit o lovitură de pedeapsă, iar specialistul execuţiilor de acest gen era chiar Ronay. Şutul său ca din tun s-a dus pe centrul porţii, acolo unde portarul Tzigany nu a mai avut timp să se ferească din faţa ghiulelei. Mingea l-a lovit cu forţă în piept, provocându-i instantaneu o hemoragie internă. Desigur că probabil cerberul avea o afecţiune mai veche, care s-a declanşat în urma şocului.
Tzigany a fost transportat imediat la spital, i s-a făcut o operaţie, dar după câteva săptămâni de agonie a murit. Imaginea oferită de “reconstituire” e una marcantă. Mingea porneşte ca o nălucă şi loveşte pieptul firav. Portarul e doborât, cu zgomotul unui horcăit morbid în piept. Mingea cade apoi de pe trupul inert, braţele lui Tzigany nemaiavând puterea de a o reţine. Portarul plătise preţul suprem pentru apărarea acestei lovituri de pedeapsă, în faţa maestrului.
Spirit nobil, Francisc Ronay a fost extrem de afectat după această întâmplare. Cariera sa a fost marcată după ce şutul său a provocat o astfel de tragedie. El nu s-a mai apropiat o perioadă de punctul de la 11 metri, ba chiar în situaţii clare, de teama de a nu aduce din nou durere, refuza să tragă la poartă, pasând coechipierilor.
Abia la mult timp după moartea lui Tzigany, Ronay a fost convins că nu a avut nicio vină şi a început din nou să îşi folosească tăria şutului pentru a marca goluri spectaculoase.
Ronay era poreclit cizmarul, tocmai pentru că în vestiar avea o meticulozitate deosebită în pregătirea ghetelor pentru joc. Aranja crampoanele, cuiele mai slabe, lustruia şi ceruia pantofii de joc.
Ca jucător, Ronay a bifat 8 selecţii şi 3 goluri în naţionala României. Ca antrenor a câştigat Cupa României cu Steaua, în 1950. S-a stins din viaţă la 6 aprilie 1967, la doar trei săptămâni înainte de a împlini vârsta de 67 de ani.
Leave a Reply