Tricolorii lui Piţurcă au în­tâlnit mai întâi Turcia într-un meci foarte important pen­tru noi, având în vedere că na­ţi­o­nala Semilunei era una dintre contracandidatele la califica­re. Victor Piţurcă a fost inspirat la acel meci, re­uşind să în­cropească o echipă care a ju­cat excelent din punct de ve­dere tactic şi care a dominat Turcia chiar la ea acasă. Toţi jucătorii s-au achitat foar­te bine de sarcini şi au sur­prins plăcut întreaga Ro­mâ­nie, reuşind să smulgă o victorie foarte preţioasă în economia grupei D a preliminariilor.
Reprezentativa noastră avea punctaj maxim după trei partide şi se pregătea de partida cu Olanda, favorita grupei. Cu moralul ridicat după succesul cu Turcia, Olanda a părut că vine la Bucureşti re­la­xată, având în vedere că avea, deopotrivă, punctaj ma­xim după trei meciuri. Se anun­­ţa un duel foarte echilibrat pe Arena Naţională, dar calculele hârtiei au fost contrazise de batavi, care au evo­luat cu o precizie de metro­nom şi ne-au administrat un eşec usturător, 4-1, care ne-a coborât cu pi­cioa­rele pe pă­mânt.
Cu toate că unii au invocat arbitrajul părtinitor al meciu­lui de la Bucureşti, România nu a putut face faţă unor ju­cători olandezi tineri, dar va­lo­roşi. Contrar primelor trei meciuri din grupă, tricolorii au fost parcă hipnotizaţi de batavi, care au zburdat pe te­ren. S-a terminat 4-1 pentru Olanda, care a urcat detaşat în fotoliul de lider cu punctaj maxim după patru meciuri.
După această înfrângere, o singură concluzie poate fi adu­­să la suprafaţă: cu adversari de talia reprezentativei batave, tactica adoptată trebuie să fie alta decât în meciurile cu adversari comparabili ca valoare precum Turcia. Cu echipele mari nu trebuie să te aperi, ci trebuie să încerci să‑ţi imprimi propriul stil de joc, chiar dacă, e drept, Olanda nu ne-a lăsat să jucăm aşa cum Victor Piţurcă ar fi gândit.

Deşi am pierdut, rămânem în cursa pentru calificare. Aşa cum Cătălin Tolontan scria după prima înfrângere suferi­tă de România în prelimina­rii, nimic nu este pierdut, ni­mic nu este câştigat. Avem şansa noastră de a merge la Mondial, chiar dacă pentru asta trebuie să ne luptăm cu Ungaria pentru locul doi care duce la baraj. Şi, după ulti­mele rezultate înregistrate în grupă (Ungaria are 9 puncte din patru meciuri, ca şi România), disputele directe cu vecinii de la nord-vest vor fi decisive pentru ocuparea locului doi la finalul preliminariilor.
Cert este că, după patru me­­ciuri disputate, Turcia a ie­şit din cursa pentru califica­re, având doar trei puncte acu­mulate, cu şase mai puţin de­cât România şi Ungaria, echi­pe care au şi avantajul meciurilor directe.
Totul rămâne în seama se­lecţionerului Victor Piţurcă, cel care trebuie să pregătească de pe acum duelurile cu Ungaria de anul viitor, în funcţie de care ne vom clasa sau nu pe locul doi la finalul campaniei de calificare. Pe lângă asta, va fi nevoie şi de puţin noroc la tragerea la sorţi pentru meciurile de baraj. Dacă vom avea şansa de a cădea cu o echipă accesibilă, am putea spera ca România să meargă la Mondiale după o pauză de 16 ani.

Recordul de spectatori de pe Arena Naţională a fost doborât

Partida România – Olanda a fost prilejul excelent pentru fanii naţionalei să ia cu asalt tribunele Arenei Naţionale din Bucureşti. Aşa cum organizatorii acestei partide se aşteptau, vechiul record de audienţă de pe noul stadion din Capitală a fost doborât. 53.329 de spectatori au asistat la al patrulea meci al repre­zentativei României în preliminariile pentru Cupa Mon­dială, cu 982 mai mulţi decât la finala Europa League din luna mai 2012 (52.347 de fani au luat atunci loc în tribunele Arenei Naţionale).