Profil de Campion – Sanda Zaharia

Debut: 1990

Grad: Centura neagră – 5 Dan Kempo

Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Scoala Naţională de Antrenori, Master în Educaţie Fizică şi Sport

Palmares naţional: multiplă campioana naţională

Palmares internaţional: multiplă campioană europeană şi mondială

Categorie arbitru: arbitru internaţional cât. A

Titluri sportive: Maestru Emerit al Sportului

Titluri antrenor: Antrenor Emerit

Decoraţii: Medalia Meritul Sportiv, acordată de Preşedintele României

Sanda Zaharia a început practicarea Kempo-ului la vârsta de 12 ani sub directa îndrumare a pionierului artelor marţiale mixte MMA şi a Kempo-ului în România, Amatto Zaharia. O sportivă cu o voinţă de fier, dar şi cu un caracter extraordinar, Sanda Zaharia a rămas singura sportivă din grupa de copii în care aceasta a fost înscrisă la începutul anului 1990, care a continuat antrenamentele, ajungând ca după ani de zile, prin multă muncă şi dând dovadă de o tenacitate deosebită, să urce pe cele mai înalte trepte ale clasamentelor naţionale şi internaţionale.

Dănuţ Neculai, multiplu campion naţional şi mondial, arbitru internaţional:
“În urmă cu vreo 15 ani am intrat pentru prima dată în sala de Kempo condusă de Amatto Zaharia, cu gândul de a le demonstra celor de acolo ca şi eu ştiu să mă bat. Aveam deja “şcoala străzii”, mă bătusem mult prin discotecile de pe lângă Urziceni, unde numele meu era deja foarte cunoscut. Antrenamentul a fost ok, iar la final am pus mănuşile în mâini şi am trecut la sparring. Nu pot să uit nici acum cât de arogant şi sigur pe mine am fost atunci când în faţa mea a venit ca partener de luptă o fată drăguţă, care părea foarte firavă. Lupta a început şi eu am fost primul care am trecut la atac. Problema a fost că şi ea a făcut la fel, începând să mă lovească din toate părţile cu pumnii şi picioarele, care, dincolo de tehnica în sine, aveau o viteză şi forţa la care nici nu mă aşteptam. M-a trântit lângă un calorifer şi a dat în mine până când am abandonat. Câtă bătaie am primit atunci de la Sanda, câtă umilinţă… dar acea lecţie mi-a prins foarte bine. Am înţeles distanţa dintre “bătaie” şi “lupta sportivă” în faţa unui adversar pregătit. Acea înfrângere m-a ambiţionat foarte tare. Am vrut să-mi demonstrez în primul rând mie că dacă o fată poate, atunci pot şi eu. Am continuat antrenamentele şi după ani de muncă, am ajuns colegi la lotul naţional. Cu siguranţă că, datorită acelui moment care m-a motivat foarte mult, am ajuns şi eu campion. Kempo reprezintă pentru mine o mare familie, iar eu sunt foarte mândru ca şi datorită Sandei fac şi eu parte din această familie”.

Kancho Yoshiji Soeno, preşedintele WKA Shidokan:
“Sanda este un exemplu de voinţă, o campioană mondială autentică. Mi-aş dori mult să am şi eu asemenea sportive în dojo-ul Shidokan din Ito. Mi-aduc aminte cu mare plăcere şi o dau exemplu permanent în sălile din Japonia, cum, însărcinată fiind, se antrena cot la cot cu ceilalţi luptători, deşi mai avea doar vreo două săptămâni până să nască. Iar mai apoi, la nicio lună după ce a născut, a revenit în sala de antrenament. O felicit pentru spiritul ei combativ, dar şi pentru întreaga carieră sportivă şi abia aştept să ne revedem în aprilie în Antalya, la Campionatul Mondial”.

Benny “The Jet” Urquidez, multiplu campion mondial Kempo şi Kickboxing:
“În 2009, când am venit pentru prima oară în România la invitaţia prietenului meu Amatto Zaharia, am fost extrem de plăcut surprins să văd nivelul foarte ridicat al luptătorilor din lotul acestuia, cei mai mulţi dintre ei putând lupta cu succes în orice competiţie de pe această planetă. Mi-a plăcut, de asemenea, să văd şi foarte multe sportive extrem de bine pregătite. Dar, am rămas cu adevărat impresionat de Sanda, foarte dură, având un low-kick devastator, care, deşi născuse de foarte puţin timp, muncea la fel de mult ca şi ceilalţi. Sanda Zaharia poate fi oricând un exemplu de caracter şi voinţa pentru orice sportiv, iar eu mă bucur să mă număr printre prietenii ei”.

Amatto Zaharia, preşedintele FR Kempo MMA:
WSanda a început practicarea Kempo-ului în urmă cu 23 de ani într-o grupă de copii din cadrul Şcolii 195 din Bucureşti. O fată foarte drăguţă, cuminte, liniştită, retrasă, foarte bine educată. Pentru că antrenamentele erau foarte grele şi deja aveam o experienţă de vreo 5-6 ani ca instructor, m-am gândit că şi ea va fi unul dintre acei copii care încep să practice Kempo doar pentru că le plac scenele de luptă din filme, dar care abandonează repede atunci când dau de greu. Însă, am rămas plăcut surprins să văd că, după o perioadă lungă de antrenamente, fetele nu-i mai puneau nicio problemă în luptă, dar mai mult decât atât, Sanda ajunsese să-i învingă chiar şi pe toţi băieţii din grupa ei. Parţial am avut dreptate. Toţi acei copii foarte talentaţi au abandonat la un moment dat sportul de performanţă. Sanda însă nu. A fost singura din grupa ei care a rămas şi care a continuat drumul spre marea performanţă, urcând de foarte multe ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere atât la nivel naţional, cât şi la Europene sau Mondiale, specialitatea ei fiind proba Full-Kempo. Mi-ar place să pot da timpul înapoi, să pot retrăi alături de ea toate acele momente frumoase de muncă, de antrenamente, de cantonamente, presărate câteodată cu neîmpliniri, lipsuri sau sacrificii, urmate însă întotdeauna de bucuria şi satisfacţia multor performante şi victorii obţinute împreună atât în sport, cât şi în viaţă. Anii au trecut şi toate acele sentimente şi trăiri frumoase au transformat relaţia noastră de “profesor-elev” într-o relaţie de “soţ-soţie”. Aş vrea să pot retrăi toate acele sentimente şi emoţii extraordinare care ne-au făcut să fim împreună, pentru că dincolo de a fi o mare sportivă, o mare campioană, Sanda este pentru mine un om extraordinar”.