Punct final în cariera a două mari canotoare

Două dintre cele mai mari canotoare din toate timpurile, Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu, au spus adio participărilor în competiţiile sportive. După Jocurile Olimpice de la Londra, unde au ocupat doar locul cinci, cele două valoroase sportive au mai participat doar la Campionatele Naţionale, desfăşurate de curând la Snagov, unde au obţinut fiecare, în bărci diferite, câte o medalie de aur. Pentru întreaga lor carieră, Sport Revolution le mulţumeşte şi le dedică rândurile următoare.
Georgeta Damian-Andrunache este una dintre puţinele sportive din lume ca­re a reuşit să cucerească un număr de cinci medalii de aur la Jocurile Olimpice. O altă particularitate care îi asigură locul între legendele sportului este că se nu­mă­ră printre puţinii sportivi care au reuşit să îşi apere titlul olimpic două ediţii după ce a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.
Născută pe 14 aprilie 1976, la Botoşani, aventura Georgetei în canotaj a început ase­menea multor astfel de poveşti. La şcoa­la unde învăţa au ajuns căutătorii de ta­lente, care au selectat-o datorită con­for­maţiei fizice. Ajunsă pe apă, dragostea pentru sport a transformat-o într-o competitoare de temut, deşi nu ştia absolut nimic despre canotaj înainte să urce prima oară în barcă, dezvăluiau colegii de la Antena 3, într-un material documentar.
Membră a unui lot puternic de canotaj, Georgeta a urcat pe mai multe podiumuri ale Campionatului Mondial. Medaliile de aur au venit, cum era de aşteptat, la proba de 8+1, iar la dublu rame a reuşit o clasare pe locul doi în cadrul Campionatului Mondial din 1997.
În anul 2000, ea împlinea 24 de ani şi par­ticiparea la Jocurile Olimpice era tot ce conta pentru ea. „Când am împlinit 24 de ani, numai asta visam. Mi-aduc aminte de fiecare pas pe care l-am făcut în anul acela. Nu mai conta nimic. Aş fi făcut ori­ce pentru a deveni campioană olimpică! Am zis atunci că imnul naţional va fi me­lo­dia mea preferată şi aşa a rămas!“, declara botoşăneanca pentru Antena 3.
La Sydney, Georgeta se număra printre fe­tele de la care se aştepta o medalie de aur la proba de 8+1, însă, făcând echipă cu experimentata Doina Ignat, Damian-An­drunache a ajuns să participe şi la proba de dublu rame. Ajunse în finală, cele două românce aveau de înfruntat o serie de adversare dificile, printre care re­pre­zen­tantele gazdelor şi eternele favorite, echi­pa Statelor Unite. După o cursă strân­să, Damian şi Ignat au reuşit să se im­pună, depăşindu-le pe australience cu peste o secundă şi jumătate, cucerind un nou aur olimpic pentru România la canotaj.
Ignat şi Damian au continuat competiţia şi în cadrul echipajului de 8+1, unde Ro­mâ­nia şi-a spulberat adversarele, înche­ind cursa pe primul loc, la aproape trei se­cunde în faţa olandezelor, clasate pe lo­cul doi.
După JO din 2000, Georgeta Damian a ră­mas în echipajul de 8+1 continuând să concureze şi la proba de dublu rame fără cârmaci, unde a făcut pereche cu o altă ca­notoare de excepţie, Viorica Susanu. Aşa s-a născut barca noastră de aur…
Născută la Galaţi, pe 29 octombrie 1975, Susanu s-a apucat de sport de la o vârstă fragedă, practicând atletism, handbal, volei sau baschet. La fel ca şi cea care i-a devenit colegă de barcă, ea a fost ob­ser­vată de un antrenor venit să caute viitoare talente pentru canotaj. Nu ştia ni­mic despre sport, decât că se desfăşoară pe apă, se arată în acelaşi documentar al Antena 3.
Până în 2001, principala probă a Vio­ri­căi era cea de 8+1, o probă cu tradiţie pen­tru canotajul românesc. „A reprezentat intrarea într-o familie de mari campioni, unde performanţa este la ea acasă, unde medaliile sunt ceva obişnuit şi mă mândresc că acest sport este unul cu cele mai bune rezultate la Jocurile Olimpice şi la Campionatele Mondiale“, spunea Susanu referitor la selecţia în echipajul condus de Elisabeta Lipă.
Pe lângă 8+1, gălăţeanca a încercat şi alte probe. La JO de la Atlanta, în 1996, ea a făcut parte din echipajul de 4+1, care a încheiat competiţia pe locul 10. A mai încercat şi la 2+1 vâsle, probă care i-a adus un bronz în 1997, însă primul succes la Jocurile Olimpice l-a înregistrat în 2000, la Sydney, când a făcut parte din echi­pajul care a luat aurul la 8+1.
După JO de la Antipozi, Susanu a făcut pereche cu dubla campioană olimpică, la acel moment, Georgeta Damian, pentru a concura la proba de dublu rame fără câr­maci. În 2001 cele două au luat aurul la Lucerna, în Elveţia, în cadrul Campionatului Mondial. Tot atunci au mai adus un aur pentru România şi la 8+1. Anul ur­mător şi-au apărat titlul la Sevilla, în Spania, unde au reuşit să stabilească şi un nou record mondial în proba de dublu ra­me fără cârmaci, cu un timp de 6:53,80.
Aflate în formă maximă pentru Jocurile Olimpice de la Atena, Damian şi Susanu erau favorite la câştigarea medaliei de aur în cadrul probei de dublu rame fără câr­maci. Româncele au dominat com­pe­ti­ţia de la un capăt la altul. În cursa de ca­lificări, au terminat cu peste 12 secunde înaintea următoarei clasate, iar în finală au dominat-o copios. După ce şi-au intrat în ritm pe primii 500 de metri, la 1.000 de metri se aflau pe prima poziţie, la 1.500 de metri aveau două secunde avans faţă de prima urmăritoare, trecând relaxate li­nia de sosire în prima poziţie, în ciuda efor­tului britanicelor pe ultimul sfert al cursei.
Competiţia de la 8+1 nu mai părea să fie o medalie de aur uşoară pentru România. În prima cursă de calificare, canotoa­re­le noastre au fost depăşite de american­ce, care au reuşit un timp record mondial şi s-au calificat în finală. Româncele au avut nevoie de o victorie în cursa de recalificare pentru a accede în finală.
În actul final, echipajul României a dat dovada de voinţă şi ambiţie de campion, ne­lăsând să se repete scenariul din prima cursă de calificare. După o finală dis­pu­ta­tă, Rodica Florea, Viorica Susanu, Aurica Barascu, Ioana Papuc, Liliana Gafencu, Elisabeta Lipă, Georgeta Damian, Doi­na Ignat şi Elena Georgescu se felicitau pentru o nouă victorie la cea mai im­por­tantă competiţie internaţională.
Una dintre „fetele de aur“ alături de Vio­rica Susanu, Georgeta Damian a intrat în categoria celor mai de succes spor­tivi din istoria Jocurilor Olimpice, după ce în 2008, la Beijing, a reuşit să îşi apere titlul olimpic la dublu rame fără cârmaci pentru a doua oară, obţinând aurul olimpic la trei ediţii consecutive.
Româncele s-au impus cu uşurinţă în cursa de calificare, dar s-au văzut puse în faţa unor concurente foarte puternice şi foarte motivate în finală. Pe lângă Germa­nia (locul doi în cursa de calificare a Ro­mâ­niei), Belarus şi China aveau sportive capabile de rezultate foarte bune, cu un plus de motivaţie pentru reprezentantele gazdelor. Anii de antrenament şi ex­pe­ri­en­ţa competiţiilor anterioare şi-au spus cu­vântul, iar campioanele din România şi-au demontrat valoarea, terminând cursa în forţă pentru o nouă medalie de aur.
Beijing 2008 a fost prima ediţie a Jocurilor Olimpice la care Elisabeta Lipă nu a fă­cut parte din echipajul de 8+1, torţa fiind dusă mai departe de Burcică, Susanu, Damian-Andrunache, Ignat şi Georgescu. Româncele şi-au câştigat cursa de ca­li­ficare şi au ajuns în finală.
În cursa pentru medalii, principalele con­tracandidate ale canotoarelor noastre erau sportivele din Statele Unite, echipă învinsă în urmă cu patru ani, în ciuda recordului mondial stabilit în cursa de calificare de la Atena. Americancele aveau să îşi ia revanşa. Fetele din barca Ro­mâ­niei au tras prea tare, cu prea multă emo­ţie şi au pierdut din vedere ritmul care le-a asi­gurat titlul olimpic la această pro­bă. Pe finalul cursei, ratarea aurului a pă­rut atât de apăsătoare, încât echipa Ro­mâ­niei a fost întrecută şi de Olanda, ajun­gând să urce doar pe ultima treaptă a podiumului.
România se poate considera, pe bună dreptate, una dintre ţările de top din ca­no­tajul feminin mondial. Victoriile de la 8+1, perechea de rame fără cârmaci şi du­blul de vâsle în ambarcaţiune uşoară au fă­cut din sportivele noastre cele mai te­mu­te şi respectate competitoare de pe apă.
Damian-Andrunache şi Susanu şi-au anunţat retragerea după JO de la Beijing. Ele au fost numite pe locul doi, respectiv, patru, în topul celor mai bune canotoare din istorie, întocmit de Federaţia Inter­na­ţională. Au revenit însă asupra acestei de­cizii, în încercarea de a urca pe cea mai înal­tă treaptă a podiumului şi la Londra.
Faptul că nu au reuşit la această ultimă competiţie majoră a carierei lor nu le ştir­beşte însă cu absolut nimic un palmares şi o viaţă sportivă de excepţie. Mulţumim, Georgeta Andrunache! Mulţumim, Vio­rica Susanu!