În weekend-ul 6-7 octombrie, la Bucureşti, pe stadionul „Arcul de Triumf“, au avut loc meciurile de clasament contând pentru SuperLiga CEC Bank la rugby. Practic, tot ceea ce s-a întâmplat până acum, în sezonul regulat sau în play-off, a devenit istorie. Meciurile pentru stabilirea ierarhiei finale au fost cât se poate de interesante şi spectaculoase. Vom face câteva scurte consideraţii pe marginea acestor partide, în ordinea desfăşurării lor.

Universitatea Cluj – Poli Agro Unirea Iaşi 36-27

Meciul pentru locurile 7-8 a avut o încărcătură deosebită. Clujenii au reuşit să se im­pu­nă, graţie în primul rând unei pleiade de jucători trecuţi de prima tinereţe. Săuan, la 39 de ani, Teodorescu, 36 de ani, Nicolae Rus, Romulus Boar, Bogdan Voicu, revenit după o gravă accidentare la cap, au fost rugbyştii exponenţiali pen­tru echipa de sub Feleac, care s-a impus fără probleme în meciul pentru supravie­ţu­i­re, scor 36-27. De cealaltă par­­te, formaţia ieşeană a vrut mult, însă în afara câtorva in­di­vidualităţi, sportivii din Copou nu au demonstrat că fac faţă exigenţelor primului eşa­lon. Căpitanul echipei, Druş­că, dar şi închizătorul Giuşcă, revenit după o gravă accidentare, au fost jucătorii care au luptat cel mai mult.

CSM Bucureşti – Dinamo 36-24

Cele două bucureştene au creat o frumoasă rivalitate spor­tivă. În acest sezon, CSM Bucureşti şi Dinamo au făcut „rocada“, după ce în sezonul anterior au ocupat în ordine inversă aceleaşi locuri. Dina­moviştii au trecut la primenirea echipei, după ratarea cali­ficării în play-off. Ei au re­nun­ţat la o serie de jucători experimentaţi, dar cu salarii mari, aducând în loc jucători tineri, cu foame de afirmare. De cealaltă parte, CSM Bucu­reşti are individualităţi, Po­pîr­­lan sau Surugiu fiind exem­plele cele mai importan­te. Meciul a început într-un ritm echilibrat, însă eseul mar­cat de CSM în finalul pri­mu­lui mitan a fost decisiv. Alb-roşiii nu au trecut peste această lo­vitură şi au cedat te­ren, cu toată opoziţia unui An­tonescu sau Stătulescu. Scor final 36-24, iar CSM Bu­cu­reşti mai face un pas spre careul celor mari.

Steaua – Farul Constanţa 36-20

Curios, finala mică a însemnat un al treilea joc al reuniunii, în care Steaua şi Farul Constanţa au disputat medalia de bronz. Deşi marinarii aveau dreptul, conform cu ultimele rezultate directe, să spe­­re la victorie, ei s-au pre­zentat obosiţi, fără vlagă, fiind o pradă uşoară. Practic, ei nu au jucat decât vreo 10 mi­nute, în prima repriză, când stelistul Dumbravă fusese eli­minat cu cartonaş galben. În acel interval, au reuşit să ega­le­­ze la 13, însă furia roş-albas­tră s-a declanşat apoi din nou. Diaconescu, Cazan, Vlaicu, Ba­­raulea, dar mai ales ­Lucaci, au demonstrat că Steaua ră­mâ­ne totuşi Steaua în rugby. Victorie meritată a trupei din Ghencea, care intră în posesia medaliilor de bronz şi pro­mite pentru sezonul viitor o altă faţă a echipei.

Timişoara – Baia Mare 16-6

Finala mare a însemnat o lup­tă surdă, un meci de uzură în care ambele echipe au că­u­tat să închidă spaţiile, să sa­crifice spectacolul şi să obţină maximum din punctele de fi­xare organizate în „22“-ul advers. A fost cât pe ce să asis­tăm chiar la primul joc fără eseuri în actuala ediţie a SuperLigii CEC Bank, însă pe fi­nal, tâ­nărul Co­nache, nou in­trat pe teren, a reuşit să lă­mu­rească desti­na­ţia titlului, cu o încercare pe care tot el a şi transformat-o.
De la maramureşeni s-a remarcat încă o dată căpitanul echipei, flankerul Mihai Macovei, care a jucat pentru ultima dată în tricou băimărean, el transferându-se la o echipă din Franţa. De altfel, elimina­rea sa din minutul 77, surve­ni­tă la scorul de 6-6, s-a de­mon­strat a fi decisivă, fără Ma­­covei în teren, bănăţenii reuşind seria de 10 puncte ca­re au dus la scorul final. Csaba Gal, Sean Morrell sau Michael Wiringi au fost piese tari în agrenajul vicecampioanei.
Timişoara a scris istorie, ge­­neraţia lui Carpo, Rus, Ca­la­feteanu, Pungea, Bălan şi aşa mai departe legând un al doilea titlu pentru bănăţeni, după ce, de curând, se cele­bra­seră patru decenii de la singurul titlu obţinut de Timi­şoara, în 1972. Din nefericire, victoria a avut şi un „sacrificat“. Mijlocaşul la grămadă, Vali Calafeteanu, şi-a fractu­rat braţul exact în locul în ca­re mai fusese accidentat, aşa că va fi indisponibil pen­tru apro­ximativ jumătate de an. El va rata astfel meciurile se­lec­ţionatei divizionare şi ale echipei naţionale. Timişoara a obţinut un al doilea trofeu consecutiv, du­pă ce, anul trecut, obţinuse cu­pa României.
Federaţia Română de Rugby „ameninţă“ însă, în perioada următoare, cu un program extrem de încărcat, din care se remarcă prin importanţă eve­nimente ca meciurile se­lec­ţionatei divizionare Lupii Bucureşti în AMLIN Challenge Cup sau jocurile test ale naţionalei, din luna noiem­brie, cu Japonia sau SUA.