Regal kenyan la mondialele de semimaraton

„Bine aţi venit în cel mai verde oraş al Chinei!“ Cu această urare, completată de o căldură înăbuşitoare, am fost  întâmpinaţi, la ieşirea din aeroportul Nanning, aflat la o depărtare de circa 40 de minute de capitala regiunii Guangxi Zhuang, unde am ajuns cu un microbuz de 20 de locuri, trimis de organizatorii ediţiei cu numărul 13 a Campionatelor Mondiale de semimaraton, atribuite în premieră Chinei. Prilej pentru a admira zonele pline de verdeaţă, unele luxuriante, intrând apoi în peisajul specific metropolelor.  Am venit la acest important eveniment împreună cu antrenorul federal Leonidas Karaiosifoglu şi tinerii atleţi Paula Todoran şi Cristinel Irimia, proaspeţi campioni naţionali la compe­tiţia găzduită de Slănic Prahova. În palmaresul sportivei de la CSM Zalău figurează două locuri 4, cu echipa, la CM de semimaraton de la Debrecen 2006 şi Udine 2007, medalii de aur la CE de cros juniori 2004, cu echipa, Balcaniadele din 2007 şi 2010 din Bulgaria, la individual, din aceeaşi ţară, în 2007, argint cu echipa şi individual, la cea din Turcia 2006 şi Serbia 2009, bronz individual în Bulgaria 2008. Cristinel a luat aur cu echipa şi argint la Balcaniada din Macedonia 2003, aur individual şi cu echipa în Turcia 2005, argint cu echipa la CE de cros Edinburgh 2004 şi la Balcaniada din Turcia 2006, bronz la CE din Finlanda 2004, la 5.000 metri. Ambii sunt multipli campioni naţionali.  
Deşi mersesem preţ de 14 ore cu avi­oanele, pe care le-am schimbat la Helsinki şi Beijing, aşteptând şi câteva ore prin aeroporturi, pentru a prinde le­gă­turile, sportivii au ţinut morţiş, ca după încheierea formalităţilor de acreditare şi cazare la hotelul Sanzan, să facă un prim antrenament. Cum nu-l puteau efectua pe traseul, al cărui start era prevăzut peste două zile, nu departe de hotel, într-o superbă piaţă, au fost nevoiţi să alerge pe una din străzile apropiate. Pentru ca a doua zi, când am fost alături de ei, împreună cu federalul, să se antreneze în parcul aflat la circa un sfert de oră distanţă, unde ne-au dus gazdele, împreună cu interpreta de engleză, care avea să fie alături de noi până la plecare. Între timp, vremea s-a schimbat radical, temperatura ajungând la limitele suportabilului pentru europeni, 24 de grade vineri şi 21, cu o uşoară adiere de vânt, sâmbătă, în aşteptata zi a concursului.
Unde, din lista iniţială a concurenţilor, afişată în holul hotelului, aveau să se prezinte la start, mai întâi, de la 8.30, fetele, în număr de 55, din 22 de ţări, iar o jumătate de oră mai târziu, 68 de băieţi, reprezentând 29 de naţiuni. Situaţia a fost posibilă, datorită faptului că traseul celor 21,100 kilometri era alcătuit în aşa fel, încât să poată fi străbătut, la un moment dat, concomitent, de sportivi şi de cei peste 200.000 de oameni de toate vârstele, participanţi la cursa populară. Concurenţilor li s-a prezentat, în preziua competiţiei, întreg traseul, pe care l-au putut vedea din autocarele puse la dispoziţie. Ghidul a oferit date despre punctele situate la 5, 10, 15 şi 20 de kilometri, de unde aveau posibilitatea să primească sticle cu apă pentru deshidratare.
Revenind la întrecerea propriu-zisă, pe care am urmărit-o din tribuna rezervată presei, pe ordinatoare, iar sutele de spectatori din piaţă, pe un ecran uriaş, aceasta a fost dominată de reprezentanţii Kenyei, care au câştigat lejer cele patru probe, adjudecându-şi alte două medalii de bronz la individual. Au purtat trena 10 atlete din Kenya, Etiopia şi Australia, respectiv 15 atleţi din Kenya, Eritrea, Republica Sud Africană, Etiopia şi Namibia. După 15 kilometri numărul lor rămăsese acelaşi la fete, iar la băieţi se redusese cu o treime. Pentru ca, la 20, să rămână în faţă doar Florence Jebet Kiplagat – Kenya, Dire Tune-Etiopia, Peninah Jerop Arusei – Kenya, Feryse Tadese – Etiopia, Joyce Chepkirui – Kenya, Mesret Mengistu – Etiopia, Fate Tola – Etiopia, ordinea rămânând neschimbată la sosire. Diferenţele între atletele care au prins podiumul au fost mici 1:08.24, 1:08.34, 1:09.05. Paula Todoran avea să încheie pe locul 33, cu 1:15.29, fiind a treia europeană, după poloneza Karolina Jarzynska, pe 17, şi britanica Claire Hallissey, pe 18 . Nu mai puţin de patru atlete au abandonat. Interesant că una dintre ele, Eunice Cheyech Kales, era din Kenya!
Wilson Kiprop – Kenya şi cel mai bun performer al sezonului, Zersenay Tadese – Eritrea, au trecut primii la kilometrul 20, urmaţi de un alt kenyan, Sammy Kirop Kitwara. Cronometrul arenei a înregistrat 1:00.07, 1:00.11 şi 1:00.22. Ne-am uitat după atletul nostru, care avea să ajungă al 60-lea, după 1:11.09, un timp modest, considerat de Leonida Karaiosifoglu.
Laurii pe echipe, la care au contat cele mai bune trei rezultate,  au revenit Kenyei – 3:26.59, Etiopiei – 3:27.33, Ja­po­niei – 3:33.40, la feminin, respectiv Ke­nyei – 3:01.32, Eritreei – 3:03.04 şi Eti­opiei – 3: 05.26, la masculin. S-au în­tre­cut 10 echipe feminine şi 11 masculine.