S-a stins o stea dinamovistă

Tot timpul m-au fascinat cuvintele lui Octavian Paler din opera sa „Avem timp”. De fiecare dată când simt că nu am apreciat un lucru suficient sau că am greșit faţă de cineva, recitesc versurile acestea: „Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou (…) Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, (…) avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm dupa-aceea. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru puțină tandrețe. Când să facem și asta – murim.” Din păcate, aici voiam să ajung, la înfricoșătorul cuvânt, moarte. Atunci când suntem în viaţă, uităm să apreciem lucrurile sau oamenii care ne înconjoară așa cum ar trebui. Abia după ce pleacă de pe această lume, ajungem să ne dăm seama cât de importanţi erau. 

Uneori, se întâmplă invers, îi apreciem în viaţă, în putere și uităm de ei după ce se retrag din activitate sau după ce viaţa lor ia sfârșit. În cele ce urmează, vom afla cum se întâmplă în lumea sportului. Clubul Sportiv Dinamo București are un palmares bogat și o vitrină plină cu trofeele câștigate de marii săi campioni. Printre aceștia se număra Anișoara Matei, una dintre cele mai valoroase sportive ale tirului românesc și dinamovist. Din nefericire, luna trecută, pe data de 14 octombrie, fosta dinamovistă a încetat din viață. Boala a fost mai puternică decât fosta glorie și a răpus-o. Medaliată cu argint la Campionatul Mondial de la Thun, din anul 1974, multiplă medaliata la Campionatele Europene, Anișoara Matei a reprezentat un reper important în proba de pistol aer comprimat, unde a concurat și s-a afirmat de-a lungul carierei sale sportive. Pentru rezultatele excepționale de la Campionatele Mondiale și Europene, Anișoarei Matei i s-a oferit titlul de Maestră Emerită a Sportului, precum și Ordinul Muncii clasa a III-a. Și-a început activitatea în 1972 și a practicat tirul de performanţă până în 1991, când a încheiat activitatea sportivă, dedicându-se muncii profesionale în cadrul clubului Dinamo.

Un suflet mare și un coleg extraordinar

Am avut onoarea să discutăm cu colegii Anişoarei Matei, care i-au fost alături până în ultimele clipe ale vieţii. „A fost un coleg extraordinar, în primul rând, ca om era deosebită, a fost întotdeauna alături de colegii ei. Începând din perioada de juniorat și chiar și apoi, când a trecut la seniori și a devenit campioană, a fost o persoană cu foarte multă modestie, cu suflet mare. Era alături de toţi la bine și la rău, dar când era pe aliniamentul de tragere, începea într-adevăr concursul. Acolo nu ţinea cont de prietenie, de relaţie, de amiciţie, era omul sportului. A știut să împletească performanţa, cariera sportivă cu omenia, prietenia și cu bunul simţ. Din punctul acesta de vedere, am pierdut un coleg deosebit, prin felul de a fi după această carieră de sportiv și tot ce a făcut ea pentru sportul românesc și pentru tir. Tirul este un sport puţin mai complex, care în primul rând te macină pe interior, este mai mult un sport psihic decât un sport de performanţă. Ca valoare este într-adevăr de performanţă, dar ca sport individual este un sport psihic. După ce a trecut în profesional, ea a rămas tot în cadrul nostru pe o funcţie care s-a găsit vizavi de pregătirea ei și a fost dedicată muncii așa cum era dedicată sportului. A dovedit până a plecat dintre noi că a fost un om de valoare și așa va rămâne în sufletul nostru”, a declarat melancolic colegul și prietenul fostei campioane, Ionel Burîda.

Oamenii din cadrul secţiei de tir de la Dinamo își amintesc de Anișoara Matei doar dacă au trecut de prima tinereţe. Din păcate, mulţi nu au ajuns să o cunoască, să o respecte, să o aprecieze așa cum ar fi meritat. Odată ce s-a pensionat, au păstrat legătura cu ea doar prietenii adevăraţi, cu care lucrase ani de zile, persoanele care o admirau. Gabriel Calangiu, actualmente ocupând funcţia de gestionar și având răspundere pentru securitatea poligonului de tir, ne-a ajutat pentru a realiza acest articol în memoria Anișoara Matei: „O cunosc din 1997, din postura de gestionar. Era o colegă de bază, am colaborat foarte bine cu ea. În acest moment dorim să concretizăm un proiect, prin care să facem probe și competiţii în memoria campioanei.”

Pe vremea când Anișoara era deja în topul celor mai talentaţi de la Dinamo, Daniela Cohanciuc, actualmente antrenoare în cadrul secţiei de tir și Marin Olimpiu, coordonatorul secţiei, erau juniori și o admirau foarte mult văzându-i rezultatele: „Când vedeai un senior cu rezultate așa bune, erai fascinat. Am fost în câteva cantonamente împreună, însă nu am lucrat niciodată în aceeași echipă. De când a ieșit la pensie, nu am mai păstrat legătura. Ceea ce este trist în zilele noastre, faptul că ești sportiv, faci performanţă și după ce te retragi din activitate nu îţi mai recunoaște nimeni meritele. Așa este peste tot…”, ne-a precizat antrenoarea Cohanciuc.

Sportul de performanţă necesită voinţă de fier!

Ce s-a întâmplat după ce s-a retras din activitate, ne-a povestit omul care ani de zile a asigurat securitatea poligonului, Ionel Burîda: „A fost o perioadă în anii ’90, când am venit eu la club și am găsit-o în calitate de sportivă și antrenoare. A făcut antrenorat o perioadă de trei ani de zile cu grupe de copii, a făcut selecţii, s-a ocupat de tot ce a însemnat pepiniera Dinamo până în 1993-1994. După trei ani de zile, din cauza situaţiei de atunci și a rutinei, a preferat să treacă în profesional; atunci s-a produs o restructurare la nivel de antrenori și de sportivi. Pentru a nu fi trecută în piaţa civilă, a fost păstrată în cadrul sistemului Ministerului de Interne, pe funcţia de gestionar, unde a corespuns ca vârstă și pregătire. Pe acea vreme, eram cei mai buni din ţară la tir, deţineam supremaţia în disciplina aceasta. Ea a făcut totul din pasiune, s-a dedicat și rezultatele nu au întârziat să apară. Totul a fost făcut pentru cauza sportului pe care l-a iubit foarte mult. Chiar și în momentul în care a devenit gestionară, ea era tot în mijlocul nostru, unde își găsea mulţumire sufletească și liniște. Aici și-a petrecut trei sferturi din viaţă, tuturor le dădea sfaturi. Tirul este un sport care te face să te duci către niște orizonturi în care să îţi păstrezi acest echilibru pe care mulţi îl pierd. Un sport de performanţă cere o implicare foarte mare și o voinţă de fier. Eu am păstrat permanent legătura cu Anișoara, am rămas prieteni și colegi. Îm doream să mai vină la club, dar probabil și anumite probleme de sănătate au oprit-o sau o anumită stare psihică, fizică…”

Muncă, sacrificii, rezultate și totuși sunt sportivii recompensaţi suficient? Ministerul, federaţiile, cluburile îi apreciază la adevărata valoare? Le recunosc meritele și le recompensează? „Aici avem o lacună mare, nu se fac eforturi pentru a aduce un omagiu, cred că situaţia economică în care trăim este de vină pentru că alminteri nu îmi explic de ce există atâta indiferenţă din partea unor oameni care trăiesc datorită acestor performanţe. Aș întoarce puţin timpul, pentru a ne aminti că au fost vremuri când acești sportivi care erau de talie mondială, olimpică, europeană, balcanică, aveau satisfacţie cât de cât, incomparabil cu ce se întâmplă în ziua noastră. Sunt foarte mulţi care dispar din lumea noastră și nu își mai amintește nimeni de ei. Este o realitate dură și nefirească pentru că de aici apar sentimentele de frustrare, de saturaţie pentru societate, te simţi incapabil să mai fi util. Probabil că și stările acestea au măcinat-o. Ea urma să primească o pensie viageră care nu i-a fost aprobată; motivaţia nu știu unde este sau unde s-a pierdut… Nu se fac întruniri cu foștii mari sportivi, aniversări. Ajungi la un moment dat când cariera ta se năruie și simţi doar o lipsă de încredere, de umanitate pentru că te-ai sacrificat, ţi-ai rupt oasele pentru sportul pe care l-ai practicat. Am avut momente când am excelat, sportul a fost ca un drapel care s-a purtat în afara ţării cu mult drag și patriotism. Cei care urcă pe podium, nu pot uita niciodată momentul când îţi cântă imnul. Acesta este sportul pentru cei care vor să îl înţelagă și să îl aprecieze”, a conchis dinamovistul Ionel Burîda.

Revenind la Octavian Paler, „Am învățat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecințe.”

Dumnezeu să te odihnească în pace, Anișoara Matei!

FOTO: CS Dinamo.

* Articol publicat în numărul 43 (octombrie) al revistei Sport Revolution