La 22-23 de ani, majoritatea sportivilor sunt considerați tinere speranțe. Totuși, există cazuri în care, cu multă muncă și dăruire, acest stadiu rămâne doar o amintire. La această vârstă menționată anterior, canotoarele Cristina Grigoraș și Andreea Boghian au atins la începutul lunii iunie un nou nivel: au devenit duble campioane europene.
Delegația României la Campionatul European de Canotaj de la Sevilla a câștigat trei medalii, terminând astfel pe locul trei în clasamentul general, după Germania și Italia. Echipajul masculin de patru rame fără cârmaci a obținut medalia de argint, la fel ca la ediția din anul trecut. Componența bărcii a fost următoarea: Marius-Vasile Cozmiuc, Florin Curuea, George Palamariu și Cristi-Ilie Pârghie.
Marile performanțe au venit însă la feminin. România a câștigat două medalii de aur în probele de 8+1 și dublu rame. Echipajul de 8+1 a fost format din Roxana Cogianu, Ionela Zaharia, Irina Dorneanu, Adelina Cojocariu, Camelia Lupașcu, Nicoleta Albu, Daniela Druncea, Cristina Griogoraș și Andreea Boghian, ultimele două fiind și artizanele performanței de la dublu rame.
“Am început canotajul la vârsta de 13 ani, când am fost selecționată de la școală de doamna antrenoare a lotului de juniori. Ea pusese ochii pe mine încă de când eram în clasa a patra”, spune Andreea Boghian. “Inițial nu am vrut să merg, dar dânsa a venit la mine acasă și a vorbit cu părinții. Am hotărât să merg pentru două-trei luni și dacă nu îmi place, să mă întorc acasă. Mi-a plăcut, așa că am rămas la Orșova și am continuat canotajul.”
Colega ei, Cristina Grigoraș, mărturisește că până să se apuce de canotaj nu era deloc o fire sportivă. “Am început acest sport la 15 ani, imediat după ce am dat examenul de capacitate. Nu pot să spun că mi-a plăcut din prima. Abia atunci când vezi că începe să îți meargă și că începi să iei iei medalii îți place cu adevărat. Practic, îmi plac satisfacțiile pe care mi le oferă canotajul.”
Boghian-Grigoraș, noul dublu de aur al canotajului
Colaborarea celor două fete de aur a început în 2008, pe vremea când erau junioare. “Am fost alese mai multe fete în lotul pentru mondialele de juniori. După o serie de selecții, când s-a tras linie, Andreea a fost prima dreaptă, eu prima stângă”, explică Cristina modul în care au ajuns să împartă barca de dublu rame. În acel an, fetele au obținut medalia de argint la mondiale, terminând la o jumătate de secundă în spatele primului loc. “Apoi, ne-am mai întâlnit în 2011, la mondialele de tineret, unde am terminat din nou pe doi.”
Blestemul eternului loc secund părea să le urmărească pe Grigoraș și Boghian. Anul acesta, la Campionatul European de Canotaj de la Sevilla, fetele noastre au câștigat clar proba, la aproape trei secunde distanță față de echipajul Germaniei. Andreea povestește ce este în sufletul și mintea unor proaspete campioane europene. “Imediat după încheierea competiției am fost euforice. Am încercat să ne bucurăm cât mai mult de moment, pentru ca apoi să ștergem cu buretele pentru că mai urmează și alte competiții importante și nu este nimic pus deoparte pentru noi.”
Cu multă modestie, fetele spun că se așteptau la această performanță. “Având în vedere că a fost un Campionat European unde nu au participat SUA, Noua Zeelandă sau alte țări puternice, era necesar să câștigăm. În plus, trebuia să păstrăm și tradiția, că sunt atâția ani de când România tot câștigă aceste două probe.” Într-adevăr, ultimele cinci probe de dublu rame din cadrul CE fuseseră câștigate de românce, în timp ce la 8+1 stăteam chiar mai bine de atât: șase medalii de aur consecutive.
Întrebate care dintre cele două probe este favorita lor, fetele mărturisesc că ambele sunt la fel de importante, dar aurul obținut în acest an la dublu rame este puțin mai special. A fost prima lor medalie la această probă, pe când la 8+1 sunt deja triple campioane europene. “Din 2008 ne chinuim să luăm un aur împreună în barca de doi, dar până acum luasem doar argint la juniori și tineret. Acum, că medalia de aur a venit la seniori, este cu atât mai bine.”
Pentru a rămâne la cel mai înalt nivel este nevoie de multe antrenamente tratate cu seriozitate. “Cea mai importantă parte a antrenamentului este cea desfășurată pe apă, unde lucrăm la forță, rezistență, viteză și cadență. Încălzirea de dinainte și stretching-ul de după le facem pe uscat. Apoi, lucrăm aproximativ o oră la sală, din nou pentru forță.”
Următoarele obiective ale fetelor sunt concretizarea performanțelor de la Sevilla în competițiile imediat următoare: regata de la Lucerna din iulie și Campionatul Mondial din Coreea de Sud din august. “Mai departe de atât nu ne-am gandit momentan, așteptăm să vedem ce facem anul acesta la mondiale. Le luăm pas cu pas, degeaba visezi la Olimpiada de la Rio din 2016 dacă până atunci nu faci mai nimic.”
Pentru a-și îndeplini aceste obiective pe termen scurt, fetele trag din greu la antrenamente. Sunt conștiente că pentru a câștiga noi medalii de aur este nevoie de multă muncă. “Sperăm să meargă barca din ce în ce mai bine. Nu am ajuns încă la timpii pe care ni i-am propus, deci mai avem de lucru.”
Echipa SPORT REVOLUTION le felicită pe Andreea Boghian și Cristina Grigoraș, alături de ceilalți români medaliați la Sevilla, și le ține pumnii la viitoarele competiții.
FOTO: worldrowing.com.
* Articol publicat în numărul 39 (iunie) al revistei Sport Revolution.
Leave a Reply