Din punct de vedere social şi profesional sunt dator artelor marţiale. Am ajuns aici datorită lor şi îmi voi plăti datoria. Munca şi sacrificiile trebuie recunoscute şi remunerate corespunzător. Sunt tributar artelor marţiale pentru tot ceea ce mi-au oferit în viaţă. Respectul şi datoria faţă de Kancho Florentin Marinescu, m-au determinat să rămân în FRAM.
S.R.: Din punct de vedere al unui om ce trăieşte din şi pentru sportul de performanţă, cum priviţi problema mult discutatei descentralizări?
A.P.: Cred că asta e întrebarea momentului. Performanţa nu poate fi susţinută decât cu investiţii. Bugetul alocat şi fondurile de premiere re prezin tă un stimulent pentru sportivi şi antrenori, stimulent ce s-ar pierde odată cu descentralizarea. Nu trebuie să fim ipocriţi şi să recunoaştem că avantajele financiare sunt o parte importantă a sportului. Munca şi sacrificiile trebuie să aibă şi o finalitate materială. Efectele crizei fi nanciare se simt deja, prezenţa în sălile de sport scăzând cu aproximativ 50%. În momentul implementării pro gramului de descentralizare mi-e teamă să nu primeze sistemul „relaţional“ în detrimentul nevoilor sportului de performanţă. Trebuie să conservăm şi să dezvoltăm ceea ce avem.
S.R.: Ce ar fi în acest caz de făcut în privinţa artelor marţiale şi a sportului în general?
A.P.: Artele marţiale au cunoscut o revigorare în ultima perioadă. S-a muncit mult şi s-au obţinut performanţe notabile. Mi-aş dori crearea unui sindicat al artelor marţiale, să creem o punte comună de comunicare şi să ne apărăm interesele comune în ciuda unor disensiuni inerente şi a evitărilor pline de diplomaţie. Lucrurile ar merge mult mai bine dacă am privi spre viitor cu prietenie şi o mai mare conlucrare. Acest sentiment cred că este valabil şi la nivelul sportului românesc atât de vitregit de prea multă vreme.
S.R.: Cum vedeţi implicarea COSR-ului în destinele sportului românesc?
A.P.: Personal apreciez această organizaţie ce militează îndeosebi pentru sportul olimpic. Noi (sporturile ne olimpice) suntem „fraţii vitregi“ şi chiar dacă nu beneficiem de avantajele şi popularizarea olimpică, ne aducem aportul în relaizarea de performanţă şi glorie a sportului din România. Nu pot fi de acord cu mutarea federaţiilor şi a sporturilor neolimpice către COSR, cum nu sunt de acord nici cu „vânătoarea de vrăjitoare“ a neolimpicilor şi a artelor marţiale.
S.R.: Departamentul dumneavoastră face parte din FRAM (Federaţia Română de Arte Marţiale). De ce nu aţi încercat o separare şi înfiinţarea unei federaţii proprii?
A.P.: A fost o idee pentru în fiinţarea unei federaţii separate, numai că timpul, bi ocraţia (hârtii, avize… etc.) şi nu în ultimul rând respectul şi datoria faţă de Kancho Florentin Marinescu, m-au determinat să rămân. Cu toate acestea apreciez mişcarea făcută de către departamentul de Kempo ce şi-au constituit propria federaţie.
S.R.: Spuneţi-ne câteva cuvinte despre departamentul si organizaţia pe care o conduceţi (SKDUN)!
A.P.: În primul rând SKDUN este e mişcare progresistă, atât prin libertatea de gândire şi iniţiativa membrilor cât şi prin numărul tot mai mare de practicanţi. La nivel naţional avem campionate naţionale cu peste 1.000 de participanţi, la care aducem 20 de arbitri străini pentru transparenţă şi corectitudine. În privinţa competiţiilor internaţionale, până anul aces ta nu a existat taxă de afiliere. Din punct de vedere competiţional, categoriile şi secţiunile sunt foarte disputate (peste 32 de competitori/ca tegorie, peste 46 de competitori la open şi 64 de competitori la secţiunea kata). La ultimul campionat mondial am avut peste 1.000 de sportivi.
Leave a Reply