Stagiu pregătire Kempo, ianuarie 2013

Nici nu s-au terminat bine sărbătorile de iarnă, că Federaţia Română de Kempo a şi început pregătirile pentru noul an competiţional. Ca întotdeauna, a treia zi după Revelion a început stagiul de pregătire al arbitrilor de Kempo, toţi aceştia fiind foşti sportivi sau practicanţi care continuă antrenamentele cot la cot cu cei tineri.
Un program de antrenament infernal, draconic, des­fă­şurat la temperaturi de minus 18 grade Celsius.
Este o adevărată plăcere să te uiţi la aceşti adevăraţi lup­tă­tori, la aceşti învingători în via­ţă, cum se pregătesc zilnic ca şi cum a doua zi ar intra în com­petiţie, deşi unii dintre ei au trecut de mult de bariera vârs­tei de 50 de ani. Este o plă­cere să priveşti juniorii lo­tu­lui de Kempo cum se stră­du­iesc să in­tre într-o formă fi­zi­că şi tehnică cât mai bună şi cum se pre­gă­tesc alături de „co­legii“ lor, mulţi dintre aceş­­tia mai vârstnici decât ei cu peste 35 de ani.

Gică Tatu, instructor Kempo şi arbitru internaţional

„Am intrat pentru prima da­tă în dojo-ul condus de ­Shihan Amatto Zaharia în 1986 şi de atunci sunt alături de acesta. În Kempo suntem ca o ade­vă­ra­tă familie, iar acest spirit ex­traordinar de prietenie şi colegialitate indus în cadrul echipei i se datorează în totalitate. Deşi anii au trecut, suntem ex­trem de bucu­roşi când vedem că acest spi­rit de unitate, de echipă, se perpetuează şi la generaţiile tinere, şi suntem con­vinşi că acest spirit este de fapt motorul perfor­man­ţelor lotului naţional de Kempo şi al dez­voltării acestui sport de luptă extrem de complex la nivel naţional“.

Liviu Şerbănescu, antrenor Kempo, vice-campion mondial şi arbitru interna­ţional

„Nici nu ştiu când au trecut mai bine de 27 de ani de când am început practicarea ­Kempo-ului sub îndrumarea lui Shihan Amatto Zaharia. La aproape 50 de ani, cel mai amuzant este atunci când ne aflăm la competiţii sportive în calitate de arbitri, unde câte­odată unii dintre copiii care luptă pentru prima dată la Kempo, neavând absolut nicio cultură în domeniul sportului marţial din România, se uită la noi cu un aer de superioritate, noi fiind în opinia lor nişte «unii» care stau pe un scaun, neavând cum să-i înţe­legem pe ei, campionii. Iar apoi când ajung în acelaşi loc de antrenament cu noi, la stagii de pre­gătire comune, şi văd cum se chinuie să ţină pasul cu noi în ciu­da diferen­ţei uriaşe de vârs­tă, îşi dau seama de cât de ridicoli sunt în aroganţa şi infatuarea lor şi încep să pri­vească totul mai corect şi cu foarte mult respect. Pentru că dincolo de victorii sau înfrân­geri, în Kem­po respectul este lucrul cel mai important. Res­pectul este acel «ceva» care face di­fe­renţa între un campion ade­vărat şi un bătăuş oare­care. Kempo este pentru noi un mod de viaţă sănătos, iar faptul că tot mai mulţi tineri vin alături de noi nu face decât să ne bucure, factorul social-edu­cativ al acestui sport fiind unanim recunoscut“.