Faptul că România este deja un nume în karate nu mai reprezintă o surpriză pentru nimeni. Rezultatele pe care sportivii noştri le obţin de ani buni la competiţiile internaţionale confirmă din plin acest statut. Iar valoarea karate-ului românesc este apreciată chiar de ţara care a inventat acest sport, Japonia. Astfel se explică faptul că un practicant nipon a decis să se antreneze în România sub comanda lui Sensei Aurel Pătru, posesorul centurii negre 7 Dan, vicepreşedinte al Federaţiei Române de Arte Marţiale.
“Numele lui e Tetsuya Fujita, centură neagră 3 Dan. Prima oară când m-am întâlnit cu el a fost în urmă cu trei ani la C.M. de Karate SKDUN. A fost foarte impresionat de sportivii din echipa României şi şi-a dorit să se antreneze cu echipa noastră. Şi-a luat o săptămână de vacanţă, el fiind profesor de matematică. M-a sunat şi m-a întrebat dacă îi permit să vină să facă antrenamente cu echipa noastră. M-am simţit onorat că un japonez vrea să înveţe karate în România, el nefiind un începător. Bineînţeles că am fost de acord. Tetsuya m-a impresionat cu modestia de care a dat dovadă, a dat totul la fiecare antrenament şi i-a tratat pe toţi cu foarte mult respect. Pot spune că a fost un exemplu pozitiv pentru toţi“, sună prezentarea pe care ne-a făcut-o Aurel Pătru.
Tetsuya Fujita şi-a început activitatea sub comanda lui Shihan Hara. Apoi s-a mutat în S.U.A. la finalul liceului pentru a se antrena cu Sensei Yukiyoshi Marutani. Ulterior, a plecat în Denver, unde a practicat karate, fiind ghidat de Hideki Iwakabe. În perioada în care a urmat cursurile Universităţii din Seattle, Tetsuya l-a cunoscut pe maestrul de Karate Shotokan, Toshiaki Namiki, cel care i-a fost profesor timp de doi ani. În 2000 a revenit în Japonia, unde şi-a inaugurat un Dojo.
Sportivul japonez a venit în România pentru a se antrena sub comanda lui Aurel Pătru, dar şi pentru a afla ce se ascunde în spatele performanţelor obţinute de karateka din ţara noastră.
“M-a întrebat care este secretul. I-am spus că în urmă cu vreo 15 ani, imediat după Revoluţie, a venit un instructor din Germania, care a văzut nivelul la care suntem şi mi-a zis că avem foarte multe greşeli, că ar trebui să o luăm de la zero. Am avut puterea să lucrez un an de zile numai tehnici simple de bază. Oricare altul s-ar fi plictisit. A fost un «pas înapoi», dar s-a dovedit că au fost de fapt o sută de paşi înainte. Pentru că la doi-trei ani distanţă am câştigat foarte multe competiţii tocmai datorită faptului că bazele erau puse la punct“, ne-a spus Aurel Pătru.
Cel care a fost desemnat de cinci ori drept antrenorul anului la probe neolimpice în cadrul Galei Sportului Românesc ne-a dezvăluit şi unul dintre aspectele care l-au încântat cel mai mult pe Tetsuya Fujita: “Ce i-a plăcut foarte mult este că punem mult accent pe antrenamentul de bază, exact ca în Japonia. Numai că antrenorii japonezi sunt mult mai duri si relativ distanţi. Eu sunt mai plăcut. Fac bazele cu ei, dar încerc să îi «păcălesc», în sensul că încerc să obţin maxim de la ei prin metode mai plăcute, mai glumesc cu ei, iar atunci ei vin cu plăcere la antrenament“.
Pe lângă aceasta, sportivul nipon a fost plăcut surprins de relaţia instructor-elev care există în ţara noastră. Spre deosebire de Japonia, unde este o barieră clară între profesor şi student, în sala de antrenament a lui Sensei Aurel Pătru există o relaţie de prietenie, păstrându-se însă respectul faţă de cel care îi instruieşte în tainele karatelor.
“În opinia mea, relaţia dintre instructor şi elev trebuie să fie foarte apropiată, aproape frăţească. Dacă există un zid între ei, nu poţi scoate mult de la elev. Comparativ cu ce practicăm noi în România, la ei se păstrează tradiţia. Când profesorul învaţă ceva, toţi spun «Os, Sensei». Regulile sunt foarte stricte. Câteodată este dificil pentru că noi avem o mentalitate europeană. Dacă încercăm să facem în modul tradiţional japonez, după o săptămână mai vin doi-trei sportivi. Trebuie să socializezi cu ei“, ne-a mărturisit tehnicianul român.
Pe finalul discuţiei cu Tetsuya Fujita şi Aurel Pătru, sportivul nipon a recunoscut că a rămas cu o impresie extrem de plăcută, menţionând că va reveni în România: “Nu am avut prea mult timp să vizitez ţara. Aş fi vrut să văd mai mult zona rurală, să merg la castele. Sper totuşi să mă întorc. Aş vrea să revin în România“.
Leave a Reply